La mai bine de două decenii după prăbuşirea Securităţii, slujitorii ei nu doar că ocupă funcţii publice, nu doar ne dau lecţii de morală, dar ne şi judecă! E şi cazul Mariei Galeş, judecătoare la Curtea de Apel Oradea, acuzată de CNSAS, dar şi confirmată deja de o primă instanţă, că a colaborat cu fosta poliţie politică.
"N-am făcut rău nimănui", se jura magistrata acum o lună şi jumătate, când încă mai vorbea cu presa. O contrazice însă flagrant sentinţa Curţii de Apel Bucureşti, intrată săptămâna trecută în posesia BIHOREANULUI. Nevastă de cadru militar, racolată de contrainformaţiile Securităţii, Galeş îşi turna cunoscuţii fără remuşcări, acuzându-i de şovinism, de dorinţa de emigrare sau de orgii sexuale. Deşi ştia bine că asemenea "păcate" nu le puteau aduce nimic bun din partea regimului...
Deconspirată
Judecătoarea Maria Galeş are 55 de ani, e din Vatra Dornei şi a ajuns la Oradea în 1987. Nevastă de actual procuror militar, înainte de ‘90 a fost juristă la întreprinderea Drum Nou. Colegii povestesc că după Revoluţie a încercat de două ori să intre în magistratură, dar nu a reuşit prin concurs. A ajuns la Judecătoria Oradea abia în 1997, invocând cei 5 ani de experienţă căpătaţi ca jurist de fabrică, apoi a promovat la Tribunal, iar din 2005 e judecătoare la Curtea de Apel, cea mai înaltă instanţă locală.
În urmă cu o lună şi jumătate, când BIHOREANUL o găsise în rapoartele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) ca şi colaboratoare, iar Curtea de Apel Bucureşti îi confirmase deja calitatea printr-o primă sentinţă, Maria Galeş făcea pe nevinovata, se dădea neştiutoare şi promitea că atunci când va afla mai multe detalii din dosar va accepta să vorbească pe această temă. "Sentinţa va fi atacată cu recurs. Am fost şi eu şocată când am aflat, pentru că, fiind soţie de cadru militar, am fost urmărită. Nu am colaborat cu poliţia politică. Singurele persoane cu care am vorbit erau persoane din cadrul armatei. Niciodată nu am avut relaţii cu Securitatea", declara ea. "Nu am primit încă soluţia, nu ştiu ce conţine", se scuza judecătoarea, apreciind că nu există probe care s-o acuze.
Profita, la fel ca alţii, de procedurile lipsite de transparenţă în deconspirarea foştilor turnători. Decizia instanţei nu era motivată şi, deci, ne-publică, dosarele CNSAS sunt secrete, iar la notele care constată calitatea de colaborator sau necolaborator al Securităţii au acces doar persoanele în cauză, repectiv cei care au solicitat verificarea lor. Aşa că a bagatelizat întâmplarea, sperând că trecutul n-o va prinde din urmă şi că subiectul va fi uitat. S-a înşelat.
Eforturi susţinute
Săptămâna trecută, BIHOREANUL a intrat în posesia sentinţei. Iar documentul emis de Curtea de Apel Bucureşti, instanţa chemată să constate legal calitatea de colaborator al fostei poliţii politice, dezvăluie limpede: judecătoarea era o slujitoare cât se poate de fidelă a Securităţii!
Potrivit sentinţei, care reproduce documentele acuzatorii ale CNSAS, Galeş, născută Popanton, a fost recrutată în 1978 de către organele de contrainformaţii din Satu Mare "pentru încadrarea informativă a cadrelor militare din cadrul unităţii MApN în care activa soţul său, precum şi a membrilor familiilor acestora".
"Pârâta a fost contactată şi recrutată de organele de Securitate pentru a semnala eventualele "legături suspecte ale unor cetăţeni străini care vin în zonă cu cadrele, familiile sau relaţiile apropiate ale acestora, precum şi pentru depistarea unor persoane cu preocupări ostile"", arată sentinţa. Pe 21 martie 1978, Galeş semna un angajament că se pune în slujba Securităţii, precizând că va depune "eforturi pentru căutarea de informaţii ce interesează securitatea statului". Doar că a "săpat" mult pe lângă...
Mai mult decât perfectă
Sentinţa reţine că informaţiile furnizate de actuala judecătoare nu erau deloc nevinovate şi "se refereau la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist", îngrădind dreptul la viaţă privată, dar şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, fapte care îi definesc, legal, calitatea de colaborator.
Edificatoare e o notă informativă din 16 noiembrie 1979, referitoare la un profesor, K.K, care "se lăuda că face acasă nişte chefuri grozave, că se distrează cu tot felul de prieteni şi fete, că dansează dezbrăcaţi, că se culcă de multe ori cu femei din acestea, de la seratele lui, pe care nici nu ştie cum le cheamă".
Galeş nu se sfia să dea detalii, relatând că omul "are acasă maşină de scris", că "se laudă" că va fugi în străinătate şi că aducea critici regimului comunist, spunând că "aici, în condiţiile actuale, nu se poate trăi". Vizitele la "prieteni neconformişti" sau "multe manifestări de şovinism" ale aceluiaşi profesor erau, de asemenea, trecute în mărturisiri. "Afirma de mai multe ori că la noi totul e numai spoială, că se vorbeşte mult, dar nu se face nimic - nu-mi amintesc exact cuvintele, a trecut şi atâta timp - şi asta în special când trebuia să meargă la şedinţele de partid, fiind membru de partid", relata informatoarea.
Pe un alt bărbat, având iniţialele S.T., Galeş l-a "dat în gât" pentru că a vorbit nepotrivit despre un discurs de-al lui Ceauşescu. "Totul nu e decât o mascaradă, o minciună". Iar turnătoria s-a lăsat cu consecinţe. "Nota respectivă a determinat, conform celor semnalate la finalul acesteia, identificarea şi verificarea persoanei respective şi a lui K.G., iar pârâta a primit ca sarcini să identifice persoanele care îi influenţează pe cei doi şi cercul de relaţii al acestora", notează judecătorii bucureşteni.
"Bârfe" cu urmări
Informaţiile furnizate de nevasta militarului afectau grav vieţile celor încondeiaţi. De altfel, în motivare, judecătorii o definesc pe colega lor ca turnătoare punctând foarte clar contextul social. Era de notorietate că, în vremurile acelea, dacă cineva îşi exprima intenţia de a se stabili în altă ţară era urmărit şi îşi lua adio de la paşaport. Atitudinea sa, de "trădător", era considerată extrem de gravă de către autorităţi. "Fugarii" puteau să furnizeze informaţii despre situaţia reală din ţară şi să destrame imaginea de "societate perfectă" creată de regimul comunist.
De asemenea, simpla exprimare a dezacordului cu privire la "linia oficială" era calificată drept act ostil. "Manifestările contrare regimului erau considerate atât exprimarea oricărei opinii contrare politicii de partid şi de stat, cât şi exprimarea nemulţumirilor faţă de situaţia existentă. Erau atent monitorizate persoanele care deţineau maşini de scris, văzute ca un potenţial pericol prin posibilitatea de a multiplica materiale contrare regimului", se arată în motivarea sentinţei.
Cu toate că în apărarea sa, chiar şi în instanţă, judecătoarea Maria Galeş a încercat să bagatelizeze conţinutul notelor, susţinând ba că informaţiile erau nerelevante, ba că nu puteau fi luate în seamă de Securitate, fiind simple "bârfe locale", magistraţii bucureşteni i-au demontat rând pe rând argumentele, pornind chiar de la angajamentul mult prea binevoitor. "Nu se poate reţine susţinerea reclamantei că angajamentul semnat era numai pentru protecţia armatei şi a secretelor militare şi că organele de contrainformaţii militare nu aveau legătură cu organele de Securitate". În plus, "menţinerea pârâtei ca informator o lungă perioadă de timp, între 1978-1987, contrazice susţinerea acesteia că a furnizat doar informaţii nerelevante", punctează judecătorii.
S-a ascuns!
Dacă în urmă cu două luni promitea lămurirea situaţiei pe când va "afla" mai multe detalii, contactată din nou de BIHOREANUL pentru a-şi prezenta punctul de vedere legat de sentinţă, judecătoarea a devenit brusc iritată. "Nu avem ce discuta deocamdată!", a spus ea, trântind telefonul. Reporterul a căutat-o şi la instanţă, unde până şi colega de birou a vrut s-o ascundă. "Nu este", a zis ea, deşi Galeş era de faţă.
Când a auzit cine o caută, magistrata a izbucnit, agresivă: "Vă rog frumos să plecaţi! Nu înţeleg de ce veniţi şi mă deranjaţi la birou. Cine v-a dat voie? Vă rog frumos să ne lăsaţi, avem de lucru", a aruncat ea iritată, mai ales când reporterul i-a spus că are sentinţa: "N-aveţi de ce să scrieţi până nu e o hotărâre irevocabilă. V-am spus la telefon punctul de vedere, deocamdată nu mai avem ce discuta. Deja mă hărţuiţi!", a acuzat magistrata. Nimic nou sub soare. Nu-i nici primul şi, cu siguranţă, nici ultimul turnător care reacţionează aşa. Spre deosebire de alţii, doamna Galeş ar trebui să ştie, însă, prin prisma meseriei "împrumutate", că adevărul e unul singur. Şi, vrând-nevrând, te urmăreşte toată viaţa...
LUSTRAŢIE DE FORMĂ
Judecător turnător, şi ce dacă?
Deşi legea lustraţiei a fost gândită tocmai pentru a elimina din funcţiile publice colaboratorii fostei poliţii politice, cel puţin în cazul magistraţilor iniţiativa a dat greş, din cauză că nu există pârghii definite pentru scoaterea din sistem a turnătorilor dovediţi, sancţiunea fiind mai mult morală. Totuşi, dacă va fi dovedită, printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă, judecătoarea Maria Galeş s-ar putea alege cu dosar penal pentru fals în declaraţii deoarece, ca magistrat, a declarat pe propria răspundere că nu a colaborat şi nu colaborează cu serviciile secrete.
Nu este însă clar dacă în acest caz va mai putea profesa. "Legislaţia e lacunară. CSM nu are nicio pârghie de intervenţie. Singura precizare e că aceşti magistraţi nu se pot prezenta la examene pentru funcţiile de conducere", a declarat BIHOREANULUI Cristina Liţă, consilier în cadrul Biroului de Relaţii cu Presa la Consiliul Superior al Magistraturii.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.