Potrivit oricărui abecedar de management, eficienţa unei organizaţii se măsoară prin raportul resurse investite - rezultate obţinute. Regula arată o disproporţie vădită la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bihor, unde la fiecare 1 leu cheltuit pentru un adult sau copil instituţionalizat, 3 lei se duc doar pe salariile angajaţilor.
Bugetul instituţiei a devenit o sursă de îngrijorare pentru conducerea Consiliului Judeţean, care o patronează, cu atât mai mult cu cât anul acesta raportul va fi şi mai dezechilibrat, deoarece fondul de salarii va creşte excesiv, cu aproape 25%. Nemulţumit de ineficienţa şi risipa din sistem, vicepreşedintele Traian Bodea are o propunere revoluţionară: activităţile răsfirate în tot judeţul să fie reunite într-un singur complex de servicii sociale. Aşa s-ar reduce risipa, indisciplina şi furturile, iar calitatea serviciilor ar creşte. Colegii săi, ca de obicei, l-au ignorat...
Instituţie mamut
De la înfiinţare, DGASPC este cea mai mare şi complicată dintre instituţiile subordonate CJ Bihor, cu cei mai mulţi angajaţi şi cea mai grea sarcină: îngrijirea adulţilor cu handicap şi a copiilor, cu dizabilităţi sau fără, unii cu afecţiuni psihice şi neuromotorii de nevindecat, alţii integrabili în familii adoptive şi în societate, însă menţinuţi în sistem pentru a-i justifica existenţa.
În 2019, când Judeţul a avut un buget de 383,765 milioane lei, bugetul DGASPC a fost de 94,571 milioane lei, din care 66,809 milioane s-au dus pe salariile propriilor angajaţi, deloc puţini la număr: 1.112. Asta, la 2.109 beneficiari, şi anume 394 adulţi cu handicap instituţionalizaţi în centre "de recuperare şi reabilitare" şi 230 copii în centre de plasament, alţi 1.103 fiind plasaţi la asistenţi maternali, angajaţi de DGASPC pentru a-i îngriji la propriile domicilii.
Din întregul buget pe 2019, doar 23,622 milioane lei au fost cheltuiţi pentru întreţinerea clădirilor în care locuiesc beneficiarii, îmbrăcăminte, rechizite, medicamente, utilităţi şi hrană. De altfel, chiar şi suma alocată alimentaţiei lor e derizorie: doar 16,7 lei/zi, pentru trei mese şi două gustări, mult sub generozitatea pentru salarizarea personalului.
Armate de angajaţi
DGASPC are o armată de angajaţi. În 13 centre sunt cazaţi 394 adulţi cu handicap, pentru care există 334 angajaţi. La Centrul de Îngrijire şi Asistenţă pentru Adulţi cu Dizabilităţi Ciutelec, de pildă, sunt 50 beneficiari şi 41 angajaţi, iar la Centrul de Recuperare şi Reabilitare pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi (CRRPAD) care funcţionează la aceeaşi adresă din Ciutelec sunt 30 locatari şi 27 angajaţi.
CRRPAD Cighid are 50 beneficiari şi 47 angajaţi, CRRPAD 1 Tinca - 50 locatari şi 50 angajaţi, CRRPAD 2 Tinca - 44 locatari şi 43 angajaţi. În Oradea, CRRPAD 1 îngrijeşte 31 adulţi şi 39 angajaţi, iar CRRPAD 2 are 21 beneficiari şi 21 angajaţi. Evident, fiecare centru are propriul şef/coordonator.
Situaţia e aceeaşi şi la centrele de plasament în care sunt cei 230 copii instituţionalizaţi (136 cu handicap): la CP Tinca sunt 24 beneficiari şi 26 angajaţi, la Bratca 18 copii şi 15 angajaţi, la CP 1 Oradea 20 copii şi 21 salariaţi, la CP 2 Oradea 30 beneficiari şi 29 angajaţi, la CP pentru Copii cu Dizabilităţi 3 Oradea - 34 copii şi 41 angajaţi, la CPCD 4 Oradea - 25 copii şi 41 angajaţi etc. Pe lângă copiii instituţionalizaţi, alţi 480 sunt în plasament în familii, iar 606 în grija asistenţilor maternali.
Sporuri peste lefuri
Nu doar schemele de personal, ci şi salariile sunt mari. Leafa unui asistent maternal porneşte de la 2.000 lei, la care se adaugă un spor de 15% pentru condiţii deosebite şi unul de 25% dacă îngrijeşte un copil cu handicap, plus încă 15% dacă are în custodie un al doilea copil. Ce înseamnă condiţii deosebite? Simplul fapt că trebuie să aibă grijă de un copil care, deşi fără handicap, este considerat "problematic". Iar problematici sunt, desigur, toţi.
Conform legii, un salariat cu o vechime de 20 de ani câştigă lunar 3.600 lei net, iar un şef de centru porneşte de la 6.750 lei, plus tot felul de sporuri, unele prevăzute tot prin lege, altele prin contractul colectiv de muncă: spor de noapte 25%, pentru lucrul în centre pentru adulţi şi copii cu dizabilităţi 50%, spor de 15% în centrele pentru copii fără handicap... În plus, tot prin contractul colectiv de muncă, salariaţii DGASPC Bihor aveau până nu demult spor de 100% pentru munca în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale.
Reduceri de şefii
Directoarea DGASPC, Camelia Gaciu, afirmă că organigrama încărcată e doar rezultatul aplicării legislaţiei, ce stipulează normele de personal pe tipuri de beneficiari. "La unele centre normele prevăd un angajat la un beneficiar. Nu toţi sunt la serviciu concomitent, ci în ture, pentru că funcţionează 24 de ore din 24", zice Gaciu.
Şefa instituţiei spune că de la instalare, în 2018, a început să reducă numărul funcţiilor de conducere, bugetul fiind insuficient şi în acel an, şi în 2019, neacoperind salariile pe toate cele 12 luni, aşa că a trebuit să ceară rectificări de la CJ. Concret, a desfiinţat una din cele două funcţii de director adjunct şi pe cea de manager public, dar şi de şefi de serviciu, dispărând în total 7 posturi de conducere. Restructurarea va continua şi în 2020, prin reducerea la jumătate a funcţiilor de şefi de centre.
Pe de altă parte, a fost modificat şi contractul colectiv de muncă: pentru munca în zilele nelucrătoare sporurile sunt de "până la 100%", în unele luni plătindu-se doar 30% sau 40%. Per total, sunt economii de ordinul sutelor de mii de lei.
Furtişaguri şi sabotaje
Dar banii se scurg şi prin alte găuri. Unele sunt produse de furturi mai mari sau mai mici, de la "comisionarea" unor contracte de lucrări până la "găinării". "Într-un centru am descoperit că se decontau bani de combustibil aferent unei maşini care nu mai circula de câţiva ani", exemplifică şefa DGSPC.
Marea risipă este, însă, cea parcă "programată" de sistem: pentru a nu-şi pierde joburile, angajaţii au un interes contrar celui al beneficiarilor, deci nu reintegrarea lor în familii şi în societate, ci păstrarea lor "captivi". "În centrele pentru adulţi e mai greu să evaluezi eficienţa personalului. Dar în privinţa copiilor, mai ales fără dizabilităţi, există un criteriu bun: adopţiile", explică directoarea.
Concret, deşi Legea 273/2004 spune că instituţionalizarea copiilor trebuie să fie o "măsură temporară", în practică majoritatea sunt ţinuţi în sistem până la majorat. "Angajaţii interpretează legea în sensul că dacă părinţii care i-au abandonat îi vizitează din când în când, copiii nu pot fi adoptaţi. De fapt, a existat interesul ca în sistem să rămână cât mai mulţi. Copiii sunt "cazuri", nu oameni", zice Gaciu.
Că adevăraţii beneficiari ai sistemului, angajaţii, vor de fapt să nu-şi piardă "obiectul muncii" o arată chiar evoluţia procedurilor iniţiate şi a adopţiilor finalizate în ultimii 5 ani: 89 proceduri începute şi 51 încheiate în 2015, 65-75 în 2016, 54-68 în 2017, 55-50 în 2018, 69-72 anul trecut.
La un loc
Pentru că anul acesta, din cauza legii salarizării, cheltuielile de personal vor creşte şi mai mult, de la 67 la 90 milioane lei, aproape cât tot bugetul instituţiei pe 2019, vicepreşedintele CJ responsabil peste Direcţia Economică, Traian Bodea (foto), propune o idee radicală: comasarea întregului sistem într-un singur complex, care să fie construit undeva la marginea Oradiei.
"Numai vânzarea celor 56 de clădiri şi terenuri din judeţ ar asigura cel puţin 60% din fondurile pentru un complex pe câteva hectare. Pentru asta s-ar putea accesa şi fonduri europene. S-ar face clădiri anume concepute, pentru câte 10-12 adulţi sau copii, dar cu utilităţi comune - centrală termică, bucătărie, parc, dispensar, sală şi terenuri de sport, facilităţi care nu există acum", spune Bodea. Ar fi mai puţine posturi de şefi, ar exista siguranţa că toţi angajaţii se prezintă la serviciu şi că nu se fură, iar întreţinerea ar fi mai ieftină.
Vicele spune că a discutat ideea cu omologul Ioan Mang şi cu preşedintele Pásztor Sándor. Ambii "au reacţionat pozitiv", dar atât, motiv pentru care, pe final de mandat, Bodea vrea s-o propună plenului CJ, aşa încât viitoarea conducere s-o poată pune în aplicare. Altfel, se va confrunta şi ea cu aceeaşi problemă care ia proporţii: de unde bani pentru un sistem care îi înghite pe toţi, oricât de mulţi ar fi, fără rezultate pe măsură?
SE POATE!
Salarii de la UE
Că DGASPC Bihor poate accesa fonduri europene pentru a-şi acoperi o parte din cheltuieli o demonstrează chiar propria experienţă. În baza unui proiect din 2018 depus în cadrul Programului Operaţional Capital Uman, instituţia şi-a asumat să angajeze în fiecare an, până în 2023, câte 10 asistenţi maternali, în condiţiile în care până la 31 decembrie 2020 trebuie să desfiinţeze centrele de plasament din fostele orfelinate comuniste, construite în sistem internat, iar copiii din ele să fie plasaţi în grija asistenţilor maternali. În schimb, DGASPC primeşte eşalonat, în tranşe anuale, 46,403 milioane lei, pentru plata tuturor asistenţilor maternali pe 5 ani. Suma reprezintă jumătate din bugetul pe un an al instituţiei.
De altfel, în proiectul de buget pe 2020, conducerea CJ a prevăzut pentru DGASPC doar 45 milioane lei, pentru funcţionarea până în luna iunie. Restul până la 110, poate chiar 120 milioane lei, cât va fi bugetul pe tot anul, n-are decât să-i procure viitoarea conducere a judeţului, după alegeri...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.