Scrisoarea unei eleve din Oradea pentru ministrul Educaţiei: „Obținem note bune doar dacă am învățat robotic”

O elevă din Oradea îi cere noului ministru al Educaţiei, Monica Anisie, să facă o reformă în învăţământ, dar una reală, bazată pe nevoile elevilor.

Printr-o scrisoare publicată în ziarul online al şcolii ei, Logo Paper, Paula Szabo, elevă în ultimul an de liceu la Colegiul Naţional „Onisifor Ghibu”, arată că ea şi colegii ei obţin note mari doar dacă tocesc lecţiile predate de profesori. Fireşte, elevii uită rapid informaţiile astfel memorate.

De asemenea, tânăra spune explicit că o mare parte din vina eşecului elevilor o poartă profesorii, care se preocupă doar de olimpici, nu şi de cei care au probleme de învăţare şi care, în loc să beneficieze de o atenţie sporită, sunt ignoraţi.

Drept urmare, Paula îi cere lui Anisie să se preocupe cu adevărat de situaţia învăţământului românesc.

Citeşte aici scrisoarea integrală a elevei:

Stimată doamnă ministru,

Numele meu este Szabo Paula și sunt elevă la Colegiul Național Onisifor Ghibu Oradea. Vă scriu aceste rânduri cu respect, din dorința de conștientizare a problemelor pe care le avem și din dorința a face o schimbare în sistemul de învățământ actual din România.

Sunt elevă în clasa a XII-a și mă pregătesc să susțin examenul de Bacalaureat. Cadrele didactice din școala noastră se implică în pregătirea noastră, însă această scrisoare nu este despre școala la care învăț, ci despre situația sistemului de învățământ din România.

Acest sistem învechit, care a avut parte de schimbări doar la nivelul examenelor, la nivelul metodologiilor de corectare a acestora și la structura anului școlar, fără a se cunoaște dorința elevilor sau a părinților, nu aduce beneficii în formarea și valorificarea elevilor.

În primul rând, sistemul actual de învățământ valorifică doar ceea ce învață elevul la școală, fără a fi răsplătit pentru adevăratele sale cunoștințe, pentru cultura generală sau pentru coeficientul de inteligență pe care îl are.

Obținem note bune doar dacă am învățat robotic lecțiile predate de către profesori, iar dacă ne abatem de la cerințele acestora, nu suntem considerați elevi care să merite note mari.

Suntem obligați să învățăm lecții învechite, care se aflau în programa școlară a părinților noștri.

Suntem notați nu după cunoștințe, ci după cuvintele sau formulele din caiete, fără ca acestea să ne motiveze să învățăm; din contră, ele favorizează frauda – copiatul, învățatul mecanic.

Tocim zeci de opere la Limba și literatura română, învățăm zeci de formule matematice, doar ca să promovăm examenul de Bacalaureat, pentru ca mai apoi să putem merge la o facultate sau pentru a ne găsi un loc de muncă, însă nimeni nu conștientizează că aceste lecții și formule ne vor fi folositoare doar în procent de 5%-10% în viața de zi cu zi.

În România contemporană, 42% dintre copiii de 15 ani sunt analfabeți funcțional, aceștia neștiind să folosească informația pe care o asimilează sau neînțelegând ceea ce au citit, iar 38,7% nu știu să citească.

Unii dintre noi ne întrebăm de ce se întâmplă acest lucru. Deși aceștia merg la școală, nu știu să citească sau nu știu folosi informațiile pe care le citesc…

De ce? De ce un copil la 15 ani nu înțelege ceea ce citește? Este vina părinților sau vina cadrelor didactice?

Vă răspundem noi, colegii acestor elevi.

Vina poate fi împărțită între părinți și profesori. De cele mai multe ori, părinții sunt nevoiți să lucreze 8-10 ore pe zi pentru a aduce în casă un salariu minim, din care trebuie să își plătească diferitele facturi, să cumpere mâncare, pe lângă alte cheltuieli lunare. Din cauza locului de muncă, aceștia nu mai au timp să se ocupe de copii, însă acesta este momentul în care ar trebui să intervină profesorii.

Dacă aceștia conștientizează că un anumit elev nu poate învăța sau că are diferite probleme, ar trebui să îi acorde elevului mai multă atenție la ore, dar de cele mai multe ori cadrele didactice acordă o atenție specială elevilor olimpici sau elevilor care obțin note mari, cei cu note mici fiind dați uitării, fiind ignorați oră de oră.

De cele mai multe ori, sfatul profesorilor pentru părinții cu astfel de elevi este acela de a-i trimite la meditații, uitând de faptul că acel părinte lucrează neîncetat pentru a-i putea oferi măcar strictul necesar copilului, nemaivorbind de alte cheltuieli pe care le are.

Un alt lucru care suscită repulsie este abandonul școlar. Anual, 50.000 de copiii care abandonează școala sunt condamnați la o viață pe care o vor trăi în sărăcie (România, fruntaşa Europei la abandon şcolar). Acești 50.000 de viitori adulți nu pot să studieze din cauza sărăciei, din cauza profesorilor indiferenți față de copiii care vin din mediile defavorizate.

Avem cadre didactice cu adevărat pregătite pentru acești elevi? De ce unii profesori trebuie să cumpere diferite materiale didactice pentru elevii lor, iar unii își fac afaceri din meditații? De ce există oameni incapabili în funcții-cheie? De ce nu suntem întrebați înaintea oricărei reforme educaționale?

Acestea sunt doar câteva întrebări la care nu am găsit niciun răspuns, dar dorim să le aflăm.

Doamnă ministru Monica Anisie, dorim să luați în considerare cele spuse mai sus, dorim să faceți o schimbare în bine în sistemul de învățământ. Dorim ca totul să se schimbe în bine, să evoluăm, să fim la nivelul țărilor europene.

Noi, elevii României, ne dorim să contăm, dorim ca părerea noastră să conteze.

Cu respect,
Szabo Paula