Scoateţi banii! Firma Macio a dat ţeapă oraşului de 500.000 de euro pe sub nasul şefilor Primăriei

Afacerea Macio frige atât de tare încât directorii din Primărie şi-o pasează ca pe un cărbune încins. Rezilierea acordului de colaborare încheiat în 2009 între municipalitate şi companie scoate la iveală neglijenţe crase.

Deşi italienii s-au obligat să depună în contul municipalităţii o garanţie de 500.000 euro cu titlul de "daune interese", care să fie executată dacă nu termină construcţia la timp, de urmărirea ei nu s-a ocupat nimeni. "Verificarea garanţiei nu era treaba mea!", spun la unison directorii primarului Ilie Bolojan.

Afacerea Macio

Primăria a reuşit performanţa să facă "varză" o afacere "beton". Înţelegerea "pod contra teren", încheiată de municipalitate cu Macio SRL, firma italianului Massimo Burtet, şi aprobată de Consiliul Local în noiembrie 2009, a eşuat lamentabil. Potrivit acordului de colaborare, Macio închiria de la Primărie, pe o perioadă de 15 ani, o suprafaţă de 6.951 de metri pătraţi în zona străzii Făcliei, la un preţ de 132.000 lei pe an, cu posibilitatea de cumpărare ulterioară.

Compania urma să se extindă aici de pe terenurile pe care le deţine în vecinătate, pentru a pune în operă două proiecte europene în valoare de 8 milioane euro. Acestea vizau construirea unui centru de afaceri regional, a unui hotel cu 8 etaje, a unui centru SPA şi a unei zone de agrement cu terenuri de sport, beach-bar şi plajă la Crişul Repede.

În schimbul folosirii terenului, Macio se obliga să ridice un pod care să lege peste Crişul Repede străzile Dragoş Vodă şi Făcliei, pentru a fluidiza circulaţia între cartierele Velenţa şi Oncea, degajând astfel traficul de pe Magheru, Republicii, Ştefan cel Mare. Construcţia urma să aibă două benzi, fiecare cu o lăţime de 7,8 metri, cu trotuare pe ambele părţi. Pentru eventualitatea că podul nu avea să fie terminat la timp sau nu va îndeplini standardele de calitate, italienii s-au obligat să constituie o garanţie de 500.000 euro. Dar n-au făcut-o, şi nimeni nu i-a verificat!

Reguli pentru cei mici

Neglijenţa este cu atât mai scandaloasă cu cât pentru orice contract, oricât de mic, indiferent că este vorba de închirierea unui colţ de asfalt pentru vânzarea de mărţişoare, repararea toaletelor de la o şcoală sau achiziţia de pătrunjel pentru o grădiniţă, municipalitatea cere, ca procedură standard, instituirea unei garanţii.

Furnizorului nici măcar nu i se semnează contractul dacă nu a dovedit deschiderea unui cont bancar de garanţii şi vărsarea banilor în el, la dispoziţia Primăriei, care doar ea poate elibera suma. Abia la finalul contractului, dacă nu apar probleme, garanţia se returnează celui care a instituit-o, cu o întârziere de câteva săptămâni cauzată de hăţişurile birocratice. Timp în care Primăria încă se poate folosi de bani. Dar regulile sunt doar pentru cei mici...

Noi nu!

Macio a avut parte, în schimb, de tratament special. Mircea Ghitea (foto), şeful Direcţiei Tehnice şi semnatar al acordului de colaborare cu italianul alături de primarul Ilie Bolojan, susţine că nu avea nicio obligaţie în acest sens. "Direcţia Tehnică nu se ocupă de constituirea garanţiilor. Eu urma să preiau podul când era gata şi să fac recepţia", spune Ghitea.

De obicei, de verificarea garanţiilor se ocupă Direcţia Economică, structura care organizează achiziţiile. Numai că în acest caz, licitaţia pentru construcţia podului n-a organizat-o Primăria, ci firma Macio, cea care şi plătea construcţia. "De regulă, contractele Primăriei se ţin la Direcţia Economică, ori aici este vorba de un acord de colaborare care nu a ajuns la noi", spune, la rându-i, directorul economic Eduard Florea. De altfel, în Hotărârea de Consiliul Local prin care s-a făcut târgul scrie clar că de ducerea ei la îndeplinire se ocupă Administraţia Imobiliară Oradea, Instituţia Arhitectului Şef şi Direcţia Juridică". Responsabilii sunt, deci, clar indicaţi...

Cerc vicios

AIO, care a pus terenul la dispoziţie, se "scoate" prima. "Rolul nostru a fost limitat la concesionarea terenului", spune Horia Jarca (foto), director al AIO la data încheierii acordului dintre Macio şi municipalitate. Succesorul său, Cristian Beltechi, confirmă. "Noi am pus terenul la dispoziţia firmei şi i-am poprit conturile când nu şi-a plătit taxa de concesiune. Dar AIO nu poate institui garanţii în numele Primăriei decât dacă i se delegă această sarcină în mod expres", explică Beltechi.

Potrivit acordului din 2009, garanţia trebuia constituită "înainte de începerea lucrărilor". Instituţia Arhitectului Şef, structura care eliberează autorizaţia de construire, îşi declină şi ea orice responsabilitate în acest sens. "Noi nu urmărim garanţiile, urmărim doar plata taxei de autorizare, respectarea proiectului de către constructor şi mersul lucrărilor până la recepţia lor", spune directorul adjunct al Instituţiei Arhitectului Şef, Adriana Lipoveanu.

Aşa că a mai rămas doar Direcţia Juridică. Eugenia Borbei, şefa acesteia, este cea care a făcut toate actele, însă închide cercul vicios pasând răspunderea înapoi la AIO. "Ca să înceapă lucrările, Macio trebuia să primească terenul, deci e clar că garanţia trebuia constituită înainte de semnarea contractului de concesiune", susţine Borbei. Iar primarul Ilie Bolojan îi dă dreptate, preferând să-şi menajeze actuala echipă de directori...

"Mortul" e de vină

Edilul spune că principalul vinovat este AIO. "S-a dat un teren în concesiune în schimbul construirii unui pod. AIO, care gestionează patrimoniul oraşului, era cea mai în măsură să pună în practică prevederile contractului", spune primarul. În consecinţă, vinovatul este fostul director Horea Jarca. Cum Cristian Beltechi a preluat conducerea abia după 5 luni de la semnarea contractului, primarul va stabili vinovăţia ierarhic. "O să iau nişte măsuri. Este inadmisibil ca o instituţie să nu funcţioneze fără director", spune Bolojan.

Potrivit acestuia, o responsabilitate însemnată îi revine şi secretarului Consiliului Local, Ionel Vila (foto). "Pentru că este cel care trebuia să verifice legalitatea şi ducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului Local, secretarul era obligat să întrebe: "Voi, AIO, aţi constituit contul?!". Dar n-a făcut-o", susţine edilul.

Cum se ştie, nici Jarca şi nici Vila nu se numără pe lista favoriţilor primarului. În martie 2010 Jarca a fost determinat să-şi ceară transferul înapoi la Consiliul Judeţean, de unde venise în 2009, după ce ar fi semnat un act de încetare a garanţiei pentru lucrări făcute de mântuială la Bazinul Olimpic, iar Vila este printre puţinii supravieţuitori ai vechii administraţii pedeliste. Coincidenţă sau nu, joia trecută, la evaluarea activităţii pe anul trecut, secretarul a primit, pentru prima dată de la instalarea în funcţie, doar calificativul "bine" în loc de "foarte bine", cum era obişnuit. Dar nici asta nu e o garanţie că oraşul îşi va recupera banii de la firma Macio...

"Nu caut scuze angajaţilor Primăriei, dar dacă l-am fi strâns de gât pe investitor să plătească garanţia de 500.000 euro, Macio n-ar fi făcut, probabil, nici cât se vede acum"

Ilie Bolojan

JUMĂTATEA "PLINĂ"
N-am pierdut nimic!

Ilie Bolojan (foto) afirmă că ratarea garanţiei de 500.000 de euro dovedeşte necesitatea îmbunătăţirii modului de lucru al Primăriei. "Procedurile interne nu au funcţionat, aşa că va trebui să aplic nişte cartonaşe galbene". Cu toate acestea, primarul nu consideră că oraşul a fost afectat. "Oradea n-a pierdut nimic, ci a câştigat! Am avut un contract cu cineva care se obliga să facă un pod, pe care în final să îl doneze oraşului în schimbul unui teren. Înţelegerea a fost că dacă nu termină la timp, pierde totul. Acum, am preluat şi terenul, şi partea de pod executată", argumentează Bolojan. O comisie a Primăriei a inventariat pe 11 martie stadiul construcţiei, lucrările vor fi expertizate, iar investiţia va fi reluată pe banii oraşului, pentru ca în toamnă podul să fie dat în folosinţă.

Pentru Macio, preluarea podului de către Primărie a pus cruce proiectului european pe care voia să-l materializeze şi deschide, probabil, calea falimentului. AIO a pus încă din 2011 sechestru pe pământurile din proprietatea firmei, în contul redevenţei de 70.000 lei rămase neachitate pentru terenul luat în chirie. Un an mai târziu, compania şi-a cerut singură insolvenţa, ca să scape de creditori. Firma nu şi-a plătit consultanţii, proiectanţii şi constructorii, iar aceştia urmează să se constituie ca parte la masa creditorilor, pentru a-şi recupera măcar o parte din bani. Cea mai mare sumă, de circa un milion de euro, o are de luat firma Construcţii Bihor, care a lucrat la edificarea podului. Pe locul doi se va înscrie municipalitatea, cu garanţia neîncasată de o jumătate de milion de euro.