Până la finalul lunii martie, curioşii pot descoperi în Muzeul oraşului Oradea urbea de pe Crişul Repede aşa cum nu au mai văzut-o: în miniatură.
Din drag pentru oraşul pe care ani la rând l-au urmărit de la distanţă cum se dezvoltă, Ana Pereu şi Traian Isai au creat machete ale unor clădiri reprezentative și plănuiesc să recreeze, tot la scară redusă, cele două pieţe centrale ale Oradiei: Unirii şi Ferdinand.
Pasiune molipsitoare
Traian Isai şi Ana Pereu au locuit multă vreme la Chişinău, oraşul ei de baştină. An de an, însă, veneau în vizită în Oradea, locul unde s-a născut Traian şi unde le era mai mare dragul să revină. „Vedeam cum se schimbă, în bine, de la an la an”, spune Ana.
În urmă cu doi ani au decis să îşi mute cu totul viaţa la Oradea, considerând că atât ei, cât şi fiul lor au aici şanse mai mari pentru un viitor de succes. Şi-au relocat inclusiv atelierul de modelism pe care îl au de peste un deceniu, de când împărtăşesc pasiunea confecţionării de peisaje noi, în miniatură.
„Traian a fost primul care a început să facă machete, apoi m-am molipsit şi eu”, zice Ana. O pasiune care le ocupă timpul liber, cei doi soţi având meserii distincte de lumea modelismului: Traian e inginer, iar soţia sa, economistă.
Un oraş complet
Bărbatul a făcut prima machetă când a vrut să creeze un decor pentru un trenuleţ electric. „Îmi plac foarte mult trenuleţele, asemenea multor bărbaţi şi băieţi. Ani la rând au fost cele mai vândute jucării în lume”, zice Traian.
A început să creeze peisaje în jurul trenuleţelor, întâi un peron, apoi o gară, şi tot aşa, până când a amenajat un întreg orăşel. Diorama (foto) nu a copiat o localitate anume, fiind în întregime imaginată de cei doi soţi. Fiecare colţ de clădire şi fiecare copac a fost creat, cu migală, de mâinilor lor, învăţând autodidact arta modelismului. „Am lucrat cinci ani la ea, pentru că facem totul manual, din carton, clei, plastic. Turnăm fiecare piesă, o vopsim, o lipim, nimic nu este printat sau realizat altfel decât manual”, spune Ana.
Impresionantă şi prin întinderea ei, pe 75 de metri pătraţi, macheta a fost expusă la Chişinău şi a atras numeroşi vizitatori, fiind cea mai mare creaţie de acest fel expusă în Republica Moldova.
În detaliu
Odată mutaţi la Oradea, Ana şi Traian s-au gândit că dioramele lor ar trebui să fie inspirate din realitate. „Am vrut să pun clădiri pe care oamenii să le recunoască. Prima pe care am reprodus-o a fost Gara centrală, cu toate clădirile, inclusiv poşta şi turnanta care întoarce locomotivele, de pe vremea Austro-Ungariei”, explică Traian.
Apoi, au realizat machetele altor clădiri reprezentative: Palatul Primăriei, Teatrul şi clădirea bazarului din vecinătate, Palatul de Justiţie, Sinagoga Sion şi Palatul Baroc, cu tot cu Catedrala Romano-Catolică şi grădina. Cele mai mici detalii ale acestora au fost respectate, atât în decoraţiunile arhitecturale, cât şi în împrejurimi. De pildă, pe lângă clădirea Primăriei circulă tramvaie de epocă, aşa cum le vedeau orădenii la începutul secolului XX, când a fost construit palatul. Oricine ar putea jura, văzând o fotografie făcută de-aproape, că este o imortalizare autentică a clădirii!
Artizanii spun că documentarea proiectelor este la fel de laborioasă precum execuţia. „Dacă nu am proiectul tehnic, şi deseori nu îl am, facem multe fotografii şi măsor cu laserul fiecare clădire”, spune Traian.
Visul cel mare
Machetele clădirilor din Oradea au fost expuse, la finalul anului trecut, la Muzeul Oraşului, în Cetate, cu excepţia Gării, care ocupă o suprafaţă prea mare. „Deocamdată este în depozit, la Chişinău. Sper să o pot aduce acasă, să găsesc un loc unde să o expun”, spune Traian. Până la finalul lunii martie, expoziţia poate fi admirată de orice curios dornic să descopere o altă viziune asupra bijuteriilor arhitecturale ale Oradiei. Şi, totodată, munca migăloasă a celor doi artişti...
Între timp, aceștia lucrează la noi opere. „Mi-aş dori să putem realiza Piaţa Ferdinand în întregime şi apoi Piaţa Unirii. Nu va fi uşor, sunt multe clădiri”, zice Traian. Au început deja munca la Hotelul Crişul Repede, Casa Poynar şi Casa Kolozsváry, dar le este greu să estimeze când îşi vor vedea visul împlinit. Pe lângă timp, pasiunea le consumă şi bani.
Piesă cu piesă, sunt convinşi că vor reuşi să reproducă centrul istoric al Oradiei şi apoi să-l şi expună în faţa orădenilor. Astfel încât fiecare locuitor să descopere o altă faţă a urbei şi să o îndrăgească şi mai mult...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.