(Dez)moştenitorii Bihorului

Întâi au fost revendicate câteva terenuri agricole, apoi cabana de la Vadu Crişului, castelul de la Gheghie şi chiar pădurile Bihorului! Averea boierului Alexandru Gheorghe Mateescu este însă mult mai mare...

Cel puţin aşa susţin succesorii acestuia, implicaţi de câţiva ani în procese cu mize de zeci de milioane de euro, în care bihorenii de rând, cu proprietăţi modeste, nu sunt decât victime colaterale...

"Despăduriţi" de instanţă

În septembrie 2010, judecătorarea Ioana Dudaş din Aleşd a pronunţat o sentinţă şocantă: a dispus reîmproprietărirea moştenitorilor boierului Alexandru Gheorghe Mateescu pe o suprafaţă de 62.682 hectare de pădure revendicată de la primăriile comunelor Vadu Crişului, Şuncuiuş, Auşeu şi Măgeşti. Decizia era cu atât mai năucitoare cu cât suprafaţa este de două ori mai mare decât tot teritoriul celor patru comune! Şi asta cu drumuri, arături şi acareturi cu tot.

Dacă sentinţa va deveni definitivă, nu doar că va dispărea Ocolul Silvic Aleşd, dar 92% din codrii Bihorului vor trece în proprietatea privată a unei singure familii. Prefectura a făcut recurs la Tribunalul Bihor, dar moştenitorii boierului au obţinut strămutarea procesului la Olt, pe motiv că autorităţile judeţene ar putea face presiuni asupra judecătorilor. Aşa cum n-au făcut până acum...

"Dreaptă" şi multă despăgubire

Miza litigiului este copleşitoare. Fost petrolist în zona Prahovei în perioada interbelică, boierul Mateescu a deţinut în Bihor imobile, terenuri şi păduri. Nu a avut însă descendenţi cărora să le lase imensa avere. Cei doi fii rezultaţi din prima căsătorie au murit de tineri, după care, deşi s-a recăsătorit, nu a mai avut alţi urmaşi.

În 1952, la moartea boierului, averea a fost lăsată celei de-a doua soţii, Victoria, iar la decesul acesteia, în 1992, a fost trecută prin testament nepotului Clitus Radu, din Bucureşti, care a îngrijit-o pe Victoria la bătrâneţe. După revoluţie, nepotul - el însuşi trecut de 60 de ani - a revendicat bunurile familiei la concurenţă cu alte rude de sânge ale boierului. Cum verii săi nu şi-au putut proba în instanţă dreptul la moştenire, după ani de procese i-a revenit întreaga succesiune.

Clitus a revendicat cabana de la Vadu Crişului, păduri şi terenuri. Şi nu doar că le-a primit, dar le-a şi vândut! Cabana şi terenul aferent le-a dat în 2006, cu 250.000 euro, Consiliului Judeţean Bihor, care nu voia să lase intrarea în peşteră fără accesul ce se putea face doar pe la cabană, iar cele 988 hectare de pădure din zonă le-a vândut multinaţionalei Scolopax cu 5 milioane de euro. Bătrânul a murit, însă, înainte de a primi şi castelul de la Gheghie. În 2010, când Primăria comunei Auşeu a retrocedat palatul, Clitus era mort de 4 ani.

Din avocaţi, moştenitori

Prin testament, defunctul Clitus Radu a lăsat totul mamei sale, Maria Radu, în vârstă de 85 de ani, care a murit şi ea în februarie 2011. Iar acum bătălia pe avere este continuată de casa de avocatură Elena Mureşan din Alba Iulia, care a reprezentat interesele bătrânilor, şi de Andreea Radu, o tânără economistă din Timişoara, fiica fratelui lui Clitus, nepoată a defunctei Maria.

Avocaţii nu sunt foarte vorbăreţi. "Am cumpărat dreptul litigios de la Maria Radu. (...) Informaţiile sunt confidenţiale şi nu am de gând să le fac publice", declara luna trecută avocatul Elena Mureşan unei publicaţii locale.

BIHOREANUL a reuşit să afle, în schimb, de la Andreea Radu motivele secretomaniei. Nepoata lui Clitus susţine că averea s-ar ridica la sute de milioane de euro şi cuprinde, pe lângă păduri, 10 fabrici în zona Breaza din judeţul Prahova, două apartamente în centrul Capitalei, o mină de argilă, terenul de sub Peştera Urşilor din Chişcău, un palat în Austria, castelul din Gheghie şi chiar castelul Iuliei Haşdeu din Câmpina, judeţul Prahova!

Ofertă cu "acadele"

Succesorii boierului de odinioară se judecă inclusiv între ei. "Toată povestea a început în ianuarie 2006, după decesul unchiului meu, Clitus Radu, când avocata Elena Mureşan a luat-o în întreţinere pe bunica mea, Maria Radu, dar cu japca", acuză Andreea Radu.

Nepoata spune că, locuind în Timişoara, a aflat de decesul unchiului abia după o lună. A încercat zadarnic să îşi contacteze bunica prin telefon. "Convorbirea telefonică a fost preluată de o anume Elena Mureşan, care m-a invitat la Bucureşti să semnez o declaraţie de renunţare la moştenirea lăsată de unchi, spunându-mi că după decesul bunicii tot eu şi surorile mele o vom moşteni", spune Andreea Radu.

De teamă că va fi înşelată, a refuzat propunerea avocatei, iar acum e convinsă că avea dreptate să fie suspicioasă. Cele două surori ale Andreei, rezultate din prima căsătorie a tatălui, au renunţat însă la pretenţii pentru doar 10.000 euro!

Ofertă de pace

Averea boierului Mateescu a fost disputată de-a lungul anilor la instanţe din Argeş, Bihor, Braşov, Bucureşti şi Sibiu. Succesorii răposaţilor Clitus şi Maria Radu şi-au contestat reciproc atât calitatea de moştenitori cât şi testamentele prin care a fost transferată averea.

Miza e uriaşă, aşa că în februarie 2011, la înmormântarea bătrânei, avocata Mureşan a făcut un pas spre "împăcare". "După ce în urmă cu câţiva ani încerca să mă facă să renunţ la moştenire contra sumei de 10.000 de euro, de data asta mi-a propus să recunosc şi să accept testamentul în favoarea fiului său, Mureşan Cristian, care ar deveni singurul moştenitor al defunctei Radu Maria", povesteşte Andreea.

Răsplata ar fi fost pe măsură: un milion de euro dacă instanţa va retroceda mai puţin de 10.000 din cele 62.000 hectare de păduri revendicate în Bihor, sau 2 milioane de euro dacă va da mai mult! Singura condiţie este ca plata să se facă la vânzarea pădurilor.

Războiul continuă

Nepoata din Timişoara a respins oferta. "Nu ar fi avut niciun interes să valorifice cele 62.000 hectare de pădure când simpla lor exploatare le-ar fi adus anual 6 milioane de euro, adică de trei ori mai mult decât îmi promiteau mie", explică Andreea Radu. Şi, cum înţelegerea era ca plata să se facă doar la vânzarea pădurilor, în condiţiile în care ea ar fi renunţat la moştenire, avocata n-ar mai fi avut interesul să vândă pădurile şi, deci, nici ea nu şi-ar mai fi primit banii.

Oricum, când vine vorba de averea lui Mateescu, instanţele au prostul obicei să dea sentinţe dubioase. Căci cum altfel ar putea fi considerate retrocedarea unei suprafeţe de pădure de două ori mai mari decât tot pământul comunelor pe care se cereau făcute împroprietărirea şi "privatizarea" tuturor pădurilor Bihorului?...

"Am încercat să intru în contact cu bunica, dar avocata Mureşan mi-a restricţionat accesul la ea. O mutase deja la Alba Iulia, chiar la domiciliul dumneaei. Am fost avertizată să-mi văd de treabă şi să nu intervin în aceste probleme, pentru că nu ştiu la ce mă expun"

Andreea Radu, moştenitoarea boierului Mateescu

SE JUDECĂ ÎN OLT
Recurs pentru pădurile bihorene

Recursul făcut de Prefectura Bihor la sentinţa pronunţată de Judecătoria Aleşd pentru retrocedarea a 62.682 hectare de pădure va avea prima înfăţişare pe 27 aprilie, la Tribunalul Olt. Şefa Direcţiei Juridice a Prefecturii, Alice Lupeş (foto), spune că de data aceasta vor fi parte în proces şi Ministerul Finanţelor, Direcţia Silvică Bihor, plus primăriile din Vadu Crişului, Şuncuiuş, Auşeu şi Măgeşti, care riscă să rămână fără păduri. De cealaltă parte, se pare că va apărea pentru prima dată ca reprezentant al moştenitorilor timişoreanca Andreea Radu.

"Sperăm ca prima sentinţă să nu rămână definitivă. Vom depune acte ce dovedesc că suprafaţa revendicată depăşeşte suprafaţa administrativă a comunelor", spune Lupeş, care este surprinsă mai ales de faptul că judecătoarea din Aleşd nici măcar nu a citat Prefectura şi a dat sentinţa chiar la prima înfăţişare.

Primarii celor patru comune afirmă că îşi vor trimite şi ei juriştii la proces. "Dacă judecătorii au fost în stare să dea moştenitorilor de două ori mai multă pădure decât suprafaţa totală a comunelor, ce să mai zicem? Nu stă nimeni să vadă că boierul şi-a vândut din terenuri înainte de naţionalizare, dar că ţăranii n-au apucat să se întăbuleze? Nici că după război au fost două reforme agrare, şi nimeni n-avea cum să deţină atâta pădure?", spune cu năduf unul dintre primari.

Şi are dreptate, căci încă din 1946 niciun proprietar nu deţinea mai mult de 50 de hectare, nu doar de pădure, ci şi de terenuri agricole, iar actuala legislaţie permite retrocedarea doar a proprietăţilor confiscate sub regimul comunist. Or, reformele agrare nu comuniştii le-au făcut...