Hepatita cronică activă autoimună este o afecţiune caracterizată printr-un proces necrotic şi inflamator continuu cu evoluţie spre ciroză şi insuficienţă hepatică. Leziunile hepatice progresive sunt rezultatul unui atac imunologic asupra celulelor hepatice.
Predispoziţia către autoimunitate este în general moştenită în majoritatea cazurilor, iar specificitatea hepatică a acestor leziuni este declanşată de factori chimici sau virali (se cunosc cazuri de hepatită acută virală A sau B, aparent cu evoluţie bună, care evoluează spre hepatită cronică activă autoimună, probabil datorită predispoziţiei genetice). Simptomele bolii sunt asemănătoare formelor de hepatită cronică virală, bolnavii prezentând astenie, scăderea poftei de mâncare, dureri articulare şi icter.
La pacienţii cu afectare limitată a ficatului evoluţia spre ciroză este mai rară, iar în cazurile cu afectare extinsă evoluţia este spre ciroză şi insuficienţă hepatică, cu deces în 6 luni la circa 40% din bolnavii netrataţi.
Diagnosticul bolii se suspicionează pe baza datelor clinice şi se confirmă prin testele specifice de laborator. Pe baza datelor statistice s-au conturat 2 forme de boală: tipul I, care apare la femeile tinere sau de vârstă medie, şi tipul II, formă asociată cu hepatita virală C (care apare la bărbaţii mai în vârstă), sau tipic autoimună (mai frecventă la femeile tinere).
ATENŢIE! Boala poate fi confundată uşor la începutul evoluţiei sale cu hepatita acută virală tipică. Testele de laborator (inclusiv puncţia bioptică hepatică) pot diferenţia hepatita cronică activă autoimună de hepatita cronică persistentă şi de boala Wilson (încărcarea cu cupru a ficatului şi creierului).
REŢINEŢI! Tratamentul bolii se bazează pe glucocorticoizi, 80% din pacienţii trataţi răspunzând terapiei. Din păcate tratamentul cu glucocorticoizi nu poate preveni evoluţia finală spre ciroză. Dozele sunt stabilite în funcţie de gradul de severitate iar durata tratamentului este de cel puţin 12-18 luni. După întreruperea sa, în 50% din cazuri există recăderi, de aceea tratamentul trebuie continuat cu doza de întreţinere timp nedefinit. În cazurile de eşec terapeutic, precum şi la cele cu evoluţie către ciroză cu complicaţii, singura alternativă este transplantul hepatic.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.