Nici dacă dorea să facă o înscenare pe holurile Parlamentului, nu-i reușea lui Ilie Bolojan o asemenea lovitură de maestru ca atunci când a anunțat tăierile de personal la Senat.
Pe de o parte, am văzut un Bolojan care vorbește rar, abia deschide gura, te privește printre sprâncene și emite fraze ca niște sentințe.
Pe de altă parte, am văzut o doamnă afectată de pericolul de a-și pierde privilegiile, prototipul funcționarului bugetofag care suge sângele poporului. Posesoare a unei diplome de universitate privată, pe care tot la o privată o poate folosi, cu masterate la școlile de spioni și apeviști, acolo unde se face școală cam ioc pentru cei cu minte deloc.
Povestea odată Ilie Bolojan că, pe vremea când era secretar general al Guvernului, a dorit să facă niște reduceri de personal. Pentru un singur om, de pe un post insignifiant, a primit trei telefoane - unul de la Guvern, unul de la un partid și altul de la servicii. Asta, ca să vă dați seama ce încrengături există la nivel bugetar.
Pentru a scăpa de cei aduși în sistemul de stat pe bază de relații sau felații, președintele Senatului nu trebuie să repete erorile comise la Primăria Oradea și în Consiliul Județean. Acum, că toate partidele, mai de voie, dar mai ales de nevoie, trebuie să accepte reducerile de personal, trebuie luate niște măsuri pregătitoare.
În primul rând, ar trebui să se renunțe la imunitatea absolută de care beneficiază funcționarii publici, care practic sunt angajați pe viață. Apoi, e nevoie de măsuri dure împotriva medicilor care dau concedii medicale pe ochi frumoși. Și, nu în ultimul rând, e nevoie de legi atât de simple încât până și cel mai răuvoitor judecător să nu le poată interpreta în favoarea bugetarului.
Evident, n-ar strica să se revizuiască unele contracte colective de muncă prin care angajații din sectorul public primesc recompense aberante și fabuloase.
Eu înțeleg teama celor vizați de disponibilizări când aud de concursuri. Se tem că acestea ar putea fi măsluite, la fel cum probabil s-a petrecut și când au fost ei angajați. În plus, li se pare scandalos să vină „țăranul” ăla de la Oradea să schimbe regulile împământenite de decenii: două ore de muncă pe zi, două zile pe săptămână, bani gârlă și sporuri nesimțite.
România are, însă, ocazia să facă acum puțină ordine în finanțele țării. Să vedem cine va învinge: efemerul Bolojan sau sinecurista eternă?
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.