Cazul Mega. Cazul Sofronie

Scandalul începutului de an este, în Oradea, conflictul preotului Ciprian Mega cu episcopul Sofronie Drincec, unul în care ortodocșii, și nu doar ai locului, se împart de o parte și de alta.

Preotul, suspendat de la amvon pentru o lună, dar și de la șefia parohiei, iar în plus trimis în „cercetare disciplinară bisericească” cu riscul caterisirii, își acuză ierarhul de păcatul sodomiei, căci l-ar prigoni de dragul unui consilier „iubit”. Ceea ce în lumea civilă încetează să mai fie un stigmat e păcat capital pentru clerici. La fel și simonia, episcopul fiind încondeiat, inclusiv prin filmul „21 de rubini”, ca feroce strângător de arginți.

Episcopia a ieșit din tăcere, „demascându-l” pe Mega ca om al Moscovei. S-a întâlnit cu Putin, face jocul Bisericii Ruse (aka KGB), interesată să se infiltreze în România după ce Patriarhia noastră i-a călcat „teritoriul” în Basarabia. Ar fi finanțat de ruși (a primit un odor de la un mitropolit ce gestionase relațiile externe ale Patriarhiei ruse). A slujit la Moscova cu binecuvântarea lui Kiril. L-a invitat în parohie pe capelanul Ambasadei Rusiei din Ungaria (țară hegemon - țară vasală). Face politică în sutană (voia să candideze la Președinție, îi face propagandă lui Georgescu) etc. Pe românește, „slujește altor interese decât ale Bisericii și Țării”.

Replicile preotului au urmat tiparul previzibil; Mega s-a și victimizat, s-a și sumețit, transmițându-le pe Facebook din America, unde fusese invitat, după cum „amărât” se lăuda, la inaugurarea lui Trump. Asta, deși acasă fusese prea bolnav ca să se ducă până la Protopopiat. Mesajul, pe scurt, e că „execuția mea a început”.

Războiul celor două personaje nu afectează, însă, doar ortodocșii, iar publicul se poate întreba, pe bună dreptate, dacă nu cumva ambii beligeranți spun adevăruri. Cum ar veni, homosexualitatea ierarhului nu înlătură bănuiala că parohul ar lucra pentru ruși și viceversa.

Întrebarea e ce anume are impact mai vătămător: că episcopul ar fi „pe invers” sau că preotul ar fi în solda rușilor. În prima ipoteză, lezată este persoana Drincec Sofronie și instituția BOR. În al doilea, societatea însăși. Nu prea ar fi posibil ca ierarhul să „sodomizeze” cetățeni de rând, dar turma poate fi împinsă de convingerile, faptele și propovăduirile păstorului. Când un preot, fie el și regizor, se pozează cu Putin, un ucigaș (și nu e vorba doar de Ucraina, ci și de Anna Politovskaia, Boris Nemțov, Alexandr Litvinenko, Navalnîi și mulți alții asasinați de stăpânul Kremlinului), când predici cu voia lui Kiril (care binecuvântează rachete la fel ca Serghie tancurile Armatei Roșii ce ocupa Europa de Est în 1944-1945, inclusiv România), când în producțiile cinematografice caricaturizezi orice înseamnă Apus (UE, NATO), dar niciodată lumea rusească, e clar că formatezi cu bună știință mințile și inimile oamenilor, și nu spre iubire de semeni, nici spre pace.

Și Mega, și Episcopia - cu Sofronie cu tot - sunt obligați să pună în fața nu doar a Bisericii, ci a întregii societăți, tot adevărul.