Apă la țară

Mai mult de jumătate dintre comunele bihorene se laudă cu săli și terenuri de sport, ba și cu capele prin cimitirele sătești, făcute cu sute de milioane de lei încă din epoca lui Adrian Năstase, apoi din răposatele programe naționale de dezvoltare locală PNDL 1 și PNDL 2, gestionate de Elena Udrea și Liviu Dragnea, iar în ultimii trei ani și din Programul Național de Investiții Anghel Saligny.

O treime, însă, nu au rețele de apă și canalizare, cu toate că lucrările pentru realizarea lor au început, în multe cazuri, cu mai bine de un deceniu în urmă. Zici că primarii, dar și politrucii care le-au mijlocit și care le-au aprobat alocarea fondurilor, adică șefii de județ și cei din minister, s-au gândit întâi la miuțe și la morți și abia apoi, eventual, la cum ar putea necăjiții de la țară să-și stingă setea ori să folosească niște mașini de spălat.

Pe baza unei centralizări a Ministerului Dezvoltării (culmea, cel responsabil de buna administrare a fondurilor), CJ Bihor informa luna trecută că 30 de comune au lucrări de apă și canalizare încă nefinalizate în proporție de cel puțin 10%. Merită pomenite, tocmai pentru că, dacă am face o analogie cu buchisirea alfabetului, l-au început de pe la M sau N, fără să ajungă la Z, dar mai ales sărind peste A, B, C: Aușeu, Avram Iancu, Biharia, Buduslău, Buntești, Câmpani, Cociuba Mare, Derna, Dobrești, Finiș, Lazuri de Beiuș, Lugașu de Jos, Pocola, Popești, Roșiori, Sâmbăta, Suplacu de Barcău, Șuncuiuș, Tileagd, Tulca, Brusturi, Curățele, Lunca, Sârbi, Uileacu de Beiuș, Budureasa, Cărpinet și Sânnicolau Român, plus orașul Aleșd.

Lucrările pentru apă și canalizare, zicea președintele CJ Bihor, Ilie Bolojan, s-au împotmolit fie din pricina incapacității constructorilor (iar asta fiindcă firmele au fost băgate pe gâtul primarilor și, știindu-se cu spate politic, nu s-au sinchisit să le finalizeze ori să le execute cu simț de răspundere), fie a soluțiilor date prin proiectele tehnice (într-un caz a fost măsluit până și un aviz al administrației județene), fie din cauza slabei capacități administrative a primăriei (pe românește, cum banii erau picați de sus, edililor nu le-a păsat că de haram au venit și de haram s-au dus).

Ca să repare lucrurile, Bolojan a propus un nou program pentru ca aceste investiții să fie duse la bun sfârșit: județul va contribui cu câte 300.000 euro pentru fiecare, dar cu condiția responsabilizării primăriilor, care vor trebui să asigure cel puțin 30% din cheltuielile rămase de făcut, să administreze sistemele prin operatori licențiați și să crească numărul de branșamente, așa încât randamentul să fie cât mai mare.

Dincolo de orice politizare, programul este salutar în sensul chiar etimologic: la ce vremuri tot mai secetoase se anunță, apa de la robinet va fi, pe bune, mană cerească, salvatoare.