Prinde hoţul, scoate-i banu’: 1.600 de spărgători din Bihor au scăpat de pedepse fiindcă s-au împăcat cu victimele

Vi s-a întâmplat să vă găsiţi maşina cu geamul spart şi geanta dintre scaune dispărută? Ori să plecaţi de la muncă şi să descoperiţi că un binevoitor v-a lăsat fără bicicleta legată în faţa clădirii?

Cel mai păgubos e, însă, când te întorci de la serviciu, să găseşti uşa casei spartă, iar apoi să constaţi că ai rămas fără bijuterii, bani, laptop ori plasmă. Înainte s-o iei razna, suni la 112 şi te rogi ca făptaşul să fie prins înainte să apuce să-ţi vândă lucrurile şi să-ţi cheltuie banii.

Dacă ai noroc, poliţiştii te mai caută. L-au prins pe hoţ, ba au şi recuperat o parte din bunuri şi te cheamă să le identifici. Pe hol dai nas în nas cu hoţul, care se jură că e un cetăţean model şi că a "călcat strâmb" doar de nevoie, că acasă îl aşteaptă copilaşii, nevasta sau o iubită însărcinată, o mamă bolnavă. Se oferă să-ţi plătească paguba, trebuie doar să-l ierţi şi să dai în scris că renunţi la plângere. Te simţi dintr-o dată milos, uiţi de toate şi accepţi, că doar e legal. Numai că, surpriză: "cetăţeanul model" o comite din nou…

Te-a furat, te-a împăcat

Potrivit Noului Cod Penal, intrat în vigoare în februarie 2014, în cazul furturilor răspunderea penală a infractorilor e înlăturată de împăcarea cu părţile vătămate. Împăcarea e permisă doar pe parcursul urmăririi penale şi în primă instanţă, până la citirea actului de acuzare, fiind excluse situaţiile în care bunurile furate sunt din patrimoniul cultural ori produse petroliere, gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă, componente ale sistemelor de irigaţii, cabluri electrice, dispozitive de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau în alte situaţii de urgenţă publică.

Pentru orice alt tip de furt, chiar şi atunci când se stabileşte că s-a produs în timpul nopţii, că autorul a fost mascat, că a purtat armă şi a avut chei potrivite, infractorul poate încheia cu victima un act de împăcare în faţa unui notar sau mediator, astfel scăpând definitiv de dosarul penal.

Cooperativa Munca în zadar

Potrivit unor date transmise de Poliţia Bihor la solicitarea BIHOREANULUI, din ianuarie 2016 până în prezent, în judeţ s-au înregistrat 8.605 cazuri de furt, din care aproape 20%, mai precis 1.672, s-au soluţionat prin împăcarea părţilor.

Dintre acestea, 728 de dosare, adică aproape jumătate, au fost iniţial cu autor necunoscut şi, deci, găsirea făptaşilor a presupus resurse materiale considerabile, muncă, audieri, scotociri, filaje, activităţi specifice de multe ori inclusiv în afara judeţului şi chiar a ţării. Odată permisă împăcarea părţilor, însă, munca poliţiştilor devine de multe ori zadarnică. Încolţit şi dovedit, hoţul vine cu o hârtie şi scapă de condamnare.

Un exemplu este cazul a trei hoţi suceveni care în urmă cu patru ani au spart depozitul unei benzinării din vama Borş de unde au fugit cu ţigări de 90.000 lei. Până să prindă făptaşii, poliţiştii au vizionat sute de ore de înregistrări de pe camerele de supravehere şi au urmărit suspecţii luni de zile prin toată ţara. Când au ajuns în arest, aceştia au returnat prejudiciul, patronii benzinăriei au renunţat la plângere, iar dosarul a fost închis.

Una caldă, alta rece

Constantin Lazăr, Răzvan Murari şi Mădălin Ilieş, hoţii care vara trecută au furat automatul de plăţi din sediul Electrica din Ştei şi 50.000 lei din cabinetul unui medic veterinar din Scărişoara, au scăpat de proces tot pentru că au returnat paguba. Cei trei erau în atenţia poliţiştilor şi pentru alte spargeri comise în zona Beiuşului, furturi care, deşi n-au fost dovedite, au devenit, surprinzător, mult mai puţine după ce indivizii au ajuns în spatele gratiilor, în octombrie anul trecut. Acum, însă, sunt din nou liberi.

Orădeanul Gluck Imre, condamnat ultima oară în 2013 la 4 ani şi 6 luni de închisoare pentru 32 furturi din maşini şi eliberat în 2016, a luat-o de la capăt, fiind trimis în judecată în 4 dosare de furt calificat, iar în alte două s-a împăcat deja cu victimele, motiv pentru care procesele au încetat înainte de a începe.

Iar lista nu se mai termină! Tot spărgător de autoturisme veteran e şi orădeanul Nagy Norbert, judecat în prezent pentru 9 fapte, altele 3 fiindu-i "iertate" de păgubaşi, dar şi Ciarnău Sandor, tot din Oradea, care doar în acest an a încheiat 5 împăcări, fiind cercetat şi judecat pentru alte 15 furturi din locuinţe.

Împăcări în serie

Alţi doi hoţi au intrat în colimator recent. Unul dintre ei, Fodor Rudolf, a fost arestat preventiv pe 25 mai, după ce a fost prins în flagrant de un orădean căruia i-a spart geamul lateral al maşinii şi îi scotocea prin autoturism. Bărbatul are o singură condamnare, de 4 ani de închisoare cu executare, încasată în mai 2011, într-un dosar în care i-au fost dovedite 29 furturi. Faptele, însă, sunt mult mai multe, dar pentru că şi-a "împăcat" victimele, acestea nu-i mai apar în "palmares". Ultima împăcare a avut-o la începutul acestui an, după ce, pe 5 ianuarie, a intrat într-un apartament din strada Carpaţi forţând geamul cu o şurubelniţă şi a furat bunuri de 800 lei.

Robert Orgovan, 44 ani, şi el client vechi al oamenilor legii, este hoţ de poşete şi portofele, acţionând în magazine, biserici şi tramvaie. Marţea trecută a fost arestat preventiv pentru că pe 28 mai a urcat într-un tramvai şi a furat portmoneul din poşeta unei orădence. Înainte cu câteva zile, pe 23 mai, fusese prins tot într-un tramvai, cu portofelul unui alt orădean. Cei doi păgubiţi l-au dat pe mâna poliţiştilor. Cu trei săptămâni mai devreme, când comisese o faptă similară, victima l-a iertat, refuzând să depună plângere.

Judecător: "A devenit o afacere"

Prevederea ce permite ca împăcarea părţilor să înlăture răspunderea penală e considerată mult prea îngăduitoare şi de autorităţile judiciare, şi de judecători. În primul rând pentru că, atâta vreme cât partea vătămată se împacă cu infractorul, procurorul e obligat să renunţe la acuzaţii, iar cazul nu mai ajunge în faţa instanţei, aşa încât un judecător să aprecieze cât de gravă e fapta comisă ori cât de periculos este autorul.

"Partea cea mai ciudată e că hoţului nu îi apare nimic în cazier. Are 30 de furturi şi se împacă, iar la a 31-a faptă celelalte nu apar nicăieri. Practic, această prevedere încurajează fenomenul, căci oricât de bun ai fi n-ai cum să le dovedeşti pe toate. Sparge 10 case, îl probăm în cinci cazuri, plăteşte paguba, dar cu celelalte furturi rămâne în câştig", a explicat BIHOREANULUI unul dintre ofiţerii specializaţi în cercetarea acestor fapte. 

Nici judecătorii nu au o părere mai bună despre împăcarea părţilor în cazul infracţiunilor de furt. "În sine, instituţia împăcării e bună, dar numai pentru anumite categorii de infracţiuni. Dacă organele judiciare ar fi fost consultate înainte de a se face modificările respective la Codul Penal, nu s-ar fi ajuns la această situaţie. Furtul a devenit o afacere, iar hoţi cu caziere stufoase scapă de răspundere mulţumită acestei prevederi", a explicat un judecător de secţie penală.

Nici avocaţilor, fie că le sunt clienţi părţi vătămate, fie autorii, nu le convine situaţia. "Prevederea e mult prea permisivă şi lasă loc împăcării în cazuri extrem de grave, ca de pildă pentru furturi comise noaptea, de spărgători înarmaţi, de persoane mascate, fără să se ţină cont de antecedente", spune avocatul Răzvan Doseanu (foto).

Împăcarea, între religie, educaţie şi teamă

De ce se împacă victimele cu infractorii? Pe de o parte fiindcă îşi recuperează paguba mult mai repede, scăpând de birocraţia întregului proces juridic. Pe de altă parte, însă, după cum explică psihologul Răzvan Coloja (foto), există şi factori psihologici care îi influenţează, iar unul ar fi apelul la clemenţă. "Fie că vorbim de morala creştină, fie că vorbim de cea derivată din alte surse, precum educaţia primită în familie, din mass-media ori de educaţia formală, o persoană poate decide să-şi ierte agresorul considerând că în acest fel va fi privită drept un om mai bun", spune psihologul.

O altă explicaţie vine din stuctura personalităţii părţii vătămate, care, dacă preferă să evite conflictele, vrea să scape de confruntarea cu agresorul. "Victimele unor astfel de infracţiuni ar putea fi influenţate şi de teama unor eventuale repercusiuni, de neîncrederea în eficienţa justiţiei, dar şi de credinţa că Justiţia Divină îi va livra autorului o pedeapsă mult mai cruntă decât cea furnizată de justiţia laică", afirmă Coloja.

Oricare ar fi explicaţia victimelor, cert e infractorii sunt mult mai pragmatici, căci pentru ei împăcarea înseamnă scăparea de închisoare. Ca-n proverbe, hoţul neprins e negustor cinstit. Chiar dacă că îşi cumpără libertatea pe banii altora…

SFATURI
Fiţi precauţi!

Ce caută hoţii? Din apartamente fură bani şi bijuterii, din casele în construcţie scule şi materiale, iar din cele nelocuite tot ce găsesc. "Modurile de operare sunt diferite, dar în cele mai multe cazuri se produc prin clasica forţare a uşilor cu şurubelniţe, cu leviere. Hoţii care utilizează chei potrivite sunt, de obicei, voiajori", afirmă un poliţist.

În multe situaţii spărgătorii de locuinţe acţionează la pont şi se documentează  temeinic asupra imobilelor vizate, pentru a afla obiceiurile proprietarilor şi, implicit, pentru a stabili momentul în care aceştia sunt plecaţi.

Pentru a evita neplăcerile, poliţiştii recomandă cetăţenilor să-şi ia măsuri de precauţie când pleacă de acasă, să nu îşi etaleze vacanţele pe internet, să lase o lumină aprinsă ori un aparat radio în funcţiune sau să-şi instaleze sisteme de securitate.