Vânătorii de comori: În Bihor există aproape 200 de pasionați care caută comori îngropate și neatinse de mii de ani (FOTO)

Te-ai gândit vreodată că la marginea oraşului sau a satului tău zac îngropate comori nepreţuite, ale unor oameni care au trăit în alte vremuri? Poate că în urmă cu sute de ani, în acel loc, un negustor şi-a pierdut punga cu galbeni ori s-a dat o bătălie crâncenă între armate puse să stăpânească teritorii şi care şi-au lăsat pradă pământului oştenii, cu tot cu micile lor averi...

Curiozitatea de a descoperi mai multe despre trecut îi face pe mulţi bihoreni să plece în căutări de comori, "înarmaţi" cu detectoare de metale. "Satisfacţia noastră sunt acele momente în care scoatem din pământ ceva ce ştii că nu a mai fost atins de sute sau mii de ani", spune Cristian Rusu, descoperitorul a numeroase artefacte.

Hobby inedit

În ultimii ani, tot mai numeroşi români au devenit "detectorişti", după cum îşi spun ei. Trendul a adunat pasionaţi care credeau că se vor îmbogăţi peste noapte, descoperind comori valoroase, dar în timp mulţi şi-au dat seama că nu e chiar atât de simplu.

În prezent, cei care cumpără un detector de metale trebuie să obţină o autorizaţie de la Poliţie, ce le oferă posibilitatea de a face expediţii oriunde pe teritoriul ţării, cu mici excepţii, pe care dacă le încalcă sunt pasibili de amendă.

"Detectoriştii nu au voie să intre cu aparatele pe care le deţin în siturile arheologice şi, de aceea, marea lor majoritate sunt buni cunoscători ai LMI (Lista Monumentelor Istorice) şi RAN (Repertoriul Arheologic Naţional)", explică şeful Direcţiei Judeţene pentru Cultură Bihor, Lucian Silaghi.

Desigur, sunt şi din aceia care nu respectă regulile. "Unii care au început prin anii ‘90 făceau descoperiri şi fie le ţineau pentru ei, fie le vindeau pe piaţa neagră. Acesta e şi motivul pentru care arheologii ne cred «braconieri de patrimoniu»", spune Dan Slăvescu (foto), un medic stomatolog devenit de curând un împătimit al detectării.

Potrivit datelor Inspectoratului Judeţean de Poliţie, în Bihor sunt 186 de persoane care deţin autorizaţie pentru detectoare de metale. Mulţi se cunosc şi mergeau adeseori la detecţie împreună, asta până când a fost instaurată starea de urgenţă din cauza pandemiei de coronavirus.

Poliţist cu detector

Una dintre cele mai importante descoperiri realizate în ultimii ani în Bihor s-a produs în 2018, când doi tineri, Florin Avram şi Cristian Rusu (foto), au găsit un tezaur de 379 monede romane. Cel dintâi, în vârstă de 35 de ani, este criminalist la Poliţia Oraşului Aleşd şi şi-a dezvoltat pasiunea în urmă cu doi ani, cu puţin timp înainte de marea descoperire.

"Am văzut videouri în care mai multe persoane mergeau să caute prin păduri sau la marginea satului. Mi-a plăcut ideea şi am vrut să încerc şi eu, aşa că am început să mă documentez", zice Cristi. Înainte de pandemie, petrecea câte două-trei zile pe săptămână în expediţii care durau chiar şi până la opt ore.

"Până acum am mers pe instinct, alegeam locuri mai strategice, în jurul apelor. Majoritatea aşezărilor de acum sunt în continuare pe vetrele fostelor aşezări medievale. Acum îmi aleg locurile şi cu ajutorul site-ului mapire.eu, unde se găsesc hărţi din 1.700", explică bihoreanul, care recunoaşte că pasiunea nu este una tocmai ieftină. "Un detector bun costă între 750 şi 2.000 euro, iar eficienţa lui creşte, adică găseşte obiecte mai adânc, cu cât este mai scump".

"Capturi" după reguli

De fiecare dată când merge la "vânătoare", Cristi are grijă cum sapă gropile. Asta pentru că, dacă are norocul să găsească obiecte valoroase, cel mai probabil sunt fragile. Acestea sunt scoase din groapă cu grijă şi curăţate numai manual. "Eu îndepărtez cu mâna doar pământul de pe ele", spune el. Cei care încearcă să cureţe obiectele riscă să îndepărteze patina timpului şi, odată cu ea, şi valoarea artefactului.

În luna mai a anului trecut, bărbatul a mai descoperit pe un deal împădurit de la marginea Borodului 64 de monede romane din argint, bucăţi de vase ceramice, o fibulă dacică veche de 2.000 de ani şi inele din bronz din epoca medievală.

Tezaurul a fost predat în câteva ore Muzeului Ţării Crişurilor, aşa cum prevede legea. Cei care găsesc obiecte valoroase sunt obligaţi să anunţe primăriile sau muzeele. Apoi, după o evaluare temeinică a obiectelor găsite, realizată de experţi, autorul descoperirii este răsplătit cu 30% din valoare sau chiar cu 45% dacă obiectele au o importanţă deosebită, în termen de 18 luni de la data scoaterii lor la lumină.

Recompense... prin procese

Asta, în teorie. În practică, MŢC încă nu l-a răsplătit pe tânăr nici pentru "captura" din 2019 şi nici pentru cea din anul precedent. "Am făcut o cerere şi mi s-a comunicat că se va prelungi termenul, asta pentru că au mult de muncă la ele", explică Cristi.

De altfel, recuperarea banilor este şi cea mai dificilă probă pentru "detectorişti". De exemplu, un tânăr din Vâlcea care a descoperit în 2013 cel mai mare tezaur monetar din ţară, mai exact 47.000 monede din vremea sultanului Murad al II-lea, şi-a primit banii abia în 2017. A fost recompensat cu 32.000 euro, dar nu benevol, ci numai pentru că a câştigat procesele intentate Ministerului Culturii şi Muzeului Naţional de Istorie a României.

Pe mâna norocului

Mulţi căutători spun însă că nu sunt interesaţi atât de recompensă, cât mai degrabă de emoţiile care îi cuprind atunci când găsesc artefacte preţioase. "Satisfacţia noastră sunt acele momente în care scoatem din pământ ceva ce ştim că nu a mai fost atins de sute de ani şi poate chiar mii", spune Cristi.

"Cel mai fascinant este că descoperi o identitate a poporului tău, că ne aflăm rădăcinile. Apoi arheologii vor veni şi cu informaţii, pentru ce erau folosite obiectele, când şi cine le-ar fi putut crea...", zice şi Dan Slăvescu.

În spatele descoperirilor stau ore întregi de muncă. "Este 80% noroc, 10% perseverenţă, 5% capacitatea detectorului şi 5% inteligenţa fiecăruia. Într-o zi să zicem că fac 13 kilometri şi sap 200 de gropi, din care în 190 de cazuri dau de sârme, doze de bere şi alte gunoaie", adăugă Dan. Evident, un alt aliat al căutătorului este documentarea: cu cât citeşte mai multă istorie, cu atât mai repede îşi dă seama care sunt cele mai valoroase locuri din împrejurimi.

Podoabe preistorice

În urmă cu două săptămâni, un alt bihorean, Dan Marta, a făcut o descoperire importantă. În localitatea bihoreană Gălăşeni, comuna Măgeşti, la marginea unei păduri, a găsit un inel din bronz şi trei podoabe care puteau fi folosite fie pe o bentiţă, la brâu sau la jugul cailor (tutuli). "A doua zi le-am predat la primăria din Aştileu, pentru că eu acolo lucrez".

Doi arheologi, Doru Marta, de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură, şi Gruia Fazecaş, de la Muzeul Ţării Crişurilor, s-au deplasat la faţa locului pentru a afla mai multe detalii. Din primele cercetări a reieşit că obiectele sunt de mare importanţă, dovedind că în zonă existau comunităţi omeneşti mult mai devreme decât se ştia. "Ele sunt de la finalul Epocii Bronzului, aproximativ din anii 1200 - 1100 î. Hr.", a spus Gruia Fazecaş.

După o săptămână, Dan a mai găsit un obiect, ce pare a fi lama unei arme preistorice, tot din bronz. Cel mai probabil şi aceasta va aduce informaţii valoroase despre strămoşii bihorenilor şi îndeletnicirile de odinioară. Şi, cel mai probabil, tot fără vreo recompensă...

CAPTURA ANULUI

Armele strămoşilor, vechi de mii de ani

"Captura" anului se anunţă a fi o descoperire realizată de Dan Slăvescu, Cristian Rusu şi Florin Avram în urmă cu mai bine de o lună, într-o localitate din Bihor. Până la finalul zilei, cei trei nu au găsit nimic valoros, dar chiar înainte de a pleca, Dan a cercetat cu detectorul o zonă în care nu căutaseră până atunci şi a avut noroc. Au descoperit atunci patru piese rare, iar a doua zi încă două, între care şi un pumnal vechi de mii de ani.

Specialiştii au confirmat că e vorba de obiecte nemaiîntâlnite până acum în Bihor. "Piesele sunt foarte rare şi sunt contemporane cu unele găsite în comuna Măgeşti (la Gălăşeni - n.r), datând din secolul XV-XIV î. Hr.", explică arheologul Călin Ghemiş de la MŢC. Reprezentanţii Muzeului au amânat publicarea unor detalii despre descoperire deoarece cercetările sunt greoaie, iar piesele trebuie restaurate. Şi locul noii descoperiri va rămâne deocamdată secret, pentru a fi protejat de hoţi sau vandali.