Conf. univ. Cristina Matiuța despre alegerile nebune: „În numele libertății se pune dinamita care aruncă libertatea în aer”

Oraşe care au atins un nivel occidental, dar şi locuri unde bunăstarea încă n-a ajuns şi oamenii sunt plini de frustrări. Continua bălăcăreală a partidelor, incompetenţa şi corupţia politicienilor, indolenţa şi aroganţa preşedintelui Iohannis. Îngăduirea de către Biserică a unor slujitori care "trec de la filocalie la filorusism", absenţa elitelor şi "putrezirea" creierelor prin consumul excesiv de internet...

Sunt câteva explicaţii ale situaţiei României de azi, potrivit politologului Cristina Matiuţa, conferenţiar la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Oradea, autoarea mai multor cărţi de specialitate. Dacă partidele, dar şi cetăţenii nu vor reveni la normal, în câţiva ani ţara va fi dominată de extremism, crede interlocutoarea BIHOREANULUI, analizând evoluţia societăţii de la indiferenţă la o furie tot mai greu controlabilă.

- Într-o carte scoasă în 2019, an cu alegeri europarlamentare şi prezidenţiale, spuneaţi că "este îmbucurător că atât la dreapta, cât şi la stânga spectrului politic apar partide noi". Vă menţineţi părerea acum, când sunt partide şi politicieni noi, dar societatea a luat-o razna pe fondul degradării celor vechi?

- Mă refeream atunci la apariţia unor partide noi de factură democratică, în special USR, care era anti-sistem şi contesta un mod de a face politică lipsit de valori morale. De atunci, a devenit şi USR parte a sistemului de partide, reuşind să-i dezamăgească pe mulţi prin sciziuni şi infantilism. Ce se întâmplă acum, însă, cu apariţia partidelor extremiste, e cât se poate de îngrijorător. 

"Votul iresponsabil nu e o soluţie"

- Putea fi prefigurată ascensiunea acestor partide?

- Primele semne au apărut la noi în 2020, când, pe fondul pandemiei, AUR a urcat la 10% exploatând fricile oamenilor cu mesaje conspiraţioniste, asta pentru că autorităţile au tolerat încălcarea regulilor şi nu au făcut niciun efort serios de explicare. 

- La precedentele alegeri românii erau mândri că nu merg la vot. Acum, cu o prezenţă mare la urne, am văzut furie şi o dorinţă irepresibilă de a răsturna "sistemul"...

- A fi mândru că eşti indiferent şi că nu mergi la vot mi se pare o mare prostie şi o desconsiderare a libertăţii, care în ţara asta a fost scump plătită. În contextul actual, eu înţeleg nemulţumirea oamenilor, dar votul iresponsabil nu e nici pe departe o soluţie. Oricât ai fi de supărat pe cineva, trebuie să votezi responsabil, pentru că rezultatul îţi influenţează viaţa de zi cu zi.

"Toate la un loc ne-au adus aici"

- Cum poate fi explicat acest parcurs?

- O cauză nefastă este eşecul educaţiei. Şcoala nu-şi mai îndeplineşte de mult rolul de a te învăţa să gândeşti, ba nici măcar pe acela de a te învăţa carte, la propriu. Un studiu de acum 2-3 luni, făcut în ţările foste comuniste de un think-tank internaţional, GlobSec, arată că 41% dintre tinerii români cred că ar fi bun un regim totalitar. Tineri născuţi în libertate, care habar nu au ce înseamnă o dictatură. Au lacune imense în formare, nu ştiu mai nimic despre trecut. Au la îndemână internetul, acolo caută mereu un rezumat cât mai scurt, dar nu toate lucrurile pot fi explicate sumar şi fără a fi puse în legătură unele cu altele.

Eu le citesc studenţilor un eseu al lui Mario Vargas Llosa, "Mai multă informaţie, mai puţină cunoaştere", despre imbecilizarea produsă de reţelele sociale şi felul în care folosirea lor excesivă scade capacitatea de procesare a informaţiei, consecinţa fiind atrofierea creierului. De altfel, cuvântul anului în Dicţionarul Oxford este brainrot, putregaiul creierului, termen folosit pentru a descrie efectele cognitive negative ale expunerii la conţinut de proastă calitate de pe reţele. 

Nu omit nici responsabilitatea universităţilor şi a comunităţilor ştiinţifice. A nu se uita că în pandemie şarlatanii născoceau tot felul de conspiraţii şi nicio facultate de medicină n-a ieşit să apere medicina. La fel, nu aş neglija rolul Bisericii, care îngăduie preoţi care trec de la Sfinţii Petru şi Pavel la antivaccinism şi de la filocalie la filorusism.

Partidele au şi ele o vină mare: populismul, demagogia, corupţia, incompetenţa, trivializarea discursului şi a relaţiilor dintre politicieni, care se discreditează unii pe alţii crezând că aşa ajung unii mai credibili decât alţii. Este şi rezultatul celor două mandate ale preşedintelui Iohannis, în care oamenii s-au simţit ignoraţi, apoi dispreţuiţi şi în final sfidaţi, trataţi cu aroganţă. 

Nu în ultimul rând, este efectul unei dezvoltări inegale a ţării. Multe oraşe mari s-au apropiat de nivelul celor din Occident, dar oraşele mici şi mediul rural sunt rezervoare de frustrări, fiindcă acolo bunăstarea încă nu a ajuns. Toate la un loc ne-au adus aici.

"Trebuie să revenim la dezbateri"

- V-au surprins rezultatele alegerilor? 

- Ale parlamentarelor nu, mai ales după ce am văzut primul tur al prezidenţialelor. Rezultatul acestora da, m-a surprins: un anonim bizar a crescut în două săptămâni la 22%. Cred că va fi un studiu de caz de manipulare şi viciere a votului prin reţelele sociale. Mă gândeam la ce se specula - nu ştiu cât e de adevărat - că PSD se ocupa de transfer de voturi către Simion, şi uite că n-a mai ajuns PSD în turul II. Ghinion! Sper să le fie învăţătură de minte celor care se ocupă de "inginerii" electorale. 

- Aţi analizat, probabil, discursurile principalilor candidaţi. Ce concluzii aţi tras?

- În ce priveşte discursul lui Georgescu, concluzia e una: cu cât spui mai multe bazaconii, cu atât eşti mai popular. Am văzut şi manelele cu care PNL a fost ridicol înainte de prezidenţiale. La PSD firul roşu a fost cel obişnuit, "calea sigură", dar iată că n-a fost sigură absolut deloc. La USR nu am avut nimic de remarcat.

Lecţia este că ar trebui să revenim la dezbaterile între candidaţi. Am văzut discuţia de la Digi la care nu au mers Ciolacu şi Ciucă - încă o chestiune lăsată de Iohannis -, nici aceea nu a fost ce trebuia. Trebuie să se instituie o regulă, poate chiar să se legifereze dezbaterile, să fie cel puţin una înainte de primul tur cu toţi candidaţii, apoi încă una înainte de turul decisiv, şi să fie transmise de televiziunea publică. Altfel, cum ştiu oamenii ce gândesc candidaţii, ce planuri au?

"Să dea un vot de protest, dar nu şi împotriva lor"

- Este Georgescu un candidat "fake" sau unul real, care personifică un curent majoritar în societatea românească?

- Acest domn i-a impresionat pe unii, dincolo de enormităţile emise, prin faptul că a dat aparenţa unui om educat, care nu mutilează limba română, în contrast cu alţii care duc cu greu la capăt o frază sau ţipă. Unii au spus "uite, un om deştept". Dar nu este expresia unei majorităţi din societate, care şi-ar dori o desprindere de Europa şi o apropiere de Rusia. Dovadă sunt euro-barometrele, care arată că 70% dintre români se consideră europeni. După primul tur m-am speriat şi încercam să mă consolez că românii şi-au format totuşi anticorpi, pentru a nu mai permite derive autoritariste, şi că, dacă ar fi ajuns preşedinte, ar fi fost oprit cumva.

- Dar cum? Pentru că acest om se declara fericit că nu eram în Schengen şi zicea că NATO nu ne oferă nicio protecţie. Cum putea fi oprit, când atribuţiile funcţiei i-ar fi dat puterea să facă un rău imens?

-  Da, ar fi fost o situaţie extrem de periculoasă. Ca să nu se repete, oamenii trebuie conştientizaţi ce înseamnă libertatea, relaţia dintre libertate şi dezvoltare, ce înseamnă UE, cu toate problemele ei, să realizeze cât de mult depind vieţile lor şi bunăstarea lor de libertate.

- Un experiment recent a arătat că un "candidat" fabricat pe TikTok, cu 1 milion de vizualizări în câteva ore, ar putea câştiga orice alegeri. Poate fi oprită o asemenea ameţeală socială în timpul scurt rămas până la primăvară, când se vor relua prezidenţialele? 

- E dificil. Mie mi-e greu să înţeleg de ce TikTok nu a fost interzis în toată Europa, pentru că a provocat probleme majore în multe ţări. O altă organizaţie, Global Witness, care monitorizează procesele electorale, a făcut şi ea un experiment. Au luat 10 afirmaţii aberante şi au încercat să le posteze pe mai multe platforme. Pe TikTok le-au pus pe toate, pe Facebook au reuşit să plaseze două, pe Twitter nici una. Eu înţeleg că nu poţi îngrădi libertatea de expresie, dar nici nu putem continua fără un filtru. TikTok trebuie reglementat, fiindcă în numele libertăţii se pune dinamita care aruncă libertatea în aer. 

- O persoană publică sugera interzicerea propagandei politice pe TikTok. Ar fi o soluţie?

- Canada chiar a făcut-o, a interzis orice conţinut politic pe reţelele sociale. Dar nu văd ca aşa ceva să se întâmple la noi până în primăvară. Revenind la ce am putea face, şi cetăţenii cred că ar trebui să facă ceva: să gândească. Să analizeze informaţiile şi să înţeleagă că, dacă vor să dea un vot de protest împotriva cuiva, acest vot să nu fie şi împotriva lor.

În ce priveşte partidele şi instituţiile, ar trebui să se rupă de ceea ce au făcut până acum. Serviciile să iasă din indolenţă şi complicităţi politice şi să fie supuse unui control parlamentar real. Partidele să se trezească, fiindcă altfel în câţiva ani forţele extremiste ajung la 60%. Să lase la o parte orgoliile şi ranchiunele, să promoveze altfel de oameni, nu mediocri şi leneşi. Pe termen lung, să şi-i crească. Doar pe Ilie Bolojan l-am auzit spunând că pentru asta ar trebui folosite finanţările de la stat pentru partide. Până acum am avut aşa-zise "şcoli de vară" la care tinerii din partide făceau orice altceva, dar nu pregătire. 

"Bolojan întruchipează aceste calităţi"

- A fost bună pentru democraţie anularea alegerilor şi păstrarea în funcţie a preşedintelui Iohannis?

- Anularea alegerilor, în sine, nu e bună şi nu se practică într-o democraţie, decât în situaţii excepţionale, şi asta a fost o situaţie excepţională. A fost decizia cea mai bună în contextul unei competiţii profund viciate şi este salvatoare pe moment. Mandatul preşedintelui Iohannis a fost prelungit, dar e unul pur formal, partidele vor decide premierul. Totuşi, prezidenţialele trebuie reluate cât mai curând, cu asigurarea corectitudinii întregului proces electoral, începând cu strângerea semnăturilor şi validarea candidaturilor.

- Care vă sunt estimările privind formarea unei coaliţii guvernamentale? Ce tip de premier ar fi credibil?

- Vedem că partidele pro-europene au ajuns la un soi de acord, nu ştiu dacă vor şi propune ca premier un om integru, competent, cu experienţă în administraţie şi apt să medieze între interese diverse, căci cu cât sunt mai multe partide într-o coaliţie, cu atât e mai greu de ajuns la un consens. Eu cred că dl Bolojan, propus şi răs-propus în campanie, întruchipează aceste calităţi, dar nu ştiu dacă va fi premier, din simplul motiv că nu partidul său a adunat cele mai multe voturi. De altfel, a şi spus că PSD are prima şansă. E adevărat, va urma un guvern de vremuri grele şi nu ştim dacă PSD îşi va asuma sarcina de a trece ţara prin aceste vremuri, mai ales că nu puţini se întreabă de ce să fie premier tot Ciolacu.

În orice caz, esenţial este să se nu mai repete eşecuri precum cel al CDR. Câte speranţe s-au pus şi ce lamentabilă guvernare a fost, cu cei 15.000 de specialişti inexistenţi, cu certurile între PD şi ţărănişti, între Ciorbea şi Băsescu... Nu trebuie să se mai întâmple asta, suntem condamnaţi ca politicienii să fie decenţi şi constructivi. 

- E sănătos ca în Parlament opoziţie să facă doar partide extremiste?

- Ideal ar fi ca şi la putere, şi în opoziţie să fie numai partide democratice, dar nu suntem într-o situaţie ideală. Alegerea e între o coaliţie PSD, PNL, UDMR şi minorităţi, care ar fi fragilă, sau o majoritate mai solidă, şi cu USR. Dacă oamenii vor vedea că guvernanţii îşi văd de treaba lor, în opoziţie sigur extremiştii nu vor creşte. Deci, ar trebui să vedem o rapiditate a deciziilor, o direcţie bună a deciziilor şi o comunicare bună pentru explicarea lor către cetăţeni. 

"Legea se aplică aproximativ şi pe sărite"

- Ar fi productiv ca partidele pro-europene să aibă un candidat unic? Nu ar fi perceput ca om al "sistemului"? 

- Mie ideea unui candidat unic nu mi se pare bună. Ar fi mai util să aibă fiecare forţă democratică propriul candidat, iar în turul II să-l susţină pe cel calificat în faţa exponentului forţelor extremiste. Ideal ar fi să avem un candidat al stângii democratice şi un candidat al dreptei democratice, alţii pe care deja i-am avut. Poate aşa ar ajunge în finală doi candidaţi democraţi, cum ar fi dezirabil. 

- Asistăm la o vânătoare de "legionari" şi "extremişti" considerată de unii forţată. Cum ar putea statul, prin instrumentele pe care le are, să restabilească încrederea în sistemul democratic? 

- V-aş contrazice. Dacă asta-i vânătoare, ea trebuia să aibă loc de mult. Să ne gândim că SRI ştia că în munţi se fac tabere paramilitare, dar considera că legionarii nu sunt periculoşi pentru că nu au aderenţă la populaţie. Păi, ce facem? Aşteptăm până capătă? La fel, avem un post de radio legionar, Radio Camarad. Pe lege, promovarea ideilor legionare se pedepseşte cu închisoare, dar la noi legea se aplică aproximativ şi pe sărite, din când în când. Trebuie aplicată zi de zi şi cu fermitate, fiindcă statul de drept înseamnă domnia legii.

- Sociologul Gustave le Bon atenţiona că mulţimile sunt credule, cred cele mai neverosimile afirmaţii, motiv pentru care nu pot fi convinse cu argumente, ci cu emoţii. E înţelept, însă, ca politicienii să "se joace" cu emoţii în loc să facă recurs la raţiune?

- Emoţiile joacă un rol important şi în politică, sunt mobilizatoare. Am văzut şi la alegerea lui Iohannis în 2014 ce emoţii au produs cozile de la votare în diaspora, care i-au dus 10% de la Ponta. Totuşi, politicienii nu ar trebui să se joace cu emoţiile, să speculeze fricile oamenilor. Ar trebui să genereze emoţii pozitive, să insufle sentimente de patriotism în sens corect, nu demagogic.