Totul despre Kiss: BIHOREANUL publică în serial rechizitoriul DNA ce detaliază faptele penale ale şefului UDMR

Bihorenii, cu orădenii în frunte, au fost ani în şir prizonierii unui baron - Alexandru Kiss. Înfipt la conducerea judeţului şi de facto şi a municipiului, fie din postura de vice, fie din cea de preşedinte al Consiliului Judeţean, boss-ul udemerist a profitat de greutatea aleşilor maghiari, fără de care nu se puteau face majorităţi nici în Consiliul Municipal, pentru a-şi face parte din cele mai bănoase proiecte locale.

Până în 2008, Kiss a fost, practic, stăpânul tuturor afacerilor publice, dezvăluie DNA Oradea, care l-a inculpat pentru gheşefturi serioase: construirea gropii ecologice de deşeuri a oraşului, a unor drumuri judeţene şi deszăpezirea lor, extinderea apei şi canalizării în comune, vânzarea terenurilor fostelor unităţi militare, ba chiar şi aprovizionarea cu cărbune a CET-ului pe care, culmea, Kiss l-a visat în proprietatea propriului grup de interese, aşa cum la un moment dat încercase să aibă, indirect, şi salubrizarea Oradiei.

Servit de politicieni şi funcţionari, Kiss a fost însă urmărit asiduu de una din puţinele instituţii de care s-a temut: Serviciul Român de Informaţii. Şi, chiar dacă multă vreme dosarul a fost pus deoparte, după ultima schimbare a conducerii Serviciului Teritorial Oradea al DNA, procurorii şi-au luat în serios menirea, anul trecut trimiţându-l în judecată laolaltă cu cei mai apropiaţi complici.

Rechizitoriul în posesia căruia a intrat BIHOREANUL şi pe care vi-l prezintă în serial arată că nu toate faptele sunt aşa vechi cum pretinde Kiss tocmai pentru a le minimaliza, ba produc şi acum pagube uriaşe. Dezvăluirea mecanismului prin care liderul UDMR şi-a edificat imperiul este, aşadar, nu doar utilă, ci şi necesară, mai ales că se pregăteşte să conducă mai departe tot prin interpuşi, aşa cum a luat şi şpăgile...

Începutul sfârşitului

Marţi, 2 iunie 2015, o zi de neuitat pentru Alexandru Kiss. Citat de procurorii anticorupţie să explice afaceri peste care părea să se fi aşternut praful uitării, vicepreşedintele CJ ieşea în cătuşe din sediul DNA Oradea. Un comunicat preciza ulterior capetele de acuzare împotriva sa şi a unor complici din rândul cărora, în aceeaşi zi, era săltat şi patronul grupului Selina, Beniamin Rus: spălare de bani în formă continuată, abuz în serviciu contra intereselor publice, luare de mită şi trafic de influenţă, respectiv spălare de bani, instigare la abuz în serviciu, dare de mită şi complicitate la trafic de influenţă.

Potrivit DNA, încă din 2003, împreună cu cel mai bun amic, Alexandru Mudura, proprietarul Lotus Center, Kiss a adunat şpăgi de peste 4,3 milioane euro din contracte publice, dictând atribuirea lor prin intermediul decidenţilor din fosta conducere a Oradiei şi a judeţului, iar "comisioanele" fiindu-i plătite prin firme-paravan.

Kiss nu era la prima încătuşare: mai fusese arestat, pentru contrabandă cu cabluri, în anii ’90, pe când patrona televiziunea locală TVS şi firma Video Vox. Dacă atunci a ieşit după câteva zile şi a scăpat de acuzaţii, acum, dată fiind gravitatea faptelor, riscă până la 15 ani de puşcărie. După o noapte în arest, a fost totuşi eliberat şi pus sub control judiciar de Tribunalul Bihor, cu interdicţia de a nu părăsi Oradea şi de a nu practica "profesia" de vicepreşedinte al CJ. Deşi DNA a contestat decizia, Curtea de Apel chiar a îndulcit-o, permiţându-i, cu inconştienţă, să revină "la locul crimei", în fotoliul de vice al CJ.

Inamicul statului

SRI a interceptat convorbirile telefonice ale lui Kiss încă din 2003, în baza unor mandate de siguranţă naţională ale Parchetului General, semn că activităţile sale aveau şi componente anti-statale. Cu toate acestea, informaţiile cu încărcătură penală au fost procesate cu adevărat abia din 2014, când cazul a fost preluat de un tânăr procuror, Adrian Muntean, venit din Hunedoara şi, deci, neimpresionat de mahărul politicii bihorene. Finalizat în 2015, dosarul descrie o mafie care a dominat Oradea şi Bihorul de la începutul anilor 2000 până fix în 2008, când la conducerea administraţiei locale au ajuns persoane "necooperante".

Rechizitoriul o spune tranşant: "În perioada post-revoluţionară, în Bihor s-a cristalizat un grup infracţional format din politicieni, oameni de afaceri şi persoane din administraţie care a acţionat pentru influenţarea deciziilor economice semnificative la nivel judeţean şi local, în scopul obţinerii unor foloase necuvenite. Din grup au făcut parte mai multe persoane, dar probe de vinovăţie au putut fi administrate doar faţă de Kiss Alexandru şi Mudura Alexandru. Grupul infracţional şi-a exercitat influenţa din plin după anul 2000, când inculpatul Kiss a fost ales vicepreşedinte al CJ şi a preluat conducerea organizaţiei judeţene a unui partid. Funcţia din administraţia publică i-a permis să participe la luarea deciziilor la nivel judeţean, să angajeze şi/sau să promoveze persoane obediente, să desemneze membri în comisii de licitaţii etc. Pe de altă parte, funcţia politică i-a permis să stabilească persoanele care candidau din partea partidului său pentru funcţiile de primari, viceprimari, consilieri locali şi judeţeni. Nu în ultimul rând, inculpatul Kiss s-a folosit de aleşii locali pentru a exercita presiuni asupra persoanelor care nu erau cooperante... Inculpatul Kiss şi suspectul Mudura şi-au subordonat administraţia, care a devenit un instrument de promovare a intereselor acestora, în dispreţul şi în dauna interesului public".

Epoca de Aur

"La nucleul grupului infracţional au aderat inculpatul Miklossy Ferenc, acţionar majoritar şi director general Keviep Kft Debrecen/Ungaria, inculpatul Rus Beneamin, asociatul unic şi administratorul Selina SRL Oradea, şi inculpatul Bojtor Vilmos, proprietarul unor firme off-shore. Dintre contractele de mare valoare încheiate în 2003-2007 de autorităţile locale sau societăţi din subordinea acestora s-a probat că gruparea a influenţat deciziile de atribuire a contractului pentru construirea şi exploatarea gropii ecologice Oradea, a unor contracte pentru construirea/modernizarea reţelelor de apă în mediul rural finanţate prin Programul SAPARD, pentru deszăpezirea drumurilor judeţene în sezonul 2003-2004, modernizarea drumului judeţean Pocola-Şoimi, vânzarea unor terenuri din domeniul privat al judeţului (n.r. - pentru "Cartierul Kiss") şi achiziţia de cărbune pentru Electrocentrale Oradea.

În schimbul exercitării influenţei, inculpatul Kiss Alexandru şi suspectul Mudura Alexandru au pretins şi primit diverse foloase necuvenite. Odată cu acumularea experienţei infracţionale, grupul a folosit moduri de operare tot mai sofisticate", arată rechizitoriul, explicând cum capii clanului încasau "comisioanele" mascându-le în preţurile de achiziţie a unor mărfuri, utilaje şi servicii, prin firme off-shore cu conturi deschise în Ungaria, de unde oamenii lor de paie colectau banii şi îi livrau "stăpânilor".

La picioarele baronului

Potrivit rechizitoriului DNA, primul mare tun dovedit al liderului UDMR Bihor a fost atribuirea contractului pentru construirea gropii ecologice de deşeuri a Oradiei către Keviep, firmă patronată de preşedintele Camerei de Comerţ din Debreţin, Miklossy Ferenc, în decizii şi derulare fiind implicaţi de la primarul Petru Filip şi viceprimăriţa Rozalia Biro până la secretarul de stat din Ministerul Mediului, Korodi Attila, pe lângă care avea să facă "lobby", însărcinat de Kiss, actualul deputat Szabo Odon, pe atunci simplu consilier judeţean.

Primăria a demarat procedura de selectare a constructorului în 2002, comisia ce urma să negocieze cu firmele interesate fiind prezidată de Petru Filip şi avându-i ca membri pe cei doi viceprimari, Biro şi Gavrilă Ghilea, pe Aurel Giurcă, Emilian Sala, Nicolae Păcală şi Mihai Goidaci (directori în Primărie), plus consilierii PD Vasile Petruţ, UDMR Iulius Delorean şi PSD Pavel Mercea.

Au depus oferte o firmă din Bucureşti, una din Austria şi două din Ungaria, Keviep şi Varionex. Deşi aceasta din urmă s-a clasat pe primul loc la evaluarea din vara lui 2003, în toamnă, surpriză: Varionex a fost descalificată, ca "rezultat al influenţei oculte" a lui Kiss şi Mudura, după cum spun procurorii. Motivarea a fost "pompoasă", arată aceştia, citând din procesul-verbal: "poziţia incoerentă", "capacitatea instituţională echivocă", "poziţii de natură să slăbească încrederea comisiei", "modul defectuos de comunicare". Nimic concret, de fapt, doar că afacerea fusese ticluită pentru Keviep!

Ca urmare, comisia a negociat cu firma aleasă de Kiss de la bun început, iar pe 17 decembrie 2003 Consiliul Local, dominat de PD şi UDMR, a aprobat încheierea contractului. Valoarea n-a fost precizată, dar DNA a cuantificat-o la minim 12,3 milioane euro, căci Primăria orădeană s-a obligat să ducă în noua haldă cel puţin 50.000 tone deşeuri/an, la un tarif de 12,3 euro/tonă, timp de 20 de ani.

"Cum am vorbit noi..."

Cum demonstrează DNA trucarea procedurii? Între altele, chiar cu vorbele lui Kiss, care înaintea începerii negocierilor cu Keviep l-a sunat pe patronul firmei, Miklossy Ferenc, să-i dea vestea înlăturării Varionex, "aşa cum am vorbit noi", şi să-l informeze că "încep discuţiile cu voi". În aceeaşi zi, Kiss a sunat-o şi pe Biro, interesându-se de poziţia primarului Filip şi întrebând-o dacă "nu s-ar putea ca prietenul tău cu barbă să joace puţin alături". "Nu are prea multe de ales", l-a asigurat Biro.

Afacerea n-a fost tulburată nici măcar de contestaţia Varionex, într-o altă convorbire Kiss asigurându-l pe Miklossy că ceilalţi "nu au nicio influenţă asupra mea". Rezultatul? Patronul Keviep l-a informat că "acum lucrăm la contractul pe care ni l-a cerut domnul Mudura", adică la schema de plată a recompensei.

Potrivit procurorilor, Kiss a tras pentru Keviep şi după încheierea contractului, aşa încât în 2005, "deşi vechea groapă de gunoi avea autorizaţie de funcţionare până în 2008, Primăria a decis închiderea ei de îndată şi depozitarea tuturor deşeurilor în groapa ecologică, pentru care tarifele erau de 6 ori mai mari". Ca profitul Keviep să fie cât mai mare, municipalitatea a coborât tarifele pentru colectarea gunoaielor, ceea ce avea să ducă în faliment firma de salubrizare Urbana. De altfel, zic procurorii, în 2006 Keviep voia să pună mâna şi pe acest serviciu, dar n-a reuşit, licitaţia pentru concesionarea lui fiind câştigată de RER.

"Rezolvatorii" lui Kiss

"Un alt moment în care s-a dovedit că inculpatul Kiss şi-a folosit influenţa pentru a susţine Keviep s-a consumat în noiembrie 2005", când Miklossy l-a sunat pe udemerist să-i ceară ajutorul "pentru a împiedica Ministerul Mediului să ia decizia de închidere a gropii ecologice abia inaugurate, datorită neîndeplinirii unor cerinţe legale adoptate de puţină vreme". Imediat, Kiss şi-a pus învăţăcelul, pe Szabo Odon, să ia legătura cu secretarul de stat Korodi Attila, ca să împiedice decizia. "Demersurile şi-au atins ţinta", arată rechizitoriul, pe 17 noiembrie 2005 Miklossy sunându-l să-i mulţumească: în ciuda neconformităţii, halda a rămas deschisă.

Sprijinul pentru Keviep a continuat şi în 2008, când firma maghiară, înfiptă prin 2005-2006 şi la lucrări de apă şi canalizare în oraş, intrase în diferend cu Compania de Apă şi avea nevoie de semnătura noului edil, Ilie Bolojan, pentru ca Ministerul Finanţelor (autoritatea de implementare a proiectului finanţat prin SAPARD) să-i facă plăţi. Ministrul Laszlo Borbely a apelat-o pe Biro să-i spună: "M-a sunat Miklossy, că voi trebuie să daţi un răspuns la Finanţe în legătură cu ceva plăţi. Ştii, actele...". Răspunsul viceprimăriţei? "Aşa vom face că prima dată o punem (n.r. – hârtia) sub nasul lui Bolojan. Dacă nu vrea, atunci când nu va fi aici, în prima zi, am s-o semnez eu".

Spălătoria de bani

"Biro Rozalia a acţionat permanent ca reprezentant al inculpatului Kiss", spun procurorii, care însă nu au reuşit să "administreze probe de vinovăţie în privinţa participării acesteia la conceperea şi derularea circuitului financiar prin care Miklossy Ferenc a plătit foloase necuvenite traficanţilor de influenţă".

Audiat şi el tot ca martor, Szabo Odon "a recunoscut relaţia cu Miklossy, dar a susţinut că eventualele demersuri în favoarea acestuia ar fi fost efectuate ca urmare a relaţiei de colaborare cu agenţia guvernamentală maghiară ITDH, nicidecum la cererea inculpatului Kiss". Aşa cum a mai dezvăluit BIHOREANUL, International Trade and Development Hungary (ITDH) era agenţia prin care statul ungar l-a plătit vreme îndelungată pe Szabo, cu câte 700 euro pe lună, pentru a promova în Bihor interesele firmelor maghiare. Sarcină de care, după cum se vede, s-a achitat cu brio...

În schimb, DNA a adunat probe beton că "susţinerea continuă a intereselor Keviep" de către Kiss şi Mudura "nu a fost cu titlu gratuit, ci în schimbul unor foloase necuvenite", pentru încasarea cărora cei doi au apelat la un "spălător de bani" originar din Satu Mare, stabilit în Ungaria - Bojtor Vilmos (foto), deţinătorul societăţii paravan Ariston Distribution Corporation London - şi apoi a încă unuia, fost partener al lui Mudura în firma Martex Construct - orădeanul Gheorghe Roatiş, deţinător al Martex Trans.

Potrivit interceptărilor, în toamna lui 2003 Bojtor (deci înainte ca măcar contractul să fi fost semnat) s-a întâlnit cu Mudura şi apoi cu Kiss, pentru a discuta deja schema prin care urma ca şpăgile de la Keviep să poată fi pe de o parte justificate în contabilitatea acestei firme, iar pe de alta să ajungă la ei fără riscuri. "Vili te-a găsit? Te-a căutat probabil să-ţi spună că m-am înţeles cu el", l-a întrebat Mudura pe Kiss, după care i-a spus că "povestea cu Debrecenul (n.r. – afacerea Keviep) merge prin Vili". De asemenea, patronul Lotus l-a înştiinţat că pentru albirea banilor Bojtor i-a cerut comision 1% din şpagă, dar îi va da 3%. De unde generozitatea? S-a gândit că Bojtor le va fi de folos şi la o altă trânteală plănuită în aceeaşi perioadă, cu contracte între CJ şi Selina. "El şi pentru cealaltă (n.r. – combinaţie) este bun!", explica Mudura utilitatea lui Bojtor.

Şpagă la alegere

Kiss nu se poate plânge, totuşi, că a fost "agăţat" doar cu interceptările SRI. Poate şi mai greu cântăreşte în probatoriu faptul că în toamna lui 2006 autorităţile române au cerut asistenţă în investigaţii celor ungare, printr-o comisie rogatorie internaţională. Acestea au descins acasă la Bojtor, unde au găsit puzderie de documente care descriau cine şi cum gândise afacerea, ba chiar şi cum a fost derulată până inclusiv la plata şpăgilor.

Astfel, în calculatorul lui Bojtor a fost găsit, între multe altele, un fişier intitulat "Keviep Vegelszamolas" (Decont Keviep), unde un tabel compara trei variante pentru "decontarea sumei de 300.000 euro", adică pentru plata mitei de către Keviep pentru Kiss şi Mudura, în aşa fel încât şpăguirea să fie dificil de depistat, iar firma maghiară să-şi poată justifica cheltuiala contabil.

Potrivit primei variante, cei 300.000 euro puteau ajunge la Kiss şi Mudura prin firma lui Mudura, Lotus, sub acoperirea unui contract comercial, Bojtor chiar pregătind în acest scop un model. Era însă costisitor din cauza impozitelor de 90.000 euro care trebuiau plătite, ceea ce însemna ca şpaga propriu-zisă să scadă la "doar" 210.000 euro. O a doua formulă viza un "transfer direct în contul Ariston pe baza unui contract de reprezentare", fie din contul Keviep, fie din cel al subsidiarei din România, East Bau SRL, al cărei director era fiul lui Miklossy, Laszlo. În acest caz, după reţinerea unui impozit de 15% în Ungaria, scăderea comisionului lui Bojtor şi a cheltuielilor bancare, pentru Kiss şi Mudura rămâneau 243.000 euro.

"Electrizat"

A treia variantă, care avea să fie pe placul celor doi, preconiza plata şpăgii sub masca unor contracte "de livrare de maşini şi unelte între Keviep-Ariston-Martex-East Bau. Concret, Keviep urma să livreze propriei subsidiare din România utilaje şi produse prin intermediul Ariston şi Martex, cu preţuri crescute de la o tranzacţie la alta.

După plata impozitelor, şpăgile pentru Kiss şi Mudura ar fi fost în acest caz de 265.250 euro şi, în plus, utilajele aveau să rămână în "ograda" Keviep, valoarea lor putând fi înglobată în preţul total al investiţiei, majorat astfel artificial cu echivalentul şăgii, dar recuperat ulterior prin tarifele percepute de la orădenii care şi-au depozitat deşeurile în noua haldă.

Mecanismul a fost ales de Mudura, dar Bojtor etalase cele trei variante după ce Kiss îi fixase tema de casă, motiv pentru care patronul Lotus i-a şi mărturisit boss-ului UDMR fără reţinere: "Pur şi simplu sunt electrizat! Eşti abil!".

Carusel de ascuns şpaga

"Contractul care a stat la baza iniţierii circuitului infracţional a fost încheiat la 22 ianuarie 2004 între Keviep (Miklossy Ferenc) şi Ariston (Bojtor Vilmos), prima firmă vânzând celeilalte utilaje de 187.260 euro", a descoperit DNA cercetând actele găsite la Bojtor şi confirmate ulterior de documentele celorlalte firme, ba chiar şi de declaraţiile lui Bojtor însuşi. La 10 martie, Ariston a revândut utilajele către Martex Trans (Roatiş) cu 503.218 euro, dovadă fiind documentele vamale ce consemnează seriile excavatoarelor, concasoarelor, pompelor etc., astfel că profitul aparent licit realizat de Bojtor era de 315.958 euro.

În aceeaşi zi, Martex a revândut utilajele, cu 508.250 euro, către East Bau (Miklossy jr), care a fost angajată de Eco Bihor (adică tot de Keviep) să execute, pe 2,5 milioane euro plus TVA, construirea haldei. "Toate aceste operaţiuni au avut scopul de a masca transferul ilicit de fonduri de la Keviep către grupul Kiss, Mudura, Bojtor", concluzionează procurorii DNA, care aduc ca argument suplimentar circuitul financiar derulat, fireşte, în sens invers celui al mărfurilor.

La destinatar, în numerar

Astfel, conform documentelor bancare, pe 9 februarie 2004, Miklossy Ferenc a depus în contul sucursalei locale a Keviep de la Banca Transilvania 2 milioane forinţi, schimbaţi în 305 milioane lei vechi şi încorporaţi în capitalul social al firmei. Ulterior, contul a fost suplimentat până la 28,4 miliarde lei vechi, suma fiind transferată către East Bau, care a plătit Martex pentru utilaje 23,7 miliarde lei, adică echivalentul a 536.127 euro. La rându-i, Martex a virat Ariston 478.235 euro, iar aceasta a plătit Keviep utilajele cu 172.759 euro.

Restul de 305.476 euro au fost retraşi în numerar de Bojtor, care după ce a mai plimbat o parte din sumă prin încă o firmă bidon, Carson Trading Seychelles, şi-a reţinut partea sa, iar în final a predat şpăgile pentru Kiss şi Mudura: 300.000 euro, minus comisioanele bancare. De unde se ştie sigur că banii au ajuns la cei doi? A confirmat-o chiar Bojtor în faţa procurorilor DNA, întărindu-le astfel informaţiile indicate şi de documentele bancare ce relevă traseul banilor de la mituitor la mituit.

Unii da, alţii ba

Kiss şi Mudura (acesta a şi decedat între timp) au refuzat să dea declaraţii în faţa procurorilor, "astfel că eventualele lor apărări nu sunt cunoscute şi nu au putut fi verificate". De altfel, la fel a procedat şeful UDMR şi săptămâna trecută, când BIHOREANUL i-a cerut să-şi exprime public poziţia, la Consiliul Judeţean, la ale cărui deliberări şi decizii continuă să participe fără jenă.

În ce o priveşte pe fosta viceprimăriţă Rozalia Biro, din rechizitoriu reiese că, dat fiind faptul că împotriva acesteia nu s-au găsit probe că ar fi luat şpăgi, procurorii s-au mulţumit s-o audieze doar ca martor, pentru a nu întârzia şi mai mult trimiterea în judecată a dosarului.

Bojtor, însă, a rămas inculpat, chiar dacă "a recunoscut implicarea sa în activitatea infracţională". Acesta le-a dezvăluit procurorilor cum, încă înainte de atribuirea contractului, când Primăria oficial mai "negocia" cu Keviep, fusese chemat la sediul din Debreţin al acestei firme, unde se aflau Kiss şi Mudura, care i-au cerut să găsească "o modalitate prin care Miklossy să le plătească câteva sume de mii de euro (două sute sau trei sute de mii)" aşa încât să le poată justifica în contabilitate. Bojtor a povestit că după ce a conceput variantele de "albire" a banilor, Kiss şi Mudura au ales-o pe cea de-a treia, cu derularea succesivă a livrărilor de utilaje şi transferurile bancare aferente.

Tată persecutat, fiu uituc

O poziţie care i-a surprins pe anchetatori a avut-o patronul Keviep, Miklossy Ferenc, care "nu doar că a negat comiterea vreunei infracţiuni, ci chiar s-a declarat victima unor persecuţii etnice şi politice", afirmând că "nu poate da nicio explicaţie" faptului că firma sa a vândut utilaje cu 187.260 euro şi după câteva zile, timp în care au fost plimbate prin Ariston şi Martex, le-a re-cumpărat prin firma fiului, East Bau, cu 508.250 euro.

La rându-i, Miklossy jr a recunoscut că a semnat achiziţia utilajelor de la Martex, dar a pretins că nu ştie cum a fost negociat contractul şi nici de ce Keviep nu i le-a livrat direct, ci prin intermediar şi la un preţ triplat. Minciuni, zic procurorii, care subliniază că, date fiind poziţia sa în firmă, valorile mari rulate şi relaţia de familie cu acţionarul majoritar al Keviep, "e neverosimil ca Miklossy Laszlo să nu fi cunoscut scopul real al transferurilor bancare".

Promisiuni "de pe munte"

În fine, Gheorghe Roatiş, fostul asociat al lui Mudura din Martex Construct, care şi-a pus la bătaie firma Martex Trans, "a recunoscut implicarea sa atât la derularea circuitului de mărfuri, cât şi la derularea în sens invers a traseului financiar". El a fost al doilea martor extrem de important, participant la ilegalităţi, care a confirmat suspiciunile.

Potrivit lui Roatiş, "cel care a montat circuitul a fost Bojtor, care i-a adus gata semnate contractele dintre Ariston şi Martex Trans pe de o parte, şi Martex Trans şi East Bau pe de altă parte". Tot Roatiş le-a mărturisit procurorilor că după ce a remarcat diferenţa uriaşă între preţurile utilajelor plimbate prin firme, Bojtor i-a dezvăluit că "operaţiunile nu sunt ale sale, acceptând să le intermedieze pentru a obţine "deschidere" din partea "celor de pe munte" - adică a "zeilor" Kiss şi Mudura - în perspectiva unor afaceri viitoare, şi mai grase. Ceea ce, după cum veţi vedea şi în următoarele numere ale BIHOREANULUI, s-a şi întâmplat...

MUNCĂ DE SISIF
Un dosar cât o bibliotecă

Rechizitoriul DNA se bazează pe 667 probe, între care interceptările SRI sunt o parte infimă, cele mai multe fiind documentele firmelor ai căror patroni au plătit şpăgile (Keviep, Selina, Trameco), acte contabile ale acestor societăţi şi ale firmelor paravan folosite în spălarea banilor, precum şi ale unor societăţi din Germania şi Olanda care au furnizat mărfuri, plus acte administrative ale Primăriei Oradea şi CJ Bihor.

Procurorii au audiat peste 50 de martori din patru ţări, reprezentanţi şi angajaţi ai firmelor şi instituţiilor implicate. Între numele cele mai sonore sunt cele ale fostului primar Petru Filip, foştilor viceprimari Rozalia Biro şi Gavrilă Ghilea, ale foştilor vicepreşedinţi CJ Teodor Fericean şi Ştefan Seremi, fostului preşedinte CJ Radu Ţîrle şi fostului ministru al Mediului Laszlo Borbely, aceştia urmând, de altfel, să fie citaţi şi în faţa instanţei, ca martori ai acuzării.

Cel mai mare prejudiciu stabilit de procurori - 6,8 milioane euro - a fost stabilit, aşa cum BIHOREANUL va prezenta în acest serial, la vânzarea terenurilor fostelor unităţi militare, dar o pagubă uriaşă au produs şi trântelile pentru aprovizionarea CET-ului cu cărbune, afacere care în perioada 2004-2007 a costat oraşul peste 50 milioane euro.

TELEFOANE FĂRĂ FIR
Pe limba şpăgii

Potrivit rechizitoriului DNA, interceptările realizate de SRI arată că de fiecare dată când în conturile firmelor off-shore intrau banii de şpagă pentru Kiss şi Mudura, Bojtor Vilmos îl suna pe şeful UDMR Bihor să-i dea veştile bune.

Pe lângă monitorizările SRI, procurorii anticorupţie au beneficiat, însă, şi de cooperarea autorităţilor maghiare care în 2006, în urma demersurilor comisiei rogatorii internaţionale, le-au pus la dispoziţie şi listingurile convorbirilor telefonice efectuate de patronul Keviep, Miklossy Ferenc, cu persoane din România în perioada premergătoare încheierii contractului pentru construirea gropii ecologice de deşeuri din Oradea.

Conform acestora, patronul Keviep a avut nu mai puţin de 46 convorbiri telefonice cu Kiss, 25 cu Halasz Tamas (reprezentantul ITDH, agenţia care îl plătea pe Szabo Odon), 18 cu soţia directorului tehnic al Apaterm Constantin Tomulescu, câte 4 convorbiri cu primarul Petru Filip şi cu viceprimăriţa Rozalia Biro şi, în fine, 2 cu deputatul UDMR Verestoy Attila. Doar pe preşedintele României nu l-a sunat Miklossy pentru groapa de gunoi din Oradea...