CET-ul seamănă cu o gaură neagră. Paradoxal, cu cât investeşte oraşul mai mulţi bani pentru retehnologizare în vederea conformării la standardele de mediu, pentru înlocuirea reţelelor aşa încât să elimine pierderile şi pentru modernizarea punctelor termice în scopul creşterii eficienţei, cu atât se înmulţesc şi sancţiunile.
Cea mai recentă amendă, în valoare de 30.000 lei, a fost aplicată luna trecută societăţii Termoficare de către Garda de Mediu Bihor, pentru punerea ilegală în funcţiune a cazanului pe gaz provenit din vechiul CET, fără autorizaţie.
Începutul sfârşitului
Înfiinţat la mijlocul anilor ’60 pentru a alimenta cu abur tehnologic marile întreprinderi de pe platforma industrială a Oradiei şi cu energie electrică sistemul naţional, CET-ul pe cărbune din Şoseaua Borşului şi-a extins reţelele în tot oraşul. Dezvoltarea acestuia a făcut ca în 1987 să fie dată în funcţiune chiar şi o a doua termocentrală, în Nufărul. Deşi mai modernă, aceasta fost închisă în 2002, ca ineficientă, de către Ministerul Economiei.
Anii de aur au murit odată cu consumatorii energofagi. Mare, vechi, poluant şi cu reţelele făcute praf, CET I a trăit ani de zile din gigacaloria vândută tot mai scump orădenilor, până în 2012, când şi-a pierdut licenţa de operare pentru activitatea de transport şi de distribuţie din cauza unor nereguli în facturare.
Forţată de împrejurări, municipalitatea a înfiinţat societatea Termoficare, care a preluat administrarea conductelor. Măsura a fost urgentată de intrarea în insolvenţă a Electrocentrale în august 2013, pe fondul unor datorii de 320 milioane lei acumulate din cauza dispariţiei subvenţiilor de la stat, dar şi al managementului defectuos al fostului director Dragoş Gligor, care a cumpărat combustibil la suprapreţ şi a vândut ieftin certificatele cu efect de seră (GES), iar apoi, ca şi cum nu era destul, le-a răscumpărat scump.
Lovitura de graţie a constituit-o penalizarea societăţii cu 33,4 milioane euro în 2014 şi cu alte 78,7 milioane euro ulterior, pentru depunerea cu întârziere a certificatelor verzi, mecanism european de stimulare a poluatorilor în vederea retehnologizării sau de obligare a acestora în vederea opririi activităţii. Ca urmare, vechea centrală a rămas inactivă în iunie 2016, când singurul său cazan pe gaz a fost predat Termoficare ca parte componentă a noii centrale pe gaz.
Faliment cu ricoşeu
Lăsată de izbelişte, Electrocentrale a murit în tăcere. Anul acesta, pe 10 ianuarie, Tribunalul Bihor a hotărât "începerea procedurii falimentului debitoarei", dispunând dizolvarea firmei şi sigilarea bunurilor, şi desemnând Casa de Insolvenţă Transilvania să le vândă pentru despăgubirea creditorilor.
Asta nu înseamnă că povestea datoriilor s-a şters definitiv. Deşi firme diferite, Electrocentrale şi Termoficare sunt legate ombilical. Spre exemplu, în vara lui 2016 Termoficare şi-a asumat în faţa Autorităţii Naţionale de Reglementare în Energie plata sumei de 6,6 milioane euro reprezentând bonusul de cogenerare primit necuvenit de Electrocentrale în anii anteriori. Ce-i drept, măsura a fost luată sub presiune. Având acelaşi proprietar ca societatea în insolvenţă, Termoficare n-ar fi primit altfel licenţă de operare pentru noul CET pe gaz, rod al unei investiţii de 77,7 milioane euro cu fonduri UE.
În schimb, în decembrie 2017 Consiliul Local a virat de bună voie către Termoficare 3,2 milioane euro din banii orădenilor pentru a stinge o parte din datoriile vechiului CET, care în 2012 făcuse un credit bancar pentru achiziţia de cărbune, garantând cu sediul din Şoseaua Borşului şi cu terenuri din curtea centralei.
Răscumpărarea acestor bunuri poate fi văzută însă şi ca o plată făcută unui debitor preferat. "Mă tem că am creat un precedent. Dacă Termoficare plăteşte băncii o datorie în locul Electrocentrale, vor veni şi alte firme după bani, iar societatea va da faliment", crede unul din membrii Consiliului de Administraţie al Termoficare.
Funcţionează ilegal!
Riscul este amplificat, mai nou, şi de o sancţiune pe care Garda de Mediu Bihor a stabilit-o în sarcina Termoficare pe 23 ianuarie, când a amendat-o cu 30.000 lei, pentru că a pus în funcţiune cazanul pe gaz preluat de la Electrocentrale, fără autorizaţie de mediu. Vechiul cazan funcţiona în completarea noii turbine pe gaz, autorizată în primăvara anului trecut, pentru a asigura necesarul de energie termică al oraşului şi a descărca energie electrică în sistemul naţional.
Inspectorii de Mediu au dispus oprirea de îndată a cazanului, revoltaţi că Termoficare nici măcar nu ceruse autorizarea. Societatea a plătit amenda pentru a beneficia de reducerea ei la jumătate, concomitent contestând-o în instanţă, dar a menţinut cazanul în funcţiune. "Inspectorii au venit în control după un articol din BIHOREANUL, care spunea că am pornit cazanul vechi şi că orădenii se tem că vor fi poluaţi. N-au vrut să asculte niciun argument", acuză directorul societăţii, Stănel Necula (foto).
Acesta susţine că vechiul cazan preluat de la Electrocentrale în 2016 funcţionează legal, fiind prins, alături de multe alte instalaţii poluante, în Planul Naţional de Tranziţie asumat de România în faţa Comisiei Europene, fapt comunicat atât Primăriei, cât şi Agenţiei pentru Protecţia Mediului. "Cazanul nu are autorizaţie de mediu, beneficiază până în 2020 de o derogare de la interdicţia de a funcţiona", zice Necula.
De altfel, Termoficare a cerut în 2016 aprobarea Consiliului Local pentru investiţii de 1,4 milioane euro pentru reabilitarea cazanului, în vederea reducerii cantităţii de oxizi de azot (NOx) emise sub 100 miligrame pe metrul cub, conform normelor, dar licitaţia a fost anulată. "Am hotărât că nu are sens să băgăm atâţia bani într-un cazan din 1969 care, chiar şi modernizat, va avea probleme de structură", spune Necula. Urmarea? Termoficare a comandat alt studiu, pentru a vedea ce pune în loc...
Investiţie în aer
Studiul pune însă sub semnul întrebării seriozitatea cu care municipalitatea a tratat problema termoficării. "Primăria se joacă cu investiţii de zeci de milioane de euro. La început a propus achiziţionarea unei turbine cu o capacitate de 25MW, apoi a mărit capacitatea la 45 MW, iar acum aud că vrea să cumpere încă una de 25MW pentru că cea actuală nu face faţă", acuză consilierul PSD Liviu Sabău Popa (foto), convins că situaţia a scăpat de sub control.
"Deşi avem o instalaţie modernă, consumatori captivi şi un preţ al curentului tot mai mare, gigacaloria se tot scumpeşte. E clar că s-a greşit!", zice Sabău Popa, sugerând că din start municipalitatea trebuia să comande un CET nou pe gaz cu o capacitate peste cea actuală.
Viceprimarul Mircea Mălan, coordonatorul proiectului pentru reabilitarea sistemului de termoficare, îl contrazice. "E bine că turbina nu acoperă singură necesarul oraşului. Vara nu trebuie să punem în funcţiune, cu costuri mari, toată hardughia pentru un consum mic de apă caldă, iar iarna putem porni pe rând instalaţiile, în funcţie de necesităţi", argumentează edilul.
Totuşi, deocamdată Primăria nu are idee cu ce va înlocui cazanul vechi. Neavând garanţia că după 2023, la finalul actualei scheme de ajutor, la nivelul UE se va mai aplica bonusul de cogenerare pentru producerea simultană a energiei electrice şi termice, rentabilitatea investiţiei este sub semnul întrebării. Astăzi, Termoficare nu închide pe pierdere doar datorită "primei" de circa 40 milioane lei încasate în fiecare an. "Vom face o investiţie în etape. În primă fază probabil vom achiziţiona două cazane cu apă fierbinte, chiar dacă nu produc şi energie electrică, pentru a scoate din funcţiune cazanul vechi, iar când vom şti ce se întâmplă cu bonusul vom discuta şi despre achiziţia unei turbine", spune Mălan.
Convins că Termoficare a procedat corect, viceprimarul susţine că managerul societăţii nu are nicio vină pentru amenda primită. "E clar că a fost o decizie politică", argumentează Mălan. Numai că, la o adică, aceeaşi acuză poate fi formulată şi în legătură cu scumpirea gigacaloriei, recent decisă de Consiliul Local, pe care orădenii o vor plăti deşi n-au nicio vină...
ARŞI CU CĂLDURĂ
Tot mai scump!
În vreme ce Termoficare se confruntă cu probleme legate de funcţionarea în legalitate şi stabilirea strategiei pentru înlocuirea instalaţiilor poluante, la cererea societăţii, Consiliul Local a aprobat scumpirea gigacaloriei.
Începând din februarie, la doar trei luni de la ultima scumpire, preţul local al acesteia a fost crescut cu 8,63 lei, ajungând la 304,18 lei. Deocamdată, consumatorii deserviţi prin punctele termice ale societăţii Termoficare vor plăti gigacalorie tot cu 255 lei, pentru că diferenţa a fost preluată în subvenţia de 49,18 lei plătită de la bugetul local.
În ce priveşte agenţii economici, aceştia vor plăti 259,17 lei dacă au puncte termice proprii şi şi 390,96 lei dacă se află pe reţeaua secundară.
Preţul plătit de orădeni este unul dintre cele mai mari din ţară, deoarece subvenţia acordată de la bugetul local este printre cele mai mici.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.