Moarte la plic: Părinţii se roagă de poliţişti să le aresteze copiii dependenţi de etnobotanice

Marius abia a împlinit 16 ani în ianuarie. Unic copil al unei familii de intelectuali, este elev în clasa a X-a la Colegiul Naţional Emanuil Gojdu. Anul trecut era premiant şi i s-a oferit chiar şi o bursă în străinătate. Acum e corigent la cinci discipline. De fapt, a fost: părinţii au decis să-i îngheţe anul şcolar ca să-i poată salva viaţa, extrăgându-l din anturaj. Băiatul, căruia BIHOREANUL i-a dat o identitate fictivă pentru a i-o proteja pe cea reală, e dependent de etnobotanice, iar ca el sunt cu sutele în judeţ.

Aşa-zisele etnobotanice se consumă în şcoli, în parcuri, în cluburi ori la colţul blocului, sub nasul autorităţilor plătite să combată traficul şi consumul de droguri, dar care nu pot face nimic. A fost dată o lege care teoretic le interzice, încă de anul trecut, însă normele de aplicare n-au fost adoptate nici până azi. Nu sunt laboratoare care să analizeze prafurile din magazinele de vise şi, ca urmare, medicilor le e aproape imposibil să le afle un antidot.

Mai mult, în tot Bihorul nu există niciun centru de dezintoxicare, tratamentul ambulatoriu e ineficient şi, ca urmare, în absenţa unui ajutor concret, părinţii disperaţi că-şi văd copiii pe drumul pierzaniei au ajuns să-i ducă ei înşişi la Poliţie. Rugându-se de oamenii legii să le aresteze odraslele, doar pentru a le ţine departe de droguri!

Întâi "fumurile"

Elev în clasa a X-a la Gojdu, Marius a prins gustul etnobotanicelor anul trecut, în timpul unei excursii cu şcoala. "Mi-a mărturisit că atunci a fumat prima dată", spune mama băiatului, care avea să descopere problema abia după câteva luni, când tânărul începuse să-i fure banii din portofel şi bijuteriile din casă.

Premiant până să ajungă la liceu, ba chiar sportiv de performanţă, Marius devenea de la o lună la alta tot mai abulic. "Nu mânca decât forţat, a slăbit văzând cu ochii, nu mai avea poftă de nimic. Nu voia decât să iasă cu prietenii. La început nu înţelegeam ce se întâmplă. Am crezut că era o perioadă de răzvrătire care, cu timpul, o să-i treacă...". Situaţia s-a agravat însă în acest an când, din elev fruntaş, acceptat într-un program destinat tinerilor cu rezultate excepţionale şi ofertat cu o bursă de studii în străinătate pe un an, adolescentul a rămas corigent la cinci materii. "Am început să-l urmărim. Până la urmă, ne-am prins", spune femeia.

Detectivi de nevoie, părinţii au descoperit că grupul băiatului, din care mai făcea parte şi fiul de 14 ani al unui profesor universitar, consuma etnobotanice cu regularitate, înainte de a intra la cursuri, pe malul Crişului sau în toaleta şcolii, iar după-amiaza, la ieşire, în localuri. "Copiii le cumpără dimineaţa, în drum spre şcoală, de la magazinul Happy Place din Piaţa Cetate, cu bani puşi în comun. După ore, se adună în Lord's sau în Hole, în centru, ori în Tatoo, pe Avram Iancu. Consumau acolo sau în faţa localurilor, iar ca să ascundă efectele vizibile, cum e roşeaţa din ochi, îşi luau picături Visine. Dar pupilele tot dilatate rămâneau. Dacă eşti atent, cu timpul le observi", explică femeia.

Doctori-copoi

Încercând să-şi salveze copilul, mama lui Marius a apelat la autorităţi. "Am ajuns să ascund portofelul şi bijuteriile din casă. Nu-i mai dădeam bani de buzunar, am încercat să-l depărtez de grup, să vorbesc cu el prieteneşte, dar degeaba. Când auzea că trebuie să stea în casă, voia să sară pe geam. Atunci am încercat alte măsuri", povesteşte femeia. A fost la Poliţie, dar a fost îndrumată la Agenţia Antidrog. Nici aici n-a putut, însă, s-o ajute cineva. "Mi s-a spus că poate fi doar consiliat, că ceea ce ia el nu sunt droguri obişnuite şi că nu au tratamente pentru etnobotanice. Am căutat centre de dezintoxicare, dar nu am găsit nicăieri decât pentru adulţi. E îngrozitor cât de neputincioşi suntem în faţa unei probleme atât de grave!...".

În cele din urmă, acum trei săptămâni, Marius a acceptat să se interneze la Spitalul de Neuropsihiatrie. Dar nici asta n-a fost o soluţie: după numai câteva zile, două prietene l-au vizitat aducându-i etnobotanice. "Am avut noroc cu medicul, că a fost pe fază şi le-a cerut asistentelor să le percheziţioneze. Când au găsit plicurile, au chemat Poliţia, dar fetele n-aveau nicio remuşcare. Ziceau că i-au adus plicurile pentru că vorbiseră cu Marius, care avea nevoie de ele fiindcă era deprimat", povesteşte mama adolescentului.

Vacanţă la dezintoxicare

În ciuda celor trei săptămâni petrecute în spital, băiatul nu pare nici pe departe vindecat, căci nu dă semne să-şi fi învins dependenţa. Ca urmare, părinţii au hotărât să-i îngheţe anul şcolar pentru a-l ţine departe de alţi consumatori şi doar speră, fără să aibă nicio certitudine, că la toamnă îşi va putea relua studiile. Între timp, întrucât centre de dezintoxicare nu există în judeţ, iar tratamentul la domiciliu e ineficient, băiatul va fi internat - la recomandarea medicilor - într-un aşezământ special din judeţul Mureş.

"Este un centru pentru adulţi înfiinţat de o fundaţie neguvernamentală, unde a fost acceptat cu greu, pentru că nu e major. Băiatul va intra într-un program special. Va fi închis, complet izolat de exterior. Trei luni, şase luni, cât va fi nevoie... Dar vreau să-l salvez", spune, cu disperare, dar şi hotărâre, femeia. E conştientă că fiul ei nu va reuşi de unul singur şi nu are de gând să-l abandoneze, aşa cum au făcut autorităţile statului.

E cool

Din nefericire, cazul lui Marius nu e deloc singular. În ultimii trei ani, etnobotanicele au ajuns să facă ravagii în rândul adolescenţilor, iar poliţiştii sunt chemaţi tot mai des să intervină în şcoli, unde consumul de droguri a devenit o modalitate de socializare şi o "carte de vizită" care atestă popularitatea inconştienţilor temerari.

"A devenit "cool" să consumi astfel de otrăvuri. Sunt tot mai multe cazuri în şcoli şi, culmea, mai ales în cele cu renume, precum Eminescu şi Gojdu. Suntem chemaţi acolo aproape săptămânal. Ultima dată am intervenit la Eminescu în cazul unei fetiţe de 12 ani pe care profesorii au prins-o, împreună cu alţi trei colegi mai mari, fumând în pauză etnobotanice. Era aşa de ameţită încât abia mai vorbea. Poliţiştilor le-a spus că aşa se eliberează ea de gânduri. Ce gânduri avea la vârsta asta, nu pot să înţeleg...", povesteşte comisarul şef Gheorghe Pătrăuş (foto), şeful serviciului Antidrog din Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Oradea.

Disperaţi, unii părinţi au ajuns să se roage de poliţişti, pur şi simplu, să le aresteze copiii, tocmai pentru a-i ţine departe de "foc". E şi cazul unei mame din Sălard, al cărei fiu a devenit de nestăpânit. Iniţial consumator de cannabis, tânărul a trecut pe etnobotanice în urmă cu trei ani, pentru a intra "în legalitate", zicea el. Acum, chinuit de dependenţă, a ajuns să-şi cheltuie toţi banii pe plicuri.

Mama a ajuns la limită cu nervii şi cere măsuri extreme. "Le-am cerut inclusiv să-l închidă, dar mi-au spus că nu se poate. Sunt disperată, nu mai ştiu ce să fac. Anturajul e de vină, prietenii l-au prostit. "Hai, încearcă şi tu, să vezi ce fericit eşti". Ultima oară era aşa "fericit" încât a spart totul în casă. Televizor, DVD, laptop, mobilă... Nu se putea controla, avea halucinaţii. Când s-a trezit, s-a pornit să plângă. Acum încearcă să se lase, trag nădejde să şi reuşească", povesteşte femeia, înlăcrimată.

Sinucidere cronică

Şi acest caz este, încă, oarecum fericit. Pentru că alţi consumatori ajung în spital inconştienţi, delirând, cu dureri atroce de inimă sau cu grave tulburări respiratorii. "Cele mai multe cazuri le înregistrăm de sărbători şi la sfârşit de săptămână. Îi găsim agitaţi, mai ales dacă amestecă etnobotanicele cu alcoolul. Din fericire, totuşi, nu am avut cazuri grave şi nici decese în Unitatea de Primire a Urgenţelor. Sperăm să nici nu fie", spune şeful SMURD Bihor, Hadrian Borcea.

Situaţia e radical diferită, şi nu în bine, la Spitalul de Neuropsihiatrie, unde medicii internează aproape săptămânal câte un consumator în stare critică. "Avem enorm de multe cazuri şi toate foarte grave. Am denumit asemenea cazuri "sinucidere cronică", pentru că tinerii aceştia pur şi simplu se omoară cu încetinitorul. Din păcate, şi vârstele lor sunt tot mai fragede", explică profesorul Gavril Cornuţiu (foto), şeful Clinicii de Psihiatrie.

Calamitate naţională

În tot acest timp, poliţiştii se luptă cu morile de vânt. "E o calamitate naţională!", se lamentează comisarul şef Gheorghe Pătrăuş, recunoscând că etnobotanicele fac viaţa cumplită nu doar victimelor, ci şi poliţiştilor.

De la apariţia lor pe piaţă, în 2008, ofiţerii antidrog au încercat permanent să le stârpească. În 2010, când s-au consemnat şi primele decese între consumatori, Guvernul a oferit un ajutor, însă deloc eficient: două acte normative, date unul după altul, o Ordonanţă de Urgenţă şi o Hotărâre de Guvern, care completau lista substanţelor psihoactive interzise, adică a celor care afectează comportamentul, conştiinţa şi dispoziţia consumatorilor. Zeci de magazine din ţară au fost călcate atunci de poliţişti şi închise după ce proprietarii au fost prinşi că vindeau produse cu conţinut de substanţe prohibite, între care şi nouă din Bihor: opt la Oradea şi unul la Marghita.

Comerţul a continuat, totuşi, la negru. "La început am oprit două grupări", spune comisarul şef Pătrăuş. În cele două dosare întocmite au fost puşi sub acuzare, pe lângă comercianţi, şi un număr record de consumatori: peste 130, majoritatea tineri până în 20 de ani.

Ofiţerul pune fenomenul pe seama faptului că etnobotanicele sunt mai ieftine şi mai uşor de procurat decât celelalte tipuri de droguri. "Se găsesc peste tot, deşi din păcate sunt mult mai periculoase. Problema e că după ce consumi un pliculeţ, într-o jumătate de oră simţi nevoia de încă o doză. Etnobotanicele dau dependenţă mai rapid decât orice alt halucinogen", explică şeful Serviciului Antidrog.

Interzise şi nu prea

Comercianţii s-au adaptat repede chiar şi după acţiunea poliţiştilor. Pe de o parte, au început să importe marfă cu o nouă compoziţie, ca să nu mai poată fi acuzaţi în baza listei făcute de Guvern, iar pe de altă parte, profitând că nicio autoritate a statului nu controlează ce conţin plicurile, ci doar etichetele de pe ambalaj, prafurile au fost reintroduse ca... îngrăşăminte pentru plante sau ca odorizante.

În încercarea de a le scoate de pe piaţă, autorităţile din Bihor s-au pus anul trecut pe controale concertate. Echipaje ale mai multor instituţii - între care Prefectura, Poliţia, ITM-ul, Pompierii şi Garda Financiară - au descins în magazinele de vise, împărţind amenzi şi suspendându-le temporar activitatea. Astă-vară, însuşi prefectul Gavrilă Ghilea anunţa cu mare tam-tam că Bihorul e "liber" de etnobotanice.

Nu era. După expirarea perioadei de suspendare, două magazine au fost redeschise, iar neguţătorii şi-au reluat nestingherit activitatea şi chiar au înflorit. "Câştigurile sunt foarte mari, pot ajunge chiar la 10.000 euro pe lună. Şi nu ai cum să-i opreşti", recunoaşte şeful Serviciului Antidrog. "Nu există nici măcar reactivi cu care laboranţii să identifice compoziţia halucinogenelor. Practic, nu ştii ce să cauţi", spune ofiţerul.

Profesori de etnobotanice

De cealaltă parte a problemei sunt dealerii, total indiferenţi la dramele pe care le provoacă şi interesaţi doar de câştig. Cei mai cunoscuţi şi controversaţi negustori de etnobotanice din Bihor sunt fraţii Ovidiu şi Ciprian Iova, ambii - culmea - profesori de sport, primul la Centrul pentru Educaţie Incluzivă 2 Oradea, iar celălalt la Şcoala Generală din Sântandrei.

Pe motiv că salariile de dascăli nu le ajungeau, în primăvara anului 2010 cei doi fraţi au înfiinţat magazinul Euphoria pe strada Moscovei, la doi paşi de Liceul Ady Endre, devenind în câteva luni din bugetari lipiţi pământului, întreprinzători cu BMW-uri de ultimă generaţie, care îşi etalau făloşi, pe site-urile de socializare, fotografiile realizate în vacanţele exotice.

Asta chit că afacerea nu a fost lipsită de probleme. Anul trecut, de pildă, în luna februarie, profesorii au devenit protagoniştii unui imens scandal, după ce l-au denunţat pe şeful Comisariatului judeţean pentru Protecţia Consumatorilor, Sebastian Secoşan, şi pe comisarul Ovidiu Milian, despre care au spus că, vreme de 6 luni, i-au extorcat de 1.400 de euro pentru a-i scuti de amenzi şi de confiscarea produselor.

În urma incidentului, magazinul şi-a suspendat activitatea, dar ulterior a fost redeschis pe strada Emilian Chitul, iar acum funcţionează pe numele unui interpus, zic poliţiştii, care susţin totodată că afacerea e condusă tot de fraţii Iova, dornici să-şi protejeze imaginea în faţa şefilor de la Inspectoratul Şcolar Bihor. Ciprian Iova (foto) respinge acuzaţia.

"Dacă statul nu m-a ajutat, trebuia să supravieţuim într-un fel. Dar noi n-am rezistat, aşa că ne apucăm de altceva. Ne-au bombardat cu amenzi, ne-au suspendat activitatea... Am cedat altcuiva afacerea", pretinde bărbatul, nemulţumit că, în timp ce el şi fratele său au fost "vânaţi", alţi întreprinzători, fără acte, se bucură de toleranţă. "Îşi vând marfa la negru pe lângă şcoli, în cluburi, o duc la domiciliul clienţilor, ca pe pizza. În fiecare cartier sunt dealeri. Îi suni şi îţi aduc ce le ceri", zice Iova. Bărbatul susţine că a şi făcut o reclamaţie în acest sens la Poliţie, dar oamenii legii n-au reacţionat. "Se ştiu numele lor, dar sunt lăsaţi în pace".

Lege inutilă

Soluţia pentru închiderea definitivă a magazinelor trebuia să vină în noiembrie anul trecut, odată cu intrarea în vigoare a Legii 194/2011, privind combaterea vânzării produselor cu efecte psihoactive, care sancţionează acest comerţ cu închisoare între 2 şi 8 ani. Totodată, comercianţii erau obligaţi să se reautorizeze şi să nu mai desfacă niciun fel de produs nociv. Altfel spus, magazinele de vise trebuiau închise şi redeschise doar după ce patronii depuneau mostre de produse la Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară, care să stabilească dacă ele conţin sau nu substanţe psihoactive, analizele urmând să se facă în laboratoare acreditate din UE. Totul, pe cheltuiala comercianţilor.

"Legea există, e în vigoare, dar nici acum nu are norme de aplicare. Nu există laboratoare care să poată stabili dacă în pliculeţe sunt substanţe psihoactive, nu s-au format comisiile care să emită certificate de conformitate, nu s-a făcut practic nimic. Astfel, nu putem să luăm nicio măsură, nici măcar nu mai putem să închidem magazinele, ca acum doi ani. Cine îmi certifică mie că ceea ce vând ei este ilegal? Nimeni!", acuză şeful Antidrog indiferenţa celor care trebuiau să emită normele de aplicare a Legii, adică a Guvernului.

La fel de resemnaţi sunt şi reprezentanţii Agenţiei Naţionale Antidrog Oradea: în absenţa unui act normativ care să scoată etnobotanicele efectiv în afara legii, au mâinile legate. "Am avut o întrunire cu toţi factorii implicaţi, au fost discuţii peste discuţii, iar concluzia a fost că nu se poate face nimic. În cel mai bun caz o activitate de prevenire, despre care nu putem decât să sperăm că va avea efect, dar fără să putem garanta nimic", explică Bogdan Axinte (foto), unul din consilierii antidrog din Oradea.

Pentru cei deja pierduţi în fumul otrăvitor al etnobotanicelor este, oricum, mult prea puţin. Şi mult prea târziu...

ÎN TOP
Ţara etnobotanicelor

Potrivit unui studiu al Agenţiei Naţionale Antidrog, dacă în 2008 România nici nu apărea în clasamentul privind consumul european de etnobotanice, în prezent se află pe locul 4 la consum şi pe 7 în ce priveşte mărimea pieţei de profil.

La sfârşitul anului 2010, în ţară erau înregistrate legal peste 400 de magazine "de vise" şi peste 500.000 de consumatori, dintre care 60% tineri. Conform aceluiaşi studiu, fenomenul e greu de controlat, fiind cunoscute aproape 7.000 de specii de plante şi substanţe de sinteză cu efect halucinogen.