Slavă anonimilor: monografia "Oameni din Bihor" musteşte de... iluştri necunoscuţi

Nasc şi la Bihor oameni, ar fi vrut să arate, precum cronicarul odinioară, scriitorul Mircea Bradu în ultima sa producţie, "Monografia judeţului Bihor". Dar, cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, de buna intenţie a editorului s-a ales praful...

Volumul al treilea al monografiei, "Oameni din Bihor", e o stânjenitoare colecţie de biografii fie cosmetizate, fie lacunare, multe aparţinând unor oameni de afaceri care par să-şi fi plătit osanale, unor politicieni de mâna a doua, simpli funcţionari de primării comunale ori jurnalişti mediocri care n-au lăsat în urmă, vorba unui clasic în viaţă, nici măcar o dâră...

Trei într-una

Cam 200 de oameni de cultură, artă şi sport, politicieni şi şefi de instituţii au umplut săptămâna trecută, luni, trecută sala mare a Consiliului Judeţean pentru a asista la ceea ce promitea a fi un eveniment editorial remarcabil: lansarea unei monografii a Bihorului realizată la iniţiativa scriitorului Mircea Bradu, în trei volume, fiecare coordonat de echipe distincte de specialişti. Cum din 1936, când Aurel Tripon făcuse o monografie-almanah a Crişanei, nimeni nu s-a mai încumetat la asemenea întreprindere, curiozitatea era îndreptăţită.

La faţa locului, însă, mulţi au rămas dezamăgiţi: după un discurs conjunctural al lui Bradu şi câteva explicaţii lapidare oferite de doi colaboratori ai acestuia, curioşii au fost lăsaţi să descopere singuri despre ce era vorba. Cele trei volume, structurate tematic, au concomitent şi suprapuneri, şi carenţe. Primul tom, cu subtitlul "Cadru natural, societate, civilizaţie", coordonat de istoricul Aurel Chiriac şi geograful Gheorghe Măhăra, se ocupă de confesiunile religioase, învăţământ, cultură, sănătate, arte şi sport, fără a oferi, însă, măcar un rezumat al istoriei acestor meleaguri. Al doilea volum, subintitulat "Satul bihorean", coordonat de acelaşi Chiriac şi de etnograful Ioan Godea, are capitole dedicate satului, portului popular maghiar şi slovac (luate laolaltă), folclorului şi tradiţiilor minorităţilor maghiară, ebraică, slovacă, germană şi romă.â

Who's who

Cu totul discutabil este cel de-al treilea volum al monografiei, "Oameni din Bihor", conceput de Mircea Bradu şi de Stanik Istvan (foto) ca un dicţionar al personalităţilor locale.

Dacă Bradu nu are nevoie de prezentare, fiind cunoscut atât prin activitatea de dramaturg şi de director al Teatrului de Stat dinainte de 1989, iar după revoluţie prin cea de activist PDL, nu la fel stau lucrurile în ce-l priveşte pe Stanik. Fost jurnalist la cotidianul Faklya, iar după 1990 redactor-şef la diverse publicaţii de limbă maghiară, acesta a fost promovat în ultimii ani, prin UDMR, în diverse posturi cheie, cum ar fi membru în consiliul de administraţie al TVR sau redactor şef al secţiei maghiare a Radio România.

În ultimul an, Stanik a lansat ideea realizării unui dicţionar de tip Who's who făcut în România, în care persoanele cu veleităţi şi cu bani să fie descrise, contra cost, ca personalităţi de prim rang, şi a şi colectat bani şi CV-uri de la doritori. Doar că de proiect nu s-a mai auzit nimic. Apariţia UDMR-istului alături de Bradu pe pagina de gardă a cărţii nu poate duce cu gândul decât la faptul că "Oameni din Bihor", deşi finanţată din bani publici, adăposteşte şi prezentările celor racolaţi "în privat" de Stanik, dar acesta nu a fost de găsit pentru a se explica.

Totul roz, pentru toată lumea

Cert e că dicţionarul "celebrităţilor" bihorene (foto) suferă de o jenantă lipsă de rigoare şi de un şi mai scandalos parti-pris. În ce priveşte selecţia persoanelor prezentate, uimeşte în primul rând înghesuirea numelor a sute de anonimi cărora nu li se arată nicio realizare notabilă. Astfel, apar cu poze şi specificaţii biografice de genul "născut din părinţii", "căsătorit cu" şi "are X copii" (de parcă asemenea detalii ar fi relevante) simpli funcţionari de primării, contabili şi educatoare din comune fiefuri PDL şi UDMR, ca de pildă Balazsi Maria, Matyasi Lajos, Nagy Erika, Suciu Gyongyi, Vincze Marta, Vincze Ştefan (Curtuişeni), etc., etc. Cum arată o astfel de descriere? Iată: "Bodea Alina, medic, născut în 1967 la Deva, absolvent al Facultăţii de Medicină Oradea, medic de familie la Cabinetul Medical Individual al dr. Jurj Alina din Văşad".

În privinţa persoanelor cunoscute, şi faţă de care publicul ar fi vrut să-i fie satisfăcută curiozitatea, informaţiile sunt, în schimb, extrem de zgârcite. Astfel, numita Bădilă Maria (Maica Mina) e prezentată ca având profesia de "stareţă" la Mănăstirea Sfintei Cruci, dar fără să se indice nici în ce judeţ s-a născut, nici cum a ajuns în Bihor, ci doar că a absolvit Teologia la Universitatea din Oradea şi că în 2007 a fost unsă cetăţean de onoare al Oradiei. Aceeaşi "gaură neagră" şi la sora sa, Bădilă Paraschiva, adică Maica Paraschiva, stareţă la Mănăstirea Buna Vestire din cartierul Episcopia.

PDL SRL

Alt aspect care sare în ochi e înghesuiala de membri PDL, chiar şi din eşalonul al şaptelea, fiind imortalizate numele unor Avrigeanu Ionel (descris ca inginer), Abrudan Traian (inginer), Coste Marius (soţul subprefectului Coste Adelina), Hodişan Nicolae (inginer), Petrişor Morar (agent imobiliar) etc.

Uneori, autorii selecţiei nu par să sesizeze că prezentările frizează ridicolul ori mustesc de umor involuntar, în deserviciul celor portretizaţi fără voie ca nişte bieţi parveniţi. Un exemplu: "Breje Minodora, jurist, născută la Crasna (n.r. - în ce judeţ, nu se spune), absolventă a Facultăţii de Medicină şi Farmacie Oradea şi a Facultăţii de Ştiinţe Juridice din Oradea. A obţinut calificări la Instituţia (n.r. - de fapt, corect e Institutul) de Politici Publice (n.r. - un ONG), asistentă medicală la SC Arsmed SA, jurist la SC Passadena Style SRL, în prezent administrator unic, şef de cabinet parlamentar al deputatului Ştefan Seremi. Credincioasă ortodoxă, necăsătorită, locuieşte în Oradea. E-mail passadena_ro@yahho.com" (cu "hh", căci lucrarea abundă în greşeli de corectură).

Omagiu banului

Ipostazierea unor oameni de afaceri pare de-a dreptul rezultatul unei comenzi publicitare. Cel mai elocvent caz e al fraţilor Ioan şi Viorel Micula, prezentaţi într-o fotografie în care apar împreună, cu un text explicativ tot comun. Un adevărat omagiu: "Micula Ioan şi Micula Viorel, ingineri. S-au născut în 1957, în Cucuceni (n.r. - nu se ştie comuna). Dotaţi cu o mare intuiţie în dezvoltarea administrativ-economică, curajoşi şi penetranţi, au reuşit ceea ce părea imposibil chiar imediat după 1989: creerea (sic!) unei mari industrii în mai puţin de 3 ani şi cu ramificaţii internaţionale (n.r. - se înşiră numele firmelor pe care cei doi le patronează). Invidiile sunt mari, dar şi aprecierile pe potrivă. Printre brandurile recunoscute ale grupului de firme se numără (n.r. - urmează înşiruirea unor produse, inclusiv a celor demult dispărute). Cei doi deţin 2,2 milioane metri pătraţi (n.r. - doar nu era să se spună că au doar câteva sute de hectare) de terenuri în toată ţara şi numeroase hoteluri, atât la munte, cât şi la mare (n.r. - înşirându-se, fireşte, lista lor)".

În schimb, nici un cuvânt despre biografiile celor doi, cu cine sunt căsătoriţi, câţi copii au şi cum se numesc, aşa cum autorii au procedat în cazul anonimilor de la ţară.

Unii ridicaţi, alţii ignoraţi

Există, de asemenea, şi portrete mult umflate, adesea de un haz involuntar total. De pildă, "Meze Daniel, jurnalist" la Radio Transilvania (post patronat de Bradu), este evidenţiat pentru că "în 1997 (n.r. - deci când era elev) a ocupat locul III la faza judeţeană a Olimpiadei de Religie, iar în 2006 locul I la Cupa Presei la tir sportiv organizată de Jandarmeria Bihor", ca şi cum acestea l-ar legitima profesional. Despre un alt jurnalist se arată că a participat în 2007 şi 2008 la stagii de pregătire la Parlamentul European, ceea ce e fals, fiindcă erau de fapt doar vizite de documentare.

În schimb, din dicţionar lipsesc numeroase personalităţi care au marcat în mod real viaţa publică din Bihor, câteva exemple fiind arhisuficiente: fostul episcop Laszlo Tokes, acum vicepreşedinte al Parlamentului European, actorul Sebastian Lupu, fostul jurnalist Mircea Jacan ori scriitorul Traian Ştef. Goluri pe care, când a fost întrebat de BIHOREANUL, Mircea Bradu le-a explicat simplu, aproape dând din umeri: "Noi i-am băgat în monografie doar pe cei care ne-au trimis date despre ei". Aşa că, dacă editorii nu s-au ostenit să le afle ei, cei care nu au binevoit să se portretizeze singuri nici nu există! Nu?... 

CU FONDURI PUBLICE
Monografia dulce mult aduce

Cele trei volume ale recentei monografii a Bihorului au fost editate - altă bizarerie - concomitent de două edituri, Arca (patronată de Mircea Bradu) şi Editura Universităţii, iar finanţarea a fost asigurată de Consiliul Judeţean, prin Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale. Întrebat despre suma primită, Bradu a afirmat că nu-şi aminteşte cât a fost, după cum nu o ştie nici directorul Centrului, Radu Pavel. "Nu cunosc ce fonduri s-au alocat şi sunt în concediu. Am să contactez contabila şi am să vă spun", a promis Pavel, pentru ca ulterior să nu mai răspundă repetatelor apeluri telefonice.

Apetenţa lui Mircea Bradu pentru realizarea de monografii este, de altfel, notorie, motiv pentru care a şi fost criticat în urmă cu câţiva ani când, pe banii municipalităţii conduse pe atunci de Petru Filip, a scos o monografie a Oradiei extrem de controversată. Atât pentru uşurinţa cu care i-a fost asigurată finanţarea şi pentru generozitatea acesteia, cât şi pentru numeroasele erori de documentare.