Artă de vânzare: Un orădean pasionat deschide prima casă de licitaţii de artă din oraş

O dată, de două ori... Adjudecat! Sunetul ciocanului care închide licitarea unui obiect de artă se va auzi curând, în premieră, şi la Oradea.

Chiar dacă românii n-au stat şi nu stau nici acum strălucit cu banii, un orădean e convins că în Bihor există destui colecţionari şi iubitori de artă dispuşi să plătească sume importante pentru tablouri ori sculpturi, aşa că a pariat pe un proiect îndrăzneţ: Casa de Licitaţii Prinţesa Anastasia.

Totul pentru artă

La jumătatea lunii este programată inaugurarea primei case de licitaţii de artă din Oradea, în clădirea fostei bănci ING din strada Vasile Alecsandri. Iniţiativa îi aparţine orădeanului Foris Sandor Gyorgy, care a condus mai multe afaceri, iar acum se află la primul proiect de acest fel.

"Nu sunt un colecţionar, ci un iubitor de artă. Eu văd afacerea şi prosperitatea în artă în oraşul acesta", spune Foris, care s-a asociat cu câţiva prieteni pentru a porni Casa de Licitaţii Prinţesa Anastasia. A botezat-o aşa după fiica cea mică a ultimului ţar al Rusiei, Nicolai Romanov, executat în 1918 împreună cu întreaga familie, dar despre care legendele spun că ar fi supravieţuit. "Deşi a avut o viaţă scurtă, prinţesa Anastasia cel mai mult iubea arta", zice orădeanul.

De ce o casă de licitaţii în Oradea? "Am pornit-o cu gândul de a prezenta arta în general. Orădenii trebuie să ştie că oraşul lor este unul dintre cele mai vechi din Ardeal şi arta e prezentă aici dintotdeauna. Până în anii '30, Oradea rivaliza chiar cu Budapesta, cu Viena, avea foarte mulţi artişti, mulţi restauratori şi şcoli de arte. Doar comunismul a şters tradiţia", spune Foris.

Adjudecat!

Casa Prinţesa Anastasia va intermedia vânzarea unor obiecte de artă din mai toate domeniile, de la pictură şi sculptură până la numismatică, decoraţiuni, uniforme şi însemne militare. "Arta va intra la noi de la populaţie, de la colecţionari, de la cei care sunt constrânşi să vândă. Avem experţi acreditaţi de Ministerul Culturii care vor spune exact valoarea unui obiect şi vor stabili un preţ de pornire corect. Putem să vindem şi piese de patrimoniu naţional mobil, chiar dacă regulile sunt mai stricte pentru acestea", explică Foris.

Pe bază de contract, colecţionarii vor lăsa obiectele în custodia Casei, care îşi va calcula la preţul de vânzare un comision de 15-20%. Lucrările vor fi păstrate într-un depozit special până când vor fi scoase la licitaţie cu strigare într-o sală special amenajată. "La început vom avea o licitaţie pe lună, iar apoi dorim să organizăm evenimente separate pentru tablouri şi sculpturi faţă de restul obiectelor", spune orădeanul.

Cei care nu vor putea fi prezenţi la licitaţie vor putea totuşi concura prin telefon, prin intermediul unor aşa-numiţi comisari ai Casei. Totodată, pe site-ul acesteia vor avea loc şi licitaţii online pentru obiecte cu preţuri mai mici, de circa 100-200 de euro.

Caffe dell' Arte

Pe lângă licitaţiile propriu-zise, la etajul clădirii vor fi vernisate periodic expoziţii ale unor artişti contemporani şi de artă clasică. "Sunt mulţi artişti valoroşi, chiar şi orădeni, care încă nu sunt bine cunoscuţi şi ar merita", crede Foris.

Mai jos, la parter, va funcţiona o "cafenea de artă", cum spune poprietarul, cu pereţi acoperiţi de lucrări ale tinerilor pictori autohtoni. "Expoziţiile se vor schimba tot timpul, aşadar decorul va fi mereu diferit. Vom avea un pian, unde cei care ştiu să cânte vor putea să se aşeze liniştiţi". În plus, cafeneaua, care va avea şi o terasă în curte, va găzdui spectacole de teatru scurt şi de stand-up comedy. Pentru a completa atmosfera boemă, personalul va purta costume asortate fiecărui spectacol.

Deşi se află la prima afacere în domeniul artei, Foris are ambiţii şi mai mari: "Dacă totul merge bine, pe 15 septembrie vom deschide o şcoală de tehnică de restaurare pentru faţade, tablouri, mobilier, sculpturi. Există cerere mare în acest domeniu, dar nu şi profesionişti. Avem experţi, restauratori de meserie, care lucrează la Vatican, în Franţa şi în Germania, şi care vor fi profesori la şcoala noastră", spune orădeanul.

Cu sau fără piaţă?

Deşi e de aşteptat ca bihorenii să nu se bulucească în galeriile de artă şi se ştie că nu prea cumpără artă contemporană, proprietarul Prinţesei Anastasia susţine că în judeţ există colecţionari destui. "Sunt unii care chiar au colecţii impresionante. Putem vorbi de Nicolae Tonitza şi alţi pictori de renume, precum şi de sculpturi. Am purtat deja discuţii cu câţiva din aceştia şi au fost de acord să le expună în galeria noastră", zice Foris, convins de faptul că orădenii vor alege să investească în artă.

Părerile specialiştilor sunt împărţite. Mai sceptică, Gabriela Crişan, fost muzeograf, spune că nu ştie să existe colecţionari veritabili în Oradea. "Şi pe vremuri majoritatea oamenilor doar cumpărau obiecte şi le revindeau", afirmă ea. Un alt muzeograf, Vasile Sarca, spune, în schimb, că orădenii sunt tot mai interesaţi de obiectele vechi, inclusiv de artă, aşa că o casă de licitaţii ar putea avea succes în Oradea. Rămâne de văzut de câte ori se va auzi "Adjudecat!" din galeria Prinţesei Anastasia.

"Dacă investesc într-o casă s-ar putea ca mâine să n-o pot vinde la acelaşi preţ, dar arta cel puţin îşi va păstra preţul. Eu spun că este cea mai bună investiţie, mai bună ca aurul"

Foris Sandor

Casa de Licitaţii Prinţesa Anastasia urmează să fie prima funcţională în Oradea. O tentativă în acest sens, dar nu legitimă şi nu dusă până la capăt, a mai existat şi în 2011, aparţinându-i orădeanului Alexandru Mitruţ. BIHOREANUL scria atunci despre Casa de Licitaţii Căluşarii, care nu avea un sediu şi nu era înregistrată ca atare, dar tranzacţiona pe internet obiecte de valori mari, care depăşeau chiar şi 100.000 de euro.

Tranzacţiile i-au adus managerului Alexandru Mitruţ şi un dosar penal, el ajungând să fie cercetat pentru încălcarea Legii Patrimoniului după ce a vândut în străinătate tabloul "Trei muzicieni" (foto) al avangardistului român Max Herman Maxy (1895-1971).