Judecată cu greşeli: Cum a scăpat de condamnări celebrul tandem Alexandru Kiss - Beniamin Rus

Cel mai lung proces penal din Bihor, intentat în 2015 de DNA Oradea după o anchetă începută în 2003 împotriva fostului şef al Consiliului Judeţean, Alexandru Kiss, şi a unor oameni de afaceri de la care ar fi primit şpăgi până în 2008, îşi bate propriul record de durată. Deşi Tribunalul a decis astă-vară condamnări la închisoare şi recuperarea de la vinovaţi a 10,5 milioane euro, la finele anului Curtea de Apel Oradea a anulat sentinţa, hotărând rejudecarea.

BIHOREANUL este singura publicaţie care a aflat motivul: grăbită să dea o soluţie înainte să promoveze la Curtea de Apel Alba Iulia, judecătoarea de la Tribunal s-a făcut vinovată ea însăşi de neglijenţă, încălcând dreptul la un proces echitabil în cazul a patru dintre "tovarăşii" lui Kiss. Deşi nu şi lui, marele câştigător este politicianul...

Şpăgi de 4,3 milioane euro

Conform rechizitoriului înaintat Tribunalului în iunie 2015 de procurorul Adrian Muntean, în perioada 2002-2003 Kiss şi amicul său, Alexander Mudura, patronul Lotus Center, a primit 300.000 euro de la patronul firmei Keviep din Debreţin, Miklossy Ferenc, pentru a aranja ca Primăria Oradea să-i încredinţeze amenajarea haldei ecologice. În 2003-2004, cei doi ar fi primit 100.000 euro de la proprietarul Selina, Beniamin Rus, în schimbul unor contracte de la CJ pentru lucrări în judeţ, iar în 2005-2006 Rus ar mai fi cotizat 700.000 euro pentru a cumpăra sub preţ, printr-o licitaţie măsluită, terenurile fostelor cazărmi din Calea Aradului şi din strada Universităţii, prejudiciul cauzat CJ depăşind 6,12 milioane euro. Cea mai grasă şpagă, de 3,21 milioane euro, ar fi primit-o în perioada 2003-2008, pentru ca Electrocentrale să importe cărbune din Ungaria prin Martex Trans SRL, a orădeanului Gheorghe Roatiş.

De fiecare dată, provenienţa mitei a fost disimulată sub forma unor contracte de consultanţă, sau de achiziţii utilaje, negociate de Selina în Germania şi Olanda, dar "plimbate" prin firme offshore deţinute de Bojtor Vilmos, un sătmărean stabilit la Budapesta, care umfla preţurile, retrăgea din conturi diferenţele în numerar şi, după ce îşi reţinea propriile comisioane (3-4%), preda grosul lui Kiss şi Mudura, în Oradea şi în Budapesta.

Ani şi bani

Până în 18 iunie 2018 au avut loc peste 50 de şedinţe pentru administrarea probelor, avocaţii încercând să scoată din dosar interceptările telefonice compromiţătoare, pe motiv că au fost realizate de SRI pe mandate de siguranţă naţională. De altfel, apărătorii lui Rus chiar au obţinut de la CCR Decizia 91/28 februarie 2018, care a declarat neconstituţional un articol din Legea SRI, statuând că asemenea interceptări nu mai puteau fi folosite în dosare de corupţie.

De asemenea, judecătoarea Denisa Bic a avut de analizat acte bancare şi expertize contabile şi imobiliare, de audiat martori şi inculpaţi, şi de cântărit pledoariile avocaţilor. În final, a decis condamnarea lui Kiss la 8 ani pentru 4 fapte de spălare de bani şi câte una de abuz în serviciu, luare de mită şi trafic de influenţă. Bojtor, care a recunoscut mijlocirea "comisioanelor" pentru Kiss şi Mudura, a primit 6 ani pentru 4 spălări de bani, trafic de influenţă şi complicitate la luare de mită, iar Rus 4 ani pentru 2 fapte de spălare a banilor şi una de instigare la abuz în serviciu. Pe lângă privarea de libertate şi interzicerea unor drepturi timp de 5 ani, judecătoarea a impus şi sancţiuni financiare, cele mai mari sume avându-le de achitat Kiss (peste 5,55 milioane euro) şi Rus (peste 3 milioane euro).

Faţă de ceilalţi trei inculpaţi, patronul Keviep, Miklossy Ferenc, fiul acestuia, Miklossy Ferenc Laszlo, şi Gheorghe Roatiş, judecătoarea a declarat încetarea procesului ca urmare a prescrierii, iar Mudura n-a fost judecat deoarece a murit înainte să înceapă procesul.

Greu de decis

Toţi inculpaţii, inclusiv cei necondamnaţi (cu excepţia lui Roatiş, care denunţase afacerile înainte ca procurorii să-l "agaţe"), au contestat sentinţa la Curtea de Apel, unde completul format din judecătorii Gabriela Ţarcă şi Levente Antik urma să dea verdictul final pe 29 noiembrie, după ce respinsese cererile de readministrare a probelor. În ziua respectivă, însă, Antik a anunţat o amânare, pentru ca sentinţa s-o pronunţe un complet de divergenţă, ceea ce însemna că nu căzuse de acord cu Ţarcă şi trebuia desemnat un al treilea magistrat, care să încline balanţa.

După cooptarea în complet a judecătorului Mihail Udroiu, Curtea şi-a dat verdictul pe 11 decembrie: nici achitare, nici menţinerea condamnărilor, ci retrimiterea dosarului la Tribunal spre rejudecare, întrucât drepturile procesuale ale inculpaţilor fuseseră încălcate. Doar ale lui Kiss, ce ironie, nu...

Reproşuri şi acuze

BIHOREANUL a intrat în posesia motivării Curţii, care dezvăluie că nu doar inculpaţii au atacat sentinţa Tribunalului, ci şi DNA, procurorii imputând judecătoarei că a dat pedepse prea blânde "în sensul neaplicării unor sporuri" pe care Kiss, Bojtor şi Rus le-ar fi meritat dat fiind concursul de infracţiuni săvârşite.

În ce priveşte motivele de apel ale inculpaţilor, acestea au vizat "culpe" ale magistratului mult mai grave. Kiss a acuzat judecătoarea că i-ar fi încălcat dreptul la un proces echitabil fiindcă "nu a analizat probele", fundamentându-şi soluţia doar pe denunţul lui Roatiş şi declaraţiile lui Bojtor. De asemenea, că magistratul "a interpretat într-o manieră vădit contrară" Decizia CCR, neînlăturând din dosar interceptările discuţiilor pe care le-a purtat cu Miklossy, Rus şi Bojtor despre "trântelile" privind contractele publice.

Pe comunicat, nu pe Monitor

Curtea nu i-a dat însă dreptate lui Kiss, ci doar celorlalţi inculpaţi. În ce-i priveşte pe patronul Keviep şi pe fiul acestuia, precum şi pe Roatiş (care, culmea, nici nu contestase sentinţa), magistraţii au apreciat că la Tribunal "li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil" şi cel "la două grade de jurisdicţie în materie penală" prin "nepronunţarea asupra acuzaţiei de spălare a banilor, ca urmare a reţinerii în mod eronat a incidenţei prescripţiei răspunderii penale".

Concret, atunci când a încetat procesul faţă de cei trei pe motiv de prescriere a faptelor, judecătoarea nu trebuia să ţină cont de Decizia 297/2018 a CCR (care lămureşte întreruperea cursului prescripţiei), deoarece aceasta încă nu fusese publicată în Monitorul Oficial, astfel că s-a bazat doar pe un comunicat postat pe site-ul CCR. Ca atare, Curtea a opinat că "Tribunalul avea obligaţia de a se pronunţa cu privire la temeinicia acuzaţiilor" aduse celor trei inculpaţi.

S-a grăbit

Bojtor a atacat sentinţa afirmând că a luat bani de la Miklossy şi de la Rus şi i-a predat lui Kiss şi Mudura fără a şti că "sumele provin din infracţiuni de dare de mită", dar Curtea a dispus rejudecarea reţinând doar că judecătoarea de la Tribunal i-a încălcat "semnificativ şi substanţial dreptul la apărare".

Despre ce era vorba? Pe 31 mai, Bic programase pledoariile finale ale apărătorilor, dar deşi în acea zi avocatul ales al lui Bojtor a lipsit, au continuat dezbaterile în condiţiile în care acesta era asistat de un avocat din oficiu, care nu i-a asigurat "o apărare efectivă". Practic, judecătoarea trebuia să stabilească alt termen, la care să poată participa avocatul ales.

De altfel, în motivarea apelului, Bojtor acuzase "ritmul alert în care au fost fixate termenele în ultimele două luni ale cercetării judecătoreşti", spunând că acesta nu s-a datorat dorinţei judecătoarei "de a soluţiona cauza cu celeritate", ci faptului că urma să se transfere la Alba Iulia şi "a dorit să finalizeze dosarul cu riscul încălcării grave a dreptului la apărare".

Beni Rus, "nejudecat"

Curtea i-a dat satisfacţie şi patronului Selinei, care atacase sentinţa Tribunalului cerând în principal achitarea, iar în subsidiar contestând individualizarea pedepsei sale, despre care a afirmat că trebuie redusă de la 4 ani cu executare la minimumul special, de 3 ani, cu suspendare.

Rus, însă, a acuzat şi el "nerespectarea dreptului la un proces echitabil", deoarece judecătoarea nu i-a analizat argumentele, astfel că sentinţa nu a fost motivată, ci doar "o copie fidelă a rechizitoriului". Iar Curtea a fost de acord: "Considerentele hotărârii Tribunalului cu privire la inculpatul Rus constau în esenţă într-o reproducere a conţinutului rechizitoriului (inclusiv greşelile gramaticale sau de tehnoredactare) şi a poziţiei parchetului (...) şi în includerea unor scurte paragrafe din declaraţiile inculpaţilor şi ale martorilor, astfel încât Tribunalul nu a procedat la analiza in concreto a apărării inculpatului Rus".

Da capo

În concluzie, Curtea a decis retrimiterea dosarului la Tribunal şi rejudecarea de la capăt, punând în vedere magistratului la care va ajunge să ţină cont de "toate criticile formulate de apelanţi". De asemenea, l-a însărcinat să soluţioneze procesul "într-un termen rezonabil", administrând "în condiţii de celeritate", ca probe, "cel puţin declaraţiile inculpaţilor (în măsura în care nu uzează de dreptul la tăcere)", precum şi ale martorilor, "cu evaluarea prealabilă a condiţiilor de legalitate, relevanţă, utilitate şi posibilitate materială (n.r. - de aducere în faţa instanţei)".

Altfel spus, magistraţii Curţii i-au impus colegului de la Tribunal obligaţii, dar i-au şi lăsat suficientă libertate de a decide cât să nu "întindă" procesul cu audieri inutile, pentru a da un verdict înainte ca faptele să se prescrie. Altfel, inculpaţii s-ar bucura de o achitare perversă, prin nejudecare, iar de condamnat ar fi însăşi justiţia...

DE SERVICII
Mediatizare pe alese

Pe tot parcursul procesului Kiss, Tribunalul Bihor şi Curtea de Apel Oradea, dar şi avocaţii inculpaţilor au refuzat accesul BIHOREANULUI la dosar, susţinând că vor să evite "presiunile mediatice". În mod bizar, însă, când procesul s-a apropiat de un verdict la Curte, mediatizarea s-a produs tocmai la dorinţa cel puţin a unui inculpat şi a avocatului Răzvan Doseanu (foto), apărătorul politicianului.

Unui site care îşi asumă deschis adversitatea faţă de DNA (luju.ro) i-a fost furnizată înregistrarea unei declaraţii date de Bojtor Vilmos, cum că serviciile secrete din România şi Ungaria ar fi complotat împotriva lui Kiss; asta, după ce la Tribunal pretinsese contrariul, şi anume că "spionii" din Budapesta i-au cerut să nu colaboreze cu autorităţile române.

De asemenea, cu o săptămână înainte ca judecătorii Levente Antik şi Gabriela Ţarcă să pronunţe sentinţa, Doseanu a dezvăluit că în 2015 DNA l-a supravegheat tehnic atât pe el, cât şi pe Kiss şi pe Antik, sub suspiciunea că i-ar fi transmis acestuia o şpagă de 50.000 euro pentru revocarea măsurilor preventive dispuse împotriva politicianului. DNA a ţinut dosarul deschis până când recent înfiinţata Secţie de investigare a magistraţilor l-a clasat, pe motiv că "fapta nu există".