"Plătim pentru ce nu s-a făcut 20 de ani": Bolojan demonstrează de ce noul CET pe gaz e mai ieftin decât pe cărbune

Primarul Ilie Bolojan, flancat de directorii de termoficare şi tehnic ai CET, Daniel Ţigan şi Daniel Francisc, precum şi de şeful Direcţiei de Management Proiecte cu Finanţare Internaţională, Marcel Boloş, a prezentat, miercuri, pentru prima oară, toate comparaţiile, cu cifre, între diferitele sisteme posibile pentru încălzirea oraşului, de la cel pe cărbune şi cel geotermal până la cel cu gaz în baza căruia s-ar asigura necesarul la cele mai mici costuri de investiţie şi de funcţionare şi cu cele mai reduse pierderi de operare.

"Am să vă rog să aveţi răbdare", a cerut primarul jurnaliştilor prezenţi, obişnuiţi până acum doar cu aproximări "din auzite", precizând totodată că pune pe masă date economice şi tehnice incontestabile, rezultate în baza unor studii distincte făcute de specialişti pentru fiecare tip de combustibil din care se poate produce energie termică.

În urma prezentărilor a fost demontată atât legenda că apa geotermală ar putea asigura încălzirea oraşului, cum susţin unii nespecialişti, cât şi cea potrivit căreia exploatarea cărbunelui ar fi mai ieftină, cum pretind alţii.

În cursul prezentării, primarul a admis, de asemenea, că în prezent "plătim costul faptului că în ultimele decenii nu s-a făcut absolut nimic" pentru modernizarea sistemului termic centralizat, situaţie căreia municipalitatea vrea să-i pună capăt prin înfiinţarea cu fonduri europene a unei noi centrale, pe gaz, care va produce şi energie electrică, din a cărei vânzare se va obţine un profit ce va fi utilizat pentru compensarea preţului energiei termice livrate populaţiei Oradiei.

CET-ul pe cărbune, monstru energofag

În prezent, au arătat responsabilii CET, termocentrala pe cărbune este un colos energofag, cu durata de funcţionare mult depăşită, care înghite atât cărbune, cât şi gaz, şi care consumă pentru propriul necesar "aproape jumătate din energia pe care o produce" (aşa-numitul "consum intern").

Daniel Francisc şi Daniel Ţigan au amintit că actualele capacităţi de producţie pe cărbune au fost construite între anii 1965-1968 (trei cazane şi trei turbine, modificate în 2002 pentru a produce pe bază de gaz), respectiv între 1971-1986 (alte trei cazane şi două turbine).

"În luna februarie 2012, cea mai mare parte a CET a funcţionat cu două cazane pe cărbune şi unul pe gaz, datorită temperaturilor foarte mici şi a disfuncţionalităţilor în aprovizionarea cu cărbune", a precizat directorul economic, tocmai pentru a arăta că nici măcar actualul CET nu poate funcţiona doar pe cărbune.

Cei doi responsabili au mai precizat că din cauza uzurii, a trebuit redusă presiunea din cazane (iniţial proiectată la 139 bari) cu 30-40% (la 80-100 de bari), ceea ce a diminuat şi mai mult eficienţa termocentralei.

Pe de altă parte, "în circa 35-40 de ani de funcţionare, CET nu a beneficiat de nicio lucrare de reabilitare majoră", a specificat şi directorul tehnic. Motivul? Lipsa de fonduri. Rezultatele? Pierderile, mai ales în timpul verii, ajung şi la peste 60% din producţia de energie termică realizată. Concluzia: CET funcţionează în condiţii de eficienţă proiectate la nivelul anilor '60-'70, afectate însă de uzura acumulată de la darea în folosinţă.

Poluarea interzisă din 2013

Pe lângă problemele economice şi tehnice, CET Oradea mai are încă o chestiune de rezolvat, şi anume cea a poluării cu dioxid de sulfat, monoxid şi dioxid de azot, precum şi cu pulberi de zgură şi cenuşă rezultate din arderea cărbunelui.

"Prin tratatul de aderare la UE, România şi-a asumat legislaţia europeană privind limitarea emisiilor poluante până în 2013 pentru dioxid de sulf şi pulberi, respectiv până în 2017 pentru oxizii de azot", a spus Daniel Francisc.

Or, din 2008, CET produce anual 22.285 tone de dioxid de sulf (faţă de 16.900 tone cât era prevăzut), 1.208 tone monoxid de azot (faţă de 1.010 cât era prevăzut), 2.290 tone de pulberi (faţă de 1.700 tone). Pe de altă parte, în prezent CET depozitează cenuşa şi zgura pe un teren de 141 hectare la 12 kilometri distanţă, la Santău, depozit care trebuie închis din 31 decembrie 2013, în caz contrar urmând să se achite amenzi usturătoare.

Pierderile pe reţele - peste o treime din producţie

În ce priveşte reţelele de transport şi distribuţie a energiei termice, şi acestea au o vechime medie de 40 de ani, numeroasele avarii fiind cauzate de coroziunea acestora.

Ca urmare a vechimii conductelor (77 kilomtri cele de transport şi 426 kilometri cele de distribuţie), se pierde nu mai puţin de 35% din apa fierbinte produsă (2,5 milioane metri cubi pe an), cea mai mare parte a pierderilor (90%) fiind înregistrată pe reţeaua primară de transport.

"Este limpede că aceste reţele trebuie înlocuite cât mai repede, pentru a scădea volumul pierderilor", a spus directorul tehnic al CET, Daniel Francisc, care admite că, de decenii întregi, orădenii plătesc, indirect, şi aceste pierderi.

"Marea geotermală", limitată

Studiul privind exploatarea apei geotermale prezentat de primar a fost întocmit de Transgex, singura firmă care în prezent produce energie termică din această sursă.

Potrivit documentaţiei puse la dispoziţia jurnaliştilor, zăcământul face parte din aceeaşi "mare" subterană cu cel din Felix şi 1 Mai (aflat, cum se ştie, în scădere din cauza exploatărilor necontrolate), fiind exploatat acum prin 11 foraje, dar fără a se face reinjectarea apei în pământ, astfel încât să se asigure reîncălzirea ei, fapt care - în timp - duce atât la diminuarea cantităţilor, cât şi a temperaturilor apei.

Temperatura apei geotermale din Oradea variază între 70 şi 105 grade Celsius, şi asigură în prezent doar între 5 şi 7% din necesarul oraşului, putând fi utilizată pe viitor până la cel mult 20% din totalul necesarului. Condiţia este, însă, să se facă investiţii foarte mari pentru reinjectarea apei în sol, ceea ce înseamnă circa 1,5-2 milioane euro pentru un singur puţ.

Municipalitatea a întocmit, de altfel, împreună cu Transgex, un proiect pentru a accesa 11,5 milioane de euro din fonduri europene, bani din care să se extindă exploatarea apei geotermale în Nufărul, acolo unde este cel mai rentabil. "Pe perioada iernii, însă, avem nevoie de o sursă de energie care să preia vârfurile de sarcină chiar şi în punctele unde apa geotermală este exploatată la maxim", se arată în studiu.

Altfel spus, apa geotermală nu este nici suficientă cantitativ, nici destul de fierbinte pentru a fi utilizată la încălzirea oraşului, trebuind "ajutată" prin supraîncălzire pe bază de gaz până la temperaturile utilizabile în sistem (de 120 grade Celsius).

Comparaţie cărbune-gaz

Şeful Direcţiei Proiecte cu Finanţare Internaţională, Marcel Boloş, a făcut o comparaţie între costurile reabilitării sau construcţiei unei centrale pe cărbune, respectiv pe gaz, cifrele arătând că în cazul rămânerii pe cărbune Oradea ar trebui să cheltuie între 114-127 milioane euro (bani pe care nu îi are, toate veniturile proprii ale oraşului pe un an fiind de circa 50 milioane euro), iar în cazul trecerii pe gaz ar cheltui doar 53,8 milioane euro pentru centrală şi restul până la 77 milioane euro pentru reabilitarea reţelelor (bani pe care îi primeşte de la Uniunea Europeană, prin Programul Sectorial Mediu).

În plus, a arătat Boloş, centrala pe cărbune ar presupune şi achiziţia unor instalaţii de reducere a poluării de circa 20-30 milioane euro, care ar necesita anual alte 9 milioane euro pentru menţinerea în exploatare, cu 906 salariaţi, pentru a produce doar 837.534 gigacalorii (energie termică) şi 415.985 megawaţi oră (energie electrică).

În schimb, cu noua centrală pe gaz, care ar urma să fie cea mai performantă, la nivel internaţional, costurile de operare ar scădea, iar veniturile CET ar creşte, cu 18,71 milioane euro anual din vânzarea energiei electrice şi cu 14,72 milioane euro din bonusurile acordate de UE pentru că ar lucra în co-generare, surplusul de peste 30 milioane euro urmând a fi folosit pentru ca municipalitatea să compenseze facturile emise populaţiei pentru energia termică.

"Noi am construit cel mai pesimist scenariu, în care am cumpăra gaz cu 300 de euro mia de metri cubi, deşi îl cumpărăm în prezent cu 240 de euro iar pe viitor îl putem cumpăra cu 220 euro (n.r. - prin ocolirea intermediarului Distrigaz şi achiziţia directă de la Transgaz)", a explicat primarul Ilie Bolojan, precizând că, inclusiv în cea mai proastă eventualitate populaţia va plăti doar 45 de euro pentru o gigacalorie, fără TVA (care va ajunge la 55 de euro, cu TVA). Adică la fel ca în prezent, când municipalitatea suportă o parte din preţ prin subvenţionarea din bugetul local (alimentat - evident - tot din banii tuturor orădenilor).

Dezbatere, dar fără populisme

Potrivit spuselor lui Bolojan, toate aceste studii vor fi puse la dispoziţia publicului, pentru a fi dezbătute în cunoştinţă de cauză, urmând ca la finele lunii martie, documentaţia revizuită pentru proiectul prin care CET va atrage 77 milioane euro pentru construcţia noii centrale şi pentru reabilitarea reţelei de transport şi distribuţie (magistralelor M1 şi M3) să ajungă la autoritatea de management a Ministerului Mediului şi la Comisia Europeană, care a aprobat deja finanţarea proiectului.

Întrebat în cât timp ar urma ca orădenii să se încălzească pe gaz, primarul a estimat că "încă un sezon sistemul va rămâne pe cărbune".

"Este cel mai important proiect pe care îl derulăm, şi din punctul de vedere al sumelor, şi din punctul de vedere al impactului social, căci priveşte întreaga populaţie a oraşului", a mai spus Bolojan.

Întrebat, ca şi responsabilii CET, de ce în ultimii 20 de ani nu s-a făcut nicio reabilitare majoră a termocentralei, astfel ca oraşul să nu fie "pe muchie" sub aspect energetic, primarul a refuzat să nominalizeze vreun vinovat, însă a punctat că "facturile mari de acum sunt nota de plată a 20 de ani în care nu s-a făcut nimic".