Sclipitorul din Binş: Un adolescent din Beiuş este curtat de patru universităţi occidentale, inclusiv de Oxford

Posesor al unui nume nemaiîntâlnit în Ţara Beiuşului, Tamio Vesa Nakajima are un palmares cum rar întâlneşti la un tânăr de 18 ani.

Fiul unei economiste şi al unui dirijor, a crescut cu muzica în suflet, începând inclusiv să compună pe când învăţa la gimnaziu. În liceu a devenit pasionat şi de informatică, iar acum este unul dintre cei mai premiaţi olimpici români, doar vara aceasta obţinând două medalii de aur la competiţii europene şi mondiale. Nu-i de mirare, deci, că a fost acceptat la patru universităţi de prestigiu din SUA, Canada şi Marea Britanie!

Din New York în Binş

Povestea lui Tamio nu seamănă cu a niciunui beiuşean. S-a născut la Timişoara dintr-o mamă româncă, originară din Beiuş, şi un tată canadian cu origini japoneze. În copilărie adormea pe muzica lui Bach şi călătorea prin lume alături de părinţi, mama fiind director de producţie, iar tatăl dirijor la o companie de operă. "De mic mi s-a întipărit muzica în creier. Ea exprimă sentimentele într-un mod pur, e o artă transcedentală. Am început să cânt la pian, iar pe la 12-13 ani să şi compun", povesteşte tânărul.

După ce clasa a II-a a făcut-o la New York, unde părinţii deţin un apartament, din clasa a III-a Tamio a locuit doar în Beiuş. "Am ales să-l aduc aici pentru că mediul academic din România este mai greu decât în Statele Unite. Deşi sunt ore mai puţine, programa este mai grea şi cred că i s-a potrivit mai bine lui Tamio", a explicat BIHOREANULUI mama băiatului, Adriana Vesa (foto).

De excepţie

Tamio a fost influenţat să-şi dezvolte creativitatea şi personalitatea şi de bunicii săi beiuşeni, pictoriţa Stela Vesa şi profesorul Aurel Vesa, mare pasionat de istorie. Deşi olimpic la informatică, tânărul citeşte Voltaire, Nabokov şi Dostoievski.

Talentul la informatică i-a fost descoperit în clasa a IX-a de profesorul Mircea Rotar, de la Liceul Pedagogic Nicolae Bolcaş. "Mereu mi s-a părut că fac asta doar ca hobby şi nu eram sigur că voi ajunge atât de sus", spune tânărul, devenit unul dintre cei mai premiaţi elevi români, după ce de-a lungul timpului a obţinut numeroase medalii la concursuri de profil.

Doar luna trecută, de exemplu, a cucerit o medalie de aur la Olimpiada de Informatică a Europei Centrale, în Slovenia, iar la începutul lui august a obţinut alta pentru Lotul Olimpic al României la Olimpiada Internaţională din Iran. O performanţă cu atât mai mare cu cât anul acesta a fost singurul concurent din lume laureat cu aur la ambele competiţii.

Coduri, eseuri, partituri

Tamio se pregăteşte rezolvând probleme de informatică pe o platformă online gratuită, infoarena.ro, susţinută de foşti olimpici care vor să-şi ajute "urmaşii", participând de asemenea la numeroase concursuri desfăşurate tot pe net, care îl ajută să rămână antrenat pentru competiţiile oficiale.

La olimpiade, de obicei sunt două zile de concurs şi trei probleme de rezolvat. "Noi trebuie să scriem câte un program de rezolvare a problemelor, care să ruleze într-o anume limită de timp şi de memorie. Ce-mi place e că la informatică nu intervine elementul subiectiv. Dacă programul e bun, nu poate să-ţi reproşeze nimeni nimic", explică el.

Cât despre potrivirea cu celelalte mari pasiuni, literatura şi muzica, e convins de totala compatibilitate. "Informatica este printre cele mai creative ştiinţe şi se îmbină foarte bine cu muzica. Când creezi coduri, e aproape ca scrierea unui eseu", spune Tamio. Sau - de ce nu? - a unei partituri...

Cu pianul la Oxford

Laureat şi la concursuri naţionale de muzică, selectat să cânte în urmă cu doi ani chiar şi la Festivalul Naţional George Enescu, Tamio şi-a rărit totuşi concertele deoarece se concentrează pe studii după ce a fost admis la patru universităţi de mare prestigiu: Massachusettes Institute of Technology (MIT) şi New York University (NYU) din SUA, Waterloo din Canada şi Oxford din Anglia.

"Până la urmă am ales Oxford. Chiar dacă şi celelalte sunt foarte tari, sunt totuşi şi haotice. Oxfordul e împărţit pe colegii, cred că este o experienţă mai plăcută, în comunităţi mai mici", îşi explică Tamio opţiunea, motivând totodată că aşa va fi mai aproape de România şi de prietenii săi din Beiuş, oraşul în care i-a plăcut cel mai mult ritmul liniştit al vieţii.

Deşi s-ar zice că şi-a plănuit deja viaţa, Tamio vrea totuşi şi să fie surprins de ceea ce va urma. "N-am nicio idee ce voi face după facultate. O parte din motivul pentru care mă duc la o şcoală aşa bună este să mă întâlnesc cu oameni deştepţi, să văd perspective noi şi să decid apoi". În plus, a aflat că în campusul colegiului său de la Oxford există nu mai puţin de şase piane. Aşadar, până se va dumiri ce va face ulterior absolvirii, nu va fi nevoit, în niciun caz, să-şi sacrifice prima dragoste - muzica.