Ruşii pleacă, poluarea rămâne! Cemtrade vinde terenurile de la Alumina, fără să rezolve problema haldelor de şlam

De fabrica Alumina, prima de pe platforma industrială a Oradiei comuniste, s-a ales praful. La propriu! Toate clădirile fostei întreprinderi au fost demolate, în urma operaţiunii rămânând 22 hectare de teren liber pentru noi investiţii.

Alumina mai are însă o moştenire: 80 hectare de terenuri contaminate, cu şlam rezultat din prelucrarea bauxitei timp de patru decenii. Halde pe care ultimul proprietar al fabricii, concernul Ruskii Aluminium, nici nu concepe să le ecologizeze înainte de a le vinde, şi de care autorităţile româneşti au "uitat" să se preocupe...

Istoria unei fabrici

Povestea întreprinderii Alumina a început în 1965, când a fost înfiinţată pentru a produce oxidul de bauxită necesar fabricii de aluminiu de la Slatina. Ani la rând, întreprinderea a funcţionat fără cusur, ba în 1988 a devenit chiar unică în Europa, producând revoluţionara alumină tabulară, cu o puritate chimică ridicată şi extrem de rezistentă la şocurile termice.

Ca aproape toată industria românească, după căderea comunismului fabrica Alumina a intrat în regres, iar în 1999 de-a dreptul în lichidare. În 2002 a fost privatizată, prin vânzarea către concernul Ruskii Aluminium, care a preluat-o prin subsidiara locală Cemtrade. Planul ruşilor de a revitaliza fabrica a eşuat însă, iar în 2006 Alumina s-a închis pentru totdeauna.

Tranzacţii pe bandă

Încă din 2008, ruşii au decis să radă fosta fabrică de pe faţa pământului şi să vândă terenurile. Şi-au pus planul în aplicare anul trecut, când au demolat clădirile, rând pe rând. Au fost lăsate în picioare doar blocul de birouri, cantina şi căminul pentru nefamilişti, pe care ruşii vor să le vândă separat de terenuri.

Anunţurile privind vânzarea imobilelor au fost publicate săptămâna trecută în presa locală, dar surse neoficiale susţin că terenurile au şi fost vândute deja de Ruskii Aluminium, iar după doar câteva zile firma cumpăratoare le-ar fi înstrăinat deja unei a treia.

Mai mult, tranzacţia s-ar fi făcut pentru o sumă efectiv simbolică, de câteva mii de euro, mult sub valoarea reală a terenurilor. Scopul ar fi ca ruşii să scape de orice eventuală obligaţie privind ecologizarea haldelor cu şlamuri şi să poată vinde terenurile, de pe o firmă "curată", la preţurile de piaţă.

Poluarea "roşie"

Chiar dacă îşi vând toate proprietăţile, ruşii nu îşi încheie socotelile cu Oradea. Cele 80 hectare de halde de şlam rămase, conţinând un amestec solid de apă cu particule fine de substanţe minerale în suspensie, provenit din instalaţiile de prelucrare a aluminei, vor trebui totuşi curăţate. Asta pentru că şlamul Aluminei e una dintre cele mai mari probleme de mediu ale Oradiei, pentru că poluează solul şi pânza freatică, iar particulele fine de pulberi cu conţinut de sodiu ajung, purtate de vânt, să fie respirate de oameni.

Problema e că, de la privatizare încoace, autorităţile nu au fost capabile să stabilească cine se face responsabil de ecologizarea lor, iar acum haldele par ale nimănui...

Privatizare pe lângă lege

Firesc era ca problema ecologizării să fi fost rezolvată prin contractul de privatizare. În cazul Alumina, însă, documentul mai mult încurcă: pe de-o parte, stabileşte că, potrivit principiului "poluatorul plăteşte", Statul Român se face responsabil de ecologizare, dar la un alt articol prevede că vânzătorul, acelaşi Stat Român, "nu este obligat să repare, recupereze sau să cureţe orice teren sau alt activ care face obiectul prezentului contract".

"Este un contract de privatizare ilegal", afirmă şefa Agenţiei pentru Protecţia Mediului Bihor, Sanda Mercea (foto). Aceeaşi concluzie au tras-o şi predecesorii ei, dar fără niciun efect concret.

Ruşii au ştiut să profite de ambiguitate, susţinând mereu că acceptă să ecologizeze doar 18% din suprafaţa haldelor, cât au calculat ei că au contribuit din 2002 până în 2006 la acumularea reziduurilor. În opinia lor, restul costurilor de ecologizare ar trebui să le suporte statul, care a deţinut întreprinderea până la ei. O pretenţie injustă, spun unii specialişti, fiindcă ruşii ştiau prea bine ce au cumpărat. Altfel, e ca şi cum cumpărătorul unui apartament cu datorii la întreţinere ar refuza să-şi asume plata lor...

Răspunsul e la Bucureşti

Cert e că nimeni nu ştie că se facă cu haldele de şlam, iar rezolvarea problemei depăşeşte competenţele autorităţilor locale. De altfel, APM Bihor a notificat Ministerul Mediului şi cel al Economiei de mai multe ori în ultimii şase ani, cerând soluţionarea ei. Ultima oară, chiar anul acesta în ianuarie, fără însă ca oficialii din Guvern să transmită vreun răspuns.

Până când se va da un verdict, orice contract de vânzare ar încheia Cemtrade nu va putea fi validat, spune Mercea. Legislaţia de mediu prevede că încetarea unei activităţi cu impact asupra mediului se poate face doar cu stabilirea obligaţiilor de mediu, care în cazul Aluminei înseamnă inclusiv ecologizarea haldelor.

Ca atare, ruşii nu vor putea închide cu adevărat activitatea fabricii până când autorităţile nu lămuresc cine face curăţenia. Altminteri, străinii se aleg doar cu banii, iar orădenii doar cu praful...