Bolojan în Parlament

Susținătorii sunt dezamăgiți, adversarii jubilează. Ilie Bolojan chiar candidează la Parlament, chiar pleacă „între mitici”. Nu s-a mai pus simbolic în coada listei, ci deschizător, pe prima poziție.

Cei dintâi i-au văzut rezultatele la Prefectura Bihor, la Primăria Oradea, la Consiliul Județean. Disciplină, rigoare, eficientizare, reducerea bugetărimii, un oraș scos din praf și noroi, renovat, cu poduri, străzi, piețe și rețele edilitare noi, cu sisteme de parcări și de salubrizare funcționale, centuri pentru Zona Metropolitană și nu numai, toate concomitent cu forțarea schimbării mentalităților anacronice - sunt doar câteva dintre elementele ce-i alcătuiesc, foarte sumar, bilanțul activităților executive.

Orădenii și bihorenii, dintre care unii l-au suduit, pentru ca apoi să beneficieze de toate acestea, se pot întreba, acum, dacă dezvoltarea va continua în același ritm. Cealaltă categorie a pus șampaniile la rece. „Dictatorul a fugit”, zic reprezentanții acesteia, bucuroși că li se deschide calea cuceririi Oradiei și Bihorului la proxima ocazie.

Decizia lui Bolojan de a candida la Senat se arată contrariantă după 20 de ani de administrație, mai ales pe fondul unui nivel catastrofal pentru prestigiul și credibilitatea Parlamentului. Dar dacă este, de fapt, rezultatul unei planificări? Să ne amintim că în primăvară, înaintea campaniei pentru locale, panourile electorale ni-l prezentau nu singur, căci nu-și dorea încă un mandat la județ, ci cu Mircea Mălan. Doar sondajele l-au obligat să candideze, pentru a se asigura că așa liberalii vor mai avea o majoritate în CJ Bihor.

De ce face Bolojan pasul spre Parlament? Socotelile pot viza, cred eu, cel puțin trei planuri. Pe de o parte, încheie predarea ștafetei celor cu care a făcut echipă. Îi transferă lui Mălan conducerea județului, la fel cum în 2020 i-a lăsat Primăria lui Birta, după ce a demonstrat avantajele ca ambele administrații să tragă la aceeași căruță.

Pe de altă parte, odată ajuns în Senat, mai mult ca sigur va continua să susțină Oradea și Bihorul, cu mijloace diferite: prin îmbunătățirea unor legi (a administrației publice locale, a achizițiilor publice ș.a.m.d.), prin lobby la ministere pentru un proiect sau altul, dar și prin vocea care i se va auzi, punând sub lupă probleme de sistem, de pildă incapacitatea Ministerului Transporturilor în chestiunea Autostrăzii Transilvania, ceea ce, ca primar și președinte de CJ, nu putea face decât cu riscul periclitării planurilor locale, dependente de CNAIR, CFR etc.

Nu în ultimul rând, Bolojan ar putea contribui la re-liberalizarea PNL, contrapunându-se unor Lucian Bode, Rareș Bogdan și altora la fel de lipsiți de palmares și de substanță, ba chiar și lui Iohannis, dacă acesta va încerca să-l călărească. La câtă legitimitate a dobândit în administrație (până și competitorii îl recunosc drept un model), n-aș paria că Bolojan se duce la odihnă, ci mai degrabă că va declanșa o resetare, inclusiv în propriul partid.