Zoltan Teszari, miliardarul fără chip

La doar 37 de ani, se pregăteşte să devină cel mai bogat dintre români. De peste un deceniu îl vânează ziarele şi televiziunile din România şi Ungaria, iar de câţiva ani şi presa din alte câteva ţări. Totuşi, până la BIHOREANUL nimeni nu s-a putut lăuda că deţine vreo imagine a lui Teszari Zoltan sau că i-a luat măcar un interviu. Deşi şi-a câştigat averea tocmai cu o televiziune, tânărul orădean îşi păzeşte cu străşnicie secretele şi nu admite în ruptul capului nici măcar o discuţie cu presa.

La fel procedează şi acum, când se pregăteşte să-şi listeze la Bursa din Londra grupul de firme RCS&RDS, cotat în prezent la circa 900 milioane de dolari. Dacă reuşeşte, Teszari îi va spori valoarea până cel puţin la dublul sumei şi va deveni potentatul numărul unu al României.

Mereu în umbră

Teszari Zoltan e omul fără chip. Nimeni nu-şi aminteşte să fi ieşit vreodată în evidenţă, să fi participat la vreo mondenitate. A declinat orice invitaţie la manifestări gen Balul Patronilor sau Premiile de excelenţă ale Primăriei. Nicio escapadă nu-i poate fi atribuită şi niciun scandal nu l-a implicat până acum în mod public. Toţi spun că de publicitate se fereşte cel mai mult. Deşi, culmea ironiei, a ajuns bogat ca patron al televiziunii prin cablu TVS şi a fost chiar membru în Uniunea Ziariştilor Profesionişti. 

De ce face asta? Nimeni nu poate spune. Se vehiculează doar, ca posibilă explicaţie, faptul că a fost protagonistul unei ştiri de câteva rânduri, nici măcar cu numele întreg, ci doar cu iniţiale, când în urmă cu mai bine de 10 ani s-a răsturnat cu maşina pe una din străzile oraşului, la o viteză de vreo 160 km/h. A scăpat ca prin minune, dar de atunci nu mai vrea să-şi vadă numele în ziare, nici măcar "de bine".

Tot în legătură cu distanţa faţă de presă, se spune că singura fotografie publicată până acum în dreptul numelui său e un fals. Imaginea fusese surprinsă la un eveniment al săptămânalului Capital desfăşurat în anul 2002, când i-a fost acordat titlul de "întreprinzător al viitorului deceniu". Unul dintre oamenii de afaceri care îl cunoştea şi care fusese prezent în sală susţine, însă, că a fost contrariat să vadă cum o persoană necunoscută juca rolul proprietarului RDS. Ulterior, s-a aflat că necunoscutul fusese trimis chiar de Teszari.

Austerul din Top 300

Până în urmă cu câţiva ani, Teszari ocupa locul 54 în clasamentul celor mai bogaţi români întocmit de revista Capital. Cu toate astea, încă locuia într-un imobil cu mai multe apartamente situat pe strada Ady Endre, lângă fosta Casă de modă. Şi, în fiecare dimineaţă, nu se sfia să parcurgă pe jos, amestecat în mulţime, cei aproximativ 400 de metri până la birourile sale, aflate în fostul sediu al TVS  din strada Independenţei.

Omul de la care Teszari a cumpărat televiziunea cu 12 ani în urmă, Alexandru Kiss, spune că aşa a fost "foaita" lui dintotdeauna. "Chit că tranzacţia a costat vreo 2 milioane de dolari, Teszari nu era la fel ca alţii de vârsta şi cu banii lui. Nu cheltuia nimic pentru el. Uneori nu avea nici bani de buzunar. Tot ce câştiga, investea imediat", povesteşte actualul preşedinte al Consiliului Judeţean. Teszari nu visa nici case, nici maşini, nici femei...

Prieteni pe sărite

Până şi prietenii spun că nu-l văd pe Zoli cu lunile sau chiar cu anii. Remus Cobârzan, fostul proprietar al Hotelului Eden, mărturiseşte: "Suntem foarte legaţi unul de celălalt. Dar mă credeţi că nu l-am văzut de un an şi jumătate? Nici la telefon nu cred că am vorbit de atunci decât o dată sau de două ori".

La rându-i, Ludescher Csaba (foto), cel mai bun prieten din adolescenţă al lui Teszari, cel cu care a şi pornit prima lui afacere, afirmă că "domnul Zoltan este un om extrem de dificil, are o sensibilitate enormă faţă de presă".

Mai mult, între prietenii lui Teszari se află şi din aceia care nici măcar nu-i cunosc numărul de mobil. "Când vrea să vorbim, mă sună el", spune unul dintre amicii omului invizibil.

Început de jos

Tânărul care stă să-l detroneze pe Ion Ţiriac de pe prima poziţie a clasamentului averilor autohtone are câteva trăsături comune cu fostul tenisman. În tinereţe, Teszari a făcut sport, ajungând campion balcanic şi vicecampion european la judo. Tot la fel ca Ţiriac, orădeanul şi-a pus la bătaie banii câştigaţi din sport pentru a se lansa în afaceri.

A început de jos, ca într-o poveste americană de succes. În scurt timp şi-a câştigat renumele unui Midas modern care, vorba unui prieten de-al lui, "pe orice pune mâna, transformă în aur".

În 1990, împreună Ludescher Csaba, a cumpărat o tonetă de îngheţată pe care au amplasat-o în curtea Bisericii Romano-Catolice din dreptul Policlinicii Mari. O zonă cu vad şi, mai ales, primită pe gratis de la însuşi episcopul Tempfli Jozsef, căruia Ludescher îi e nepot. Aşa a luat fiinţă firma Rubin & King, cele două nume nefiind altceva decât poreclele celor doi întreprinzători.

Puitorul de capcane

Curând, firma a prosperat şi a trecut de la comerţul stradal la importul de prafuri concentrate şi cornete pentru îngheţată. Se spune că Teszari e cel care a realizat avantajul apropierii de Ungaria pentru a face importurile, şi tot lui i se datorează expansiunea firmei, care a devenit cel mai mare distribuitor de profil pentru Transilvania.

Deşi afacerea se arăta profitabilă, Teszari nu s-a mulţumit cu statutul de patiser. În paralel, şi-a făcut o firmă prin care importa cabluri şi componente electronice pe care le vindea televiziunii prin cablu, TVS, patronată pe atunci de Alexandru Kiss. Şi, tot concomitent, s-a asociat în firma de televiziune prin cablu a braşoveanului Gheorghe Maftei.

Colecţionar de abonaţi...

Anul 1995 a fost unul de cotitură. Atunci a preluat Teszari TVS-ul, a înfiinţat RCS (Romanian Cable System), şi, sub acest nume, a început să înghită, rând pe rând, o mulţime de televiziuni locale. 

Abil, orădeanul căuta "veriga slabă" din respectivele societăţi, adică angajaţi pe funcţii cheie, cărora în schimbul informaţiilor din interior, le promitea avantaje şi funcţii mai mari în firma sa. Apoi, înarmat cu datele astfel obţinute, declanşa negocieri de pe poziţia celui care ştia totul. "Ştie cui şi ce să ofere, când e vorba de achiziţionarea unei noi firme", îl descria pe Teszari, anul trecut, Gasparik Attila, membru în Consiliul Naţional al Audiovizualului.

2003 a fost un alt an decisiv. RCS a înghiţit atunci firma de cablu Terra Sat din sudul României, devenind astfel "posesorul" a peste 1,3 milioane de abonaţi şi depăşindu-şi vechiul rival, Astral Telecom. În 2006, bilanţul RCS era prezenţa dominantă în 67 de oraşe, în toate regiunile ţării.

... şi de acţiuni

Miza competiţiei era uriaşă întrucât 6,5 milioane de români primesc televiziune prin cablu şi petrec zilnic 235 minute în faţa micului ecran, ceea ce înseamnă profituri enorme din publicitate pentru posturile de televiziune şi altele, din abonamente, pentru firmele de cablu.

În cele din urmă, Teszari a câştigat războiul cu Astral, ai cărui proprietari au fost nevoiţi să vândă companiei americane UPC. "S-a dezvoltat cumpărând şi iar cumpărând, când alţii se bucurau de milioanele de euro câştigate", spune Ilie Stoichescu, fostul patron al Terra Sat, care la rându-i şi-a vândut firma orădeanului.

Un alt indicator că Teszari a dus în permanenţă o politică de achiziţii agresivă e şi amănuntul că, în Bucureşti, deţine acţiuni la 25 de alte companii de telecomunicaţii. Nu-i greu de ghicit că oricare dintre acestea poate deveni oricând sub controlul lui.

Real pe virtual

De la televiziune, războiul a continuat pe frontul internetului. Americanii la UPC, deveniţi principalii concurenţi, ştiau mai multe despre acest domeniu, dar Teszari era cu un pas înaintea lor. Încă din 1998, când în România internetul era pe nicăieri, el pusese deja bazele unei noi afaceri: Romania Data System (RDS). Pe baza reţelei de cabluri a RCS, noua firmă a început introducerea internetului în casele şi în firmele românilor. La început calitatea serviciului era slabă, dar imediat ce a acumulat destul capital, firma a început să acorde importanţă şi calităţii.

În aprilie 2005, RCS şi RDS au fuzionat şi au sărit pe piaţă cu o nouă ofertă, aşa-numitele servicii triple-play. Adică telefon, internet şi televiziune prin acelaşi cablu. Teszari devenea, astfel, un concurent de temut până şi pentru Romtelecom, care, pentru a se proteja, a şi blocat o perioadă convorbirile telefonice venite din partea abonaţilor RDS.

Invazia Digi

Următoarea bătălie, Teszari a dus-o pe televiziunea prin satelit. În 2004, a lansat în România Digi TV, ajungând până la sfârşitul anului la 200.000 de clienţi. În ianuarie 2005, a trecut graniţa, lansând şi în Ungaria Digi TV prin firma Egyesult Magyar Kabeltelevizio KFT. S-a trezit cu procese din partea unor posturi maghiare, care îl acuzau că le redifuzează fără plată şi îi solicitau bani pentru fiecare abonat al Digi TV. Teszari a câştigat însă şi acest meci, iar în câteva săptămâni şi-a sedus abonaţii cu o scădere a preţurilor de peste 40%. ŇÎn prima fază, atrage clienţi cu preţuri mici, pe care ulterior fie le măreşte, fie trezeşte interesul firmelor mari pentru firma saÓ, spunea despre strategia lui Teszari directorul unei firme de comunicaţii din Ungaria. 

Cert e că RCS&RDS s-a extins atât de mult încât a ajuns să deţină poziţii semnificative sau chiar dominante pe piaţa televiziunilor prin cablu şi a telecomunicaţiilor în ţări precum Slovacia, Cehia, Croaţia, Albania, Bulgaria.

"Nu mă pensionez"

O dovadă că RCS&RDS devenise atrăgătoare pentru firmele mari din Europa a fost încercarea companiei  germane Deutsche Telekom de a o prelua. În 2005, nemţii i-au oferit orădeanului nici mai mult, nici mai puţin de un miliard de dolari, dar tânărul afacerist a jucat tare. A refuzat oferta halucinantă, conştient că dădea din mână o mină de aur. "Ar însemna să mă pensionez", ar fi răspuns Teszari emisarilor Deutsche Telekom. 

Nu era el omul care să vândă. Dimpotrivă, continua să cumpere. Stilul era acelaşi: lua în colimator firmele care nu mai aveau bani pentru dezvoltare şi le încorpora în propriul său holding, lăsând foştilor proprietari mai puţin de un procent din totalul acţiunilor. "Nu face pentru bani, ci pentru că îi place", spunea un alt prieten al lui Teszari. 

Rezultatul e că, în 2005, averea orădeanului crescuse la aproape 300 milioane de dolari, propulsându-l pe locul 5 în clasamentul revistei Capital. Însă nu suma era importantă, ci ritmul de creştere: mai mult decât dublu faţă de anul precedent, când fusese creditat cu 90 de milioane.

Din nou în ring

Cum însă nici o firmă nu-şi poate susţine din propriile venituri dezvoltarea, anul acesta a venit rândul lui Teszari să vândă. Revista Business Magazin a descoperit că orădeanul se pregăteşte să listeze la Bursa din Londra compania RCS&RDS, într-un mod extrem de interesant.

Sfătuit de reputatul consultant american Morgan Stanley, Teszari intenţionează să vândă 15% din acţiunile firmei, fără a-şi pierde totuşi puterea de decizie aferentă acestei părţi din holding. Metoda este emiterea de acţiuni de tip GDR, care permit cumpărătorului să încaseze dividende, dar nu şi să voteze în Adunarea Generală a Acţionarilor. Specialiştii estimează că valoarea de acum a holdingului controlat de Teszari este în jur de 900 milioane de dolari, iar prin cotarea la bursă, aceasta poate să crească până la 1,5 sau chiar 2 miliarde de dolari.

Interesant e că succesul nu l-a schimbat. Teszari n-a părăsit Oradea pentru o metropolă mai mare, deşi are proprietăţi în străinătate, n-a intrat în politică şi nici nu o face pe clown-ul la reality-show-urile televiziunilor autohtone. A preferat să rămână mai departe omul cu mulţi bani, dar fără chip...

Multinaţională.ro

Compania RCS&RDS are un acţionariat extrem de discret, după chipul şi asemănarea lui Teszari Zoltan. În nume personal, deţine mai puţin de 3 procente, dar de facto e stăpânul Cable Communication System, firmă pe care a înregistrat-o în Olanda şi care, la rândul ei deţine 94,15% din RCS&RDS. În firma olandeză, Teszari deţine circa 60% din acţiuni şi mai are ca parteneri două fonduri de investiţii Đ EPIC (Austria) şi Quadrant (SUA).
Alături de Teszari, în compania românească mai sunt 15 acţionari persoane fizice, printre care preşedintele Consiliului Judeţean, Alexandru Kiss, viceprimăriţa Oradiei Biro Rozalia şi Ludescher Csaba, ultimul chit că a încetat să-i mai fie prieten.

Despărţirea apelor

Orădenii de rând ştiu că TVS-ul nu-şi mai are, de curând, sediul pe strada Independenţei. Ce nu se ştie însă e povestea din spate: că Ludescher Csaba şi Teszari Zoltan, foştii parteneri, s-au despărţit, ajungându-se ca primul să-şi evacueze prietenul din spaţiu. Boss-ul RCS&RDS a fost nevoit să găsească un nou spaţiu pentru relaţiile cu publicul, în Centrul Civic, iar birourile şi le-a mutat în hotelul Padiş din Băile Felix.

Indirect, Ludescher recunoaşte ruperea relaţiilor, declarând pentru BIHOREANUL: "Nu mai am cu domnul Teszari decât relaţii de afaceri". Şi, motivând de ce nu poate da amănunte, explică: "Există o hotărâre a Consiliului de Administraţie al RCS&RDS care interzice să vorbim despre acţionari sau despre firmă".

"Mai deştept ca mine"

Unul dintre oamenii cei mai apropiaţi de Teszari este Alexandru Kiss, cel de la care tânărul care abia împlinise 25 de ani cumpăra în 1995 prima televiziune prin cablu locală. La 12 ani după tranzacţia prin care, practic, îi ceda lui Teszari găina cu ouă de aur, Kiss recunoaşte că vânzătorul de îngheţată avea mai mult fler decât el. "Avea viziune. Eu eram interesat numai de afacerea din Oradea, dar Zoli vedea în ansamblu şi în viitor".

Totodată, politicianul mărturiseşte că tânărul i-a smuls şi condiţii pe care astăzi nu le-ar mai accepta: "A fost un contract de 2 milioane de dolari pe care mi i-a plătit în rate, pe doi ani". Kiss adaugă că Teszari l-a impresionat, pentru că e "un negociator dur, dar parolist: dacă promite ceva, se ţine de cuvânt, orice ar fi. 

Kiss consideră, totuşi, că Teszari greşeşte neasumându-şi condiţia. "La averea lui, ar trebui să se implice în viaţa publică. O dată, i-am explicat că, la banii lui, ar putea avea 20 milioane de dolari pe an numai din dobânzi, şi deci să cheltuiască în fiecare lună 1,8 milioane de dolari. Îi sugeram să nu mai fie aşa retras, dar nu mi-a dat niciodată răspuns. Şi pentru mine e o enigmă"...

Moto-man

Una din puţinele excentricităţi pe care Teszari Zoltan le are, dacă nu chiar singura, este pasiunea pentru maşini şi motoare. Probabil o moştenire de familie, tatăl său fiind încă de dinainte de 1990 unul din cei mai buni şi mai scumpi tinichigii auto din Oradea. Teszari se poate lăuda cu un Ferrari 430 roşu, cum în România doar Gică Popescu mai avea până acum câţiva ani. Dealtfel, bijuteria poate fi văzută uneori în service-ul tatălui său, lângă fosta fabrică de confecţii Maxim. Pe lângă fiara produsă la Maranello, afaceristul are şi un Porsche Cayenne, pe care, atunci când nu e plecat din ţară, îl foloseşte ca maşină de toate zilele. De o vreme, se spune că, împătimit în egală măsură şi de motociclism, Teszari îşi satisface capriciul cu aceeaşi discreţie. Însoţit de o mână de prieteni aleşi pe sprânceană, închiriază circuite de formula unu, precum Hungaroring şi Nurburgring, unde "se dă" pe două roţi în maximă siguranţă.

Rivalitate

Unul dintre puţinii oameni de afaceri care au intrat în conflict cu Teszari Zoltan şi care a mai şi vorbit despre asta este Pompiliu Tripa, managerul Atlas Telecom pe Europa Centrală şi de Est. Cu 3-4 ani în urmă, pe când Atlas şi RCS se băteau pentru supremaţia în telefonia fixă alternativă la Romtelecom, Tripa l-a acuzat pe Teszari că bloca interconectarea reţelelor pe care le controlau. Exasperat, s-a plâns Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii, care abia a reuşit să-l oblige pe Teszari la interconectare. "Eu am făcut tot ce trebuia, inclusiv am oferit pentru un minut de convorbire de la RCS două minute de la mine. Teszari a tot tras însă de timp. Îmi şi pare rău că l-am învăţat atâtea", se căia Tripa. Cu toate astea, managerul Atlas refuză să mai vorbească acum despre Teszari.

Omul care a blocat Bursa

Miercuri, 21 august 2005, ora 11:43. Zi istorică pentru Bursa de Valori Bucureşti care anunţa, sec, că din cauza unor "disfuncţionalităţi în reţeaua RDS, şedinţa bursieră se suspendă". După peste două ceasuri, la 13:57, conducerea Bursei decidea să reia tranzacţionările şi să prelungească şedinţa până la ora 15, cu o oră peste programul obişnuit. Deşi firma lui Teszari realiza o premieră pe care n-au reuşit-o nici politicienii, conducerea BVB nici măcar nu şi-a pus problema să rezilieze contractul cu RDS sau să pretindă despăgubiri, motiv ce i-a făcut pe mulţi investitori să considere că la mijloc s-ar afla o înţelegere ocultă.
Tot ca o probă a influenţei lui Teszari a fost interpretat şi contractul cu Electrica, de la care RDS a primit permisiunea să-şi întindă cablurile pe stâlpii de electricitate în schimbul furnizării serviciului de Internet. Un schimb cât se poate de disproporţionat.
De o vreme se speculează şi că RDS a cumpărat licenţa de comunicaţii 3G datorită prieteniei sale cu fostul ministru al Telecomunicaţiilor, Zsolt Nagy, cel acuzat de trădare laolaltă cu ex-ministrul Industriilor, Codruţ Şereş.