Horia Oniţa, preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor: "Toţi vrem să devenim doctori, dar România are nevoie de meseriaşi"

Ce vor elevii din România? Ce îi nemulţumeşte? De ce nu mai au nicio tragere spre şcoală? Sunt întrebări la care niciun ministru al Educaţiei din ultimii 20 de ani nu şi-a bătut capul să răspundă.

Pentru ca elevii să se facă auziţi, în 2006 s-a înfiinţat însă un organism independent, Consiliul Naţional al Elevilor, care în acest an este condus, în premieră, de un orădean, ales de colegii din ţară fără să fi avut vreun contracandidat.

Sub mandatul lui Horia Oniţa, elev în ultimul an de liceu la Colegiul Naţional Emanuil Gojdu, profilul mate-info bilingv engleză, CNE a emis prima rezoluţie, pentru a face cunoscut ce vor tinerii de la şcoală: programe şcolare adaptate la realitate, profesori dedicaţi, directori de şcoli transparenţi şi manuale moderne şi gratuite. "Un învăţământ axat în mod real pe elevi, nu pe asigurarea unor locuri de muncă pentru profesori", spune tânărul de 17 ani care aspiră la o carieră în avocatură.

Din păcate, nu crede că România va avea prea curând un sistem de educaţie performant şi dedicat cu adevărat cunoaşterii. Motivul? De fapt, spune el, nici nu se doreşte educarea tinerilor, fiindcă aceştia sunt cu atât mai uşor de manipulat cu cât rămân mai neştiutori.

Directorii, "moşierii şcolilor"

- Cu puţin înaintea începerii noului an şcolar, CNE cere Ministerului Educaţiei să asigure manuale gratuite şi elevilor din clasele a XI-a şi a XII-a, aşa cum de altfel legea impune. Care e răspunsul Ministerului?

- Ministrul Sorin Cîmpeanu e primul care recunoaşte acest drept. Dar, cum pentru acest an şcolar nu mai este posibil, am propus ca Guvernul să acorde o sumă de bani elevilor, ca să-şi cumpere manualele la materiile la care vor da Bacalaureatul, acestea urmând să rămână şcolii. Domnul ministru a fost deschis şi suntem optimişti că propunerea va fi pusă în aplicare.

- În luna iulie, CNE a lansat prima rezoluţie a elevilor asupra sistemului de învăţământ. Cât de reprezentativ e acest organism, ca să emită o asemenea rezoluţie?

- Elevii din toate şcolile din România îşi aleg preşedinţii de consilii şcolare. Aceştia îşi aleg preşedintele din consiliul judeţean, care face parte din adunarea generală a CNE. În plus, rezoluţia am făcut-o după ce am aplicat 7.000 de chestionare, nu întâlnindu-se 20 de elevi într-o şcoală.

- Care sunt principalele revendicări?

- Prima vizează curriculumul şcolar, neadaptat la piaţa muncii. Se vorbeşte foarte mult despre schimbare, dar de zece ani nu s-a schimbat nimic în şcoli. Avem o problemă legată şi de manuale, învechite şi neadaptate realităţii. În general, şcoala nu se bazează pe competenţe şi aptitudini, ci pe memorare şi practici papagaliceşti. Elevul nu este învăţat să înveţe. Legea spune că actul educaţional este centrat pe elev, când de fapt este axat pe examene care nu dovedesc nimic, şi pe directori, moşierii şcolilor.

- Câte şcoli din Bihor au consilii ale elevilor? Cum îi tratează profesorii pe reprezentanţii acestora?

- Din 54 de licee, 42 au consilii şcolare, dar active nu sunt mai mult de 36. Sunt foarte puţini profesori care au înţeles menirea consiliului elevilor şi că ei nu sunt în vârful piramidei.

- CNE militează pentru dreptul elevilor de a participa şi de a vota la şedinţele Consiliilor de Administraţie ale şcolilor. Este normal ca nişte copii, în fond, să participe la luarea deciziilor?

- Noi am cerut acest drept pentru elevi majori şi am obţinut această victorie, din toamnă elevii vor avea un reprezentant şi în CA. Era nevoie, pentru că directorii refuză să fie transparenţi. Nu ştim ce se întâmplă nici măcar cu fondul şcolii.

- Încă se mai adună asemenea "taxe"?

- Da, peste tot. În şcoala noastră este 50 lei pe an şi chiar directoarea a afişat o listă cu diriginţii codaşi la colectarea fondului. Ce se întâmplă cu banii nici noi, nici profesorii nu ştim. Bugetul e secret, la fel cam tot ce se întâmplă în consiliile de administraţie. E ca şi cum Guvernul ar ţine la secret toate deciziile, ca nu cumva să le afle românii.

Impozit pe venit vs. Motorul Otto

- Ce alte schimbări trebuie făcute la Legea Educaţiei, în opinia elevilor?

- Legea Educaţiei o considerăm bună, dar jumătate din drepturile elevilor nu sunt respectate. Noi vrem să se respecte legea: toţi elevii să primească manuale, reducere în  transportul local şi naţional, educaţia să fie centrată pe elev. Trebuie să dispară mentalitatea că elevii nu sunt capabili să facă nimic, că sunt doar o masă manipulabilă.

- Se spune des că un absolvent de liceu a dobândit în cei 12 ani de şcoală noţiuni teoretice, dar prea puţin aptitudini practice. Este un tânăr absolvent pregătit pentru piaţa muncii?

- Nu, pentru că nu are informaţii minime asupra realităţii din jur. Foarte puţini ştiu ce înseamnă contribuţie salarială sau impozit pe venit, ce este o lege sau că preşedintele nu poate da legi. În schimb, şcoala îi învaţă 20 de tipuri de ciuperci sau care este temperatura la care funcţionează motorul Otto, lucruri relevante doar pentru cei care vor să fie specialişti în aceste domenii. Şcoala ar trebui să ne înveţe competenţe generale. Dar cred că nu se doreşte educarea elevilor, pentru ca ei să fie uşor de manipulat.

- Dar pentru facultate sunt pregătiţi absolvenţii?

- Da, pentru că în şcoala românească se pune accent pe teorie.

- Îl ajută pe un elev şcoala să-şi dea seama ce vrea să devină ori la ce este priceput? Tu, personal, ai primit în şcoală consiliere pentru a-ţi alege cariera?

- Răspunsul e nu la ambele întrebări. Elevul primeşte materie pură. Fizica e fizică, biologia - biologie, dar nu te învaţă nimeni că dacă ştii fizică poţi merge la Politehnică. Consilierea psihopedagogică este imposibilă atâta vreme cât un consilier este arondat mai multor şcoli. La dirigenţie studiem materia dirigintelui sau vorbim de absenţe şi note. Nu am primit consiliere niciodată şi nu cunosc pe nimeni care să fi apelat la acest serviciu.

- Învăţământul profesional încă pare destinat doar celor slabi la învăţătură. Sunt elevii informaţi asupra beneficiilor lui pe termen lung?

- Nu, acest tip de informaţii nu ajung la elevi. S-a înrădăcinat mentalitatea promovată de profesori şi de părinţi că şcolile profesionale sunt doar pentru cei incapabili să intre la o şcoală teoretică. O mentalitate foarte proastă, care se vede în realitatea socială. Toţi vrem să devenim doctori, dar România are nevoie de meseriaşi.

- Învăţământul universitar este sau nu adecvat la piaţa muncii?

- Faţă de învăţământul preuniversitar, este. Dar trebuie ridicate standardele.

Fraudele, culpă comună

- Cât de necesare sunt meditaţiile, la care apelează tot mai mulţi elevi? Sunt o dovadă că profesorii nu-şi fac treaba la clasă sau că elevii nu-şi dau interesul?

- Există o categorie de profesori care intenţionat nu predau bine, ca să-şi aştepte elevii la meditaţii. E adevărat, şi salariile sunt mici şi ajung profesori cei care n-au devenit ce doreau: profesori de biologie pentru că nu au ajuns medici, de fizică pentru că nu au ajuns ingineri. Există şi cazuri de vocaţie, la fel cum există şi elevi care nu cred că ceea ce li se predă la şcoală este de ajuns.

- Se spune mult despre elevii de azi că nu mai vor să înveţe, dovadă fiind rezultatele obţinute la examene. De ce sunt dezinteresaţi de carte?

- Pentru că nu înţeleg importanţa şcolii, văd că azi sunt şomeri cu diplome. Ar trebui să priceapă că doar prin şcoală înveţi ce se întâmplă în jurul tău. Şi alte sisteme, Germania, Anglia, s-au confruntat cu aceleaşi probleme, dar acum 20 de ani, şi au înţeles că dacă nu demonstrezi elevului că prin şcoală capătă plusvaloare, va crede că nu e importantă.

- Cât de bine pregătiţi sunt profesorii, din perspectiva elevilor? Ce aveţi să le reproşaţi?

- Majoritatea reproşurilor nu ţin de pregătirea profesională, ci pedagogică. Modulele pedagogice din facultăţi sunt predate superficial şi nu sunt destui profesori care înţeleg starea actuală a învăţământului. Elevii nu mai sunt cei de acum 20 de ani şi profesorul nu mai este suveranul orei, ca să poată face ce vrea.

- Eşti mulţumit de felul în care se desfăşoară examenele de Evaluare Naţională şi de Bacalaureat?

- Se promovează foarte mult puterea memorării. Există matrici anuale de învăţare, dacă le înveţi, automat iei note mari.

- Cât de grele sau de uşoare sunt subiectele la aceste examene?

- În ultimii ani a scăzut foarte mult nivelul, pentru că cei de la centru trebuie să raporteze că au remediat probleme. Cum putem spune că sistemul scoate proşti, când jumătate din elevi au 10?

- Cine sunt mai vinovaţi pentru fraudarea examenelor: elevii sau profesorii? Pot fi prevenite fraudele?

- Vina este comună. Elevii vor în mod ilegal să-şi aducă foloase necuvenite, pentru că nu le-au fost valorificate competenţele adevărate. Părinţii i-au învăţat: dăm plicul şi luăm note mari. De asemenea, profesorii sunt motivaţi de salarii mici. Soluţia este sancţionarea aspră a celor prinşi.

- CNE pretinde ca uniforma să nu fie obligatorie în şcoli. De ce?

- Pentru că sunt obligatorii pe banii părinţilor. Învăţământul e gratuit, aşa că fie şcoala le dă gratis, fie nu pune sancţiuni pentru nepurtarea lor.