Cuibul secretelor: Doi soți și-au propus să scape bihorenii de dependențe, de la alcoolism și jocuri până la... muncă

Îi vedem pe stradă, la cumpărături, la birou, în familie. La prima vedere par oameni obişnuiţi, preocupaţi de treburile zilnice. Dar ei suferă în tăcere de o boală grea: dependenţa.

"Majoritatea îşi dau seama prea târziu, când rămân fără familii, locuri de muncă, sănătate. Fără viaţă", spune Tünde Kocsis, o psihologă din Marghita care în urmă cu nouă ani lansa, alături de soţul ei, Sándor, un proiect ambiţios: un grup de sprijin pentru persoanele cu diferite tipuri de dependenţe şi pentru apropiaţii acestora. BIHOREANUL a asistat la una dintre aceste reuniuni şi vă ghidează într-o incursiune în lumea celor care se luptă pentru a recăpăta controlul asupra propriilor vieţi.

O nouă viaţă

Cu trei copii iubitori şi locuri de muncă în oraşul natal, în Marghita, viaţa soţilor Tünde şi Sándor Kocsis (foto) părea una molcomă, obişnuită. La 19 ani după căsătorie, în 2012, au luat însă o decizie neaşteptată: s-au hotărât să ajute persoanele cu dependenţe prin crearea unui grup de sprijin dedicat acestora!

Ce i-a împins? Situaţia în care era o rudă apropiată a femeii, alcoolică de zece ani, preferatele sale fiind spirtoasele. "Respectivul ajunsese robul paharului. În tinereţe bea la ocazii, dar apoi a ajuns să bea şi la locul de muncă. Statisticile spun că alcoolicii sunt persoane foarte sensibile, iar el chiar aşa era, se enerva din orice lucru greşit făcut de cei din jur", povesteşte psihologa.

Salvat de familie

Noroc că familia n-a stat nepăsătoare. Apropiaţii l-au trimis la un program terapeutic de scurtă durată oferit de o fundaţie din Cluj care se ocupă de îngrijirea alcoolicilor încă din 1993. Spre bucuria familiei, respectivul a reuşit să se lase de băutură în 2009, după câteva luni de consiliere.

"Atunci mi-am dat seama că mulţi locuitori din Marghita nu-şi permit să-şi trimită apropiaţii în Cluj pentru ajutor. M-am hotărât aşadar să organizez un grup pentru a-i ajuta atât pe dependenţi, cât şi pe membrii familiilor lor, care trec şi ei printr-o experienţă groaznică", explică Tünde.

Femeia a fost susţinută din start de Sándor, care în acea perioadă se lupta din greu să scape de patima fumatului. "Ca să mă las, am folosit plasturi, gumă de mestecat, ţigări electronice, sperând că voi renunţa treptat, dar nimic n-a funcţionat, aşa că o terapie de grup părea o idee salvatoare", o completează soţul.

Oraş prea mic

Încă de la început au decis ca grupul lor să ajute orice dependent, nu doar de alcoolism. Şi-au pornit proiectul în 2012, după ce Tünde a renunţat la jobul pe care îl avusese, de maistră la o fabrică de confecţii, şi s-a înscris la Facultatea de Psihologie a Universităţii clujene Babeş Bolyai. Cei doi soţi au găsit la sediul Caritas Catolica din Marghita un spaţiu unde să se întâlnească cu "pacienţii" care aveau nevoie de ajutor, majoritatea alcoolici.

Grupul n-a avut, însă, succes într-o comunitate atât de mică. "Participanţii la întâlniri erau puţini, cam 10, şi introvertiţi. Chiar dacă le dădeam asigurări că toate informaţiile rămân confidenţiale, le era frică că va veni cineva nou, care le va destăinui problemele în tot oraşul", spune Sándor.

Confesiunea preotului

Au continuat aşa până în 2017, când un preot reformat care conducea o asociaţie de binefacere din Oradea le-a propus să susţină terapiile de grup la sediul acesteia. Nu mică le-a fost surprinderea când, între primii "clienţi", au găsit-o chiar pe gazda lor.

Părintele le-a povestit celor prezenţi că suferă de mai mulţi ani de dependenţă de muncă şi de... laude. Workaholic fiind, preotul în vârstă de 45 ani îşi dedica timpul muncii, organizând evenimente, stând de vorbă cu enoriaşii şi cu voluntarii asociaţiei. Pentru asta a şi plătit un preţ scump. Familia a ajuns pe planul doi, iar starea sa de sănătate i s-a degradat.

"Oboseam repede, aveam nopţi albe şi am descoperit că am probleme cu inima. De patru ani, de când vin la terapie, am învăţat însă să le spun oamenilor «nu ştiu răspunsul la întrebarea ta», muncesc mai puţin şi petrec mai mult timp cu familia. Am făcut greşeala de a-mi dori să mântuiesc lumea, uitând că ea a fost deja mântuită", a mărturisit părintele István la o întâlnire a grupului la care, cu trei săptămâni în urmă, a asistat şi reporterul BIHOREANULUI.

Deşi unii participanţi păreau că vor să-şi ascundă poveştile, preotul a ales s-o dezvăluie pe-a sa pentru a-i convinge şi pe alţii să se lase ajutaţi. "Unii dintre noi ajungem să ne credem zei pe Pământ, uitând că şi noi suntem nişte păcătoşi", spune el despre unii confraţi preoţi care s-au muncit peste puteri.

Fără păcănele

Cu ajutorul terapiei de grup, s-a schimbat radical şi viaţa lui Csongor, un tânăr de 34 de ani din Borş. De aproape 4 ani, după ce un deceniu fusese sclavul păcănelelor, s-a eliberat. Prima oară a intrat într-o sală de jocuri pe când avea 20 de ani, din curiozitate. "Am continuat, crezând că o să câştig bani. Apoi, după căsătorie, a devenit refugiul meu. Cât timp jucam, uitam de certurile cu soţia şi de problemele financiare. Preferam să pierd mii de lei decât să înfrunt realitatea", îşi aminteşte Csongor.

În final a hotărât să apeleze la un psiholog, de la care a aflat despre întâlnirile grupului din Oradea. "De la primele întâlniri am observat că mă schimb şi că nu mai am tentaţia de a merge la aparate. Când vin la terapie parcă ajung într-o altă lume, fără prejudecăţi, fără falsitate. Toţi luptăm ca să ne salvăm, iar Tünde şi Sándor ne ascultă şi ne încurajează, ceea ce fac şi eu acum, de când sunt abstinent", mărturiseşte el.

Atât de vulnerabili

Renunţarea la adicţii e doar prima provocare, căci problemele care determină dependenţele încă zac în interiorul fiecăruia. Unele sunt greu de gestionat, aşa că mulţi cad din nou în ispită. Este şi cazul Andreei, ajunsă, la 40 de ani, o mamă alcoolică ce se luptă nu doar cu propria dependenţă, ci şi cu cea a fiului, consumator de droguri.

Bea de ani de zile, iar câteva luni a reuşit să se abţină, dar apoi a cedat din nou. "Dacă beau un pahar de vin sau de bere, nu pot spune stop. Beau periodic şi fac pauze scurte. În ultimele săptămâni am luat-o din nou pe arătură. Îmi cresc singură fiul şi suferim amândoi că nu ne putem reveni", mărturiseşte femeia.

Din acest motiv a şi lipsit la câteva întâlniri ale grupului, însă nimeni nu i-a reproşat nimic, ba din contră. Colegii de suferinţă au privit-o cu înţelegere în timp ce îşi povestea experienţa. "Ştim că nu e uşor. Iar primul lucru deja l-ai făcut: ştii că ai o problemă şi încerci s-o înfrunţi", o încurajează Tünde, care între timp, după o facultate şi două mastere, a devenit psiholog cu acte în regulă şi chiar trăieşte din asta, având un cabinet privat în Marghita.  

Şi pentru români

Printre reuşitele grupului de sprijin se numără şi faptul că Sándor s-a lăsat de fumat, după opt ani de încercări. "N-a fost uşor, dar cu ajutorul celor două familii (n.r. - cea naturală, plus grupul) am reuşit. Acum particip la întâlniri ca să ajut, să îi încurajez pe ceilalţi că pot renunţa şi ei la patima lor", spune bărbatul.

Cei doi au reuşit să formeze un grup strâns de 30 de membri din diverse zone ale judeţului care participă regulat la terapie, plus alţi 15 care o fac ocazional, inclusiv o familie din Arad. Deocamdată toţi sunt etnici maghiari, aşa că şedinţele se ţin în limba lor maternă.

Soţii Kocsis şi-au dorit de mult să organizeze şi un grup în română, dar încă n-au găsit doritori. Speră, însă, să-şi facă o carte de vizită din rezultatele de până acum şi să-i convingă şi pe alţii să le devină parteneri într-o luptă cu nişte duşmani perverşi, pe care unii au reuşit să-i învingă...

HELP!
Ai nevoie de ajutor?

Soţii Kocsis au intenţionat să organizeze două grupuri, unul pentru dependenţi şi altul pentru aparţinătorii lor, aşa-zişi co-dependenţi, dar şi unii şi alţii au ţinut să fie împreună.

După ani de suferinţe îndurate alături de partenerii de viaţă, co-dependenţii învaţă să-şi exteriorizeze trăirile şi apoi, treptat, cum să reacţioneze la comportamentul suferinzilor şi să-i ajute. Participarea lor la întâlniri, la fel ca a dependenţilor, este gratuită.

Cei care consideră că au nevoie de ajutor pot lua legătura cu Sándor şi Tünde Kocsis sunând sau trimiţând un mesaj la numerele de telefon 0757/142.373 sau 0747/064.624.