Bolojan, de la Bulz la Paris

Știți unde era și ce făcea Ilie Bolojan lunea trecută, când Marcel Ciolacu, premier, președinte PSD și candidat la Președinție, îl „propunea” prim-ministru taman din Ambasada României la Paris, zicând că bihoreanul „a realizat foarte multe” și nu are „nici cea mai mică problemă” de a lucra cu el? La Căminul Cultural din Bulz. Unde ce credeți că le spunea celor câtorva zeci de localnici adunați să-l asculte? Nu promisiuni că va curge lapte și miere, ci dimpotrivă!

Le-a explicat, cum avea să repete după câteva zile și în fața jurnaliștilor la Oradea, că țara e într-o situație grea, cu datorii uriașe, că doar o mică parte a deficitului bugetar provine din cheltuielile pentru investiții, grosul banilor fiind tocat de instituții care nu-și justifică existența, și dacă politicienii nu sunt responsabili, poporul i-ar putea prefera, din furie, pe cei mai desfrânați populiști, cu risc de mari tulburări sociale. „Știm că în campanie umblă câinii cu covrigi în coadă, dar trebuie spus adevărul și în campanie, oameni buni”, zicea Bolojan.

Toată săptămâna au curs comentarii despre motivele „subtile” pentru care Lasconi, Ciolacu și Ciucă îl vor premier. Despre cum cea dintâi „a băgat bățul prin gard” ca să se arate mai liberală decât PNL-iștii. Despre cum Ciolacu - după ce a promis „împărțirea puterii” dacă ajunge președinte, dar Ciucă a dat în scris că PNL nu mai intră la guvernare cu PSD sub conducerea lui - semnala că totuși acolo se va ajunge, însă cu Bolojan, după ce acesta îi va lua locul generalului (deși, lăudându-l la scenă deschisă, a castrat practic PSD Bihor, rămas încă la placa cu „betonatorul” și „dictatorul”). În fine, despre cum Ciucă, după ce l-a ținut pe Bolojan deoparte la ordinul lui Iohannis, acum îl scoate în vitrină.

Problema României e că țara chiar are nevoie de un premier ca Bolojan, pragmatic și credibil, cu realizări în spate, neamestecat în șobolăneli, care să facă la Guvern ce-a făcut și la Primăria Oradea, și la Consiliul Județean Bihor. Să taie în bugetărime, să investească în infrastructura de toate felurile și să stimuleze economia. Adică un „stat eficient”, în care traiul să fie decent.

Dar, deși pare că alegerile se fac doar pentru a hotărî cine îl va pune premier, adevărul e că lui Bolojan i se rezervă un rol scurt și de sacrificiu, cum a remarcat pățitul Dacian Cioloș, criticându-i pe cei trei candidați fiindcă nu spun „ce reforme au în minte”, ci doar „aruncă în arenă un nume care trezește admirație și respect”, și asta numai pentru a-l transforma într-un „om providențial” bun de sacrificat „după ce reformele vor fi eșuat”.

Drama este, deci, că Bolojan e singurul care pare dispus să spargă buba de puroi. Partidele, cu tot cu șefii lor, visându-se șefi ai statului, nu vor nici măcar să pună degetul pe rană.