Republica Autonomă Biro: Rozalia Biro şi-a pus pe gardul vilei o inscripţie bilingvă neautorizată

Şi-a afişat pe gardul casei traducerea în ungureşte a denumirii străzii pentru că se rătăceau rudele din Târgu Mureş şi prietenii de dincolo de Borş căutând-o pe strada Branului? Exclus, căci destinaţia Tőrcsvár utca nu apare pe GPS, ca să-i fi ajutat! Şi-a adăugat pe plăcuţă şi emblema oraşului pentru că n-o găsea poştaşul? Greu de crezut, căci în zona de vile din preajma Spitalului toată lumea ştie unde stă fosta viceprimăriţă Rozalia Biro.

Şi, atunci, cum îşi explică gestul UDMR-ista care era cât pe ce să ajungă vicepremier şi ministru al Culturii în Guvernul României? Simplu. După ce în urmă cu mai bine de doi ani şi jumătate, când împreună cu toţi aleşii UDMR din Consiliul Local Oradea a propus traducerea nomenclatorului stradal, dar proiectul a fost respins prin vot, Biro a rezolvat problema pe cont propriu, chit că, potrivit legii, asta ar trebui să îi aducă o amendă din partea Primăriei.

75 la 25 egal egalitate

Încă de la înfiinţarea UDMR, liderii acestei formaţiuni consideră că îşi "aduc aportul" la creşterea nivelului de trai al comunităţii din care provin promovând "mândria de a fi maghiar". Cum dezvoltarea economiei, înfiinţarea a noi şi mai bine plătite locuri de muncă ori modernizarea infrastructurii necesită însă efort serios şi tenace, le e mai simplu să pretindă inscripţionări bilingve de localităţi, străzi şi instituţii.

În Oradea, acest lucru s-a întâmplat ultima oară în ianuarie 2012, când grupul consilierilor municipali UDMR - Delorean Iuliu, Fleisz Ioan, Huszar Istvan, Szabo Jozsef, Pasztor Sandor şi Sarkozi Alexandru, în frunte cu viceprimăriţa Biro Rozalia (foto) - a înaintat un proiect de Hotărâre pentru "adoptarea traducerilor în limba maghiară a nomenclatorului stradal". Cu argumentul că etnicii maghiari reprezintă 25,41% din totalul populaţiei, proiectul viza traducerea mot a mot a denumirilor tuturor celor 746 de străzi din oraş. Asta după ce aleşii UDMR se bătuseră, an de an, ca un sfert din străzile urbei să poarte numele unor personalităţi maghiare, fie că acestea au avut, fie că nu au avut nicio tangenţă cu istoria locală.

Proiectul prevedea traducerea tuturor substantivelor comune din nomenclatorul stradal al Oradiei. Nu doar a celor banale (strada Bumbacului - Pamut utca ori Aleea Zidarilor - Komuvesek setanya), ci inclusiv a celor care pentru populaţia românească au o valoare naţională simbolică, intraductibilă. De pildă, Piaţa Unirii ar fi trebuit să devină Egyesules ter, iar Piaţa Independenţei - Fuggetlenseg ter. Unele traduceri nu doar neutralizau simbolistica denumirilor existente, ci alterau inclusiv adevăruri istorice, de vreme ce, spre exemplu, strada Jean Calvin ar fi devenit Kalvin Janos, chit că iniţiatorul reformării Bisericii Romano-Catolice nu era nici pe departe maghiar, ci francez.

Pas!

Propunerile consilierilor UDMR fuseseră motivate prin Legea 33/1995, pentru ratificarea Convenţiei cadru pentru protecţia minorităţilor încheiată la Strasbourg în februarie 1995, potrivit căreia "în ariile locuite de un număr substanţial de persoane aparţinând unor minorităţi naţionale, părţile vor depune eforturi, în cadrul sistemului lor legal, pentru expunerea denumirilor tradiţionale a străzilor, deopotrivă în limba minoritară, acolo unde există cerere suficientă".

Direcţia Juridică a Primăriei a propus, însă, respingerea iniţiativei, arătând că, pe de o parte, Legea 33/1995, ca şi Convenţia cadru, definesc "părţile" ca fiind state, iar pe de altă parte Legea 215/2001 privind administraţia publică locală şi HG 1206/2001 privind normele de aplicare permit inscripţionarea bilingvă doar a unor localităţi, precum şi folosirea limbii minoritare în instituţiile publice subordonate autorităţilor locale (cu condiţia ca ponderea minoritarilor să depăşească 20% din totalul populaţiei), nu şi traducerea denumirilor de străzi ori folosirea în documente oficiale sau corespondenţă.

Punctul de vedere al juriştilor a fost însuşit şi de majoritatea consilierilor, astfel că proiectul a fost respins prin votul a 15 aleşi locali (9 PNL, 3 PSD şi 2 PDL), alţi 5 abţinându-se (4 PDL şi unul chiar de la UDMR, Fleisz Ioan, care motiva că "nu vreau ca această temă să fie una electorală, aceste lucruri trebuie rezolvate la nivel european şi naţional"), întrunind doar 6 voturi favorabile (ale celorlalţi reprezentanţi UDMR).

Să fie amendată!

Acţiunea, având-o pe Rozalia Biro vârf de lance, părea definitiv uitată. Recenta sa nominalizare de către liderii UDMR şi apoi de către premierul Victor Ponta ca vicepremier şi ministru al Culturii au "deranjat", însă, destui concitadini de etnie română de vreme ce, chiar un vecin de pe strada unde locuieşte, într-o zonă rezidenţială opulentă aflată în vecinătatea Spitalului Judeţean, a sesizat BIHOREANUL că fosta viceprimăriţă şi-a montat pe gardul impozantei vile în care locuieşte cu soţul său şi cu cei doi copii o plăcuţă pe care a inscripţionat nu doar denumirea oficială a străzii Branului, cea din nomenclatorul stradal, ci - alături de aceasta - şi emblema oraşului şi traducerea în limba maghiară: Tőrcsvár utca.

O traducere aproximativă, infidelă, pentru că Bran fiind un toponim, a devenit astfel în ungureşte strada Cetatea (sau Castelul) Bran. Or, cum această denumire bilingvă nu a fost autorizată de Consiliul Local, conform HG 1206/2001, fapta de "inscripţionare a altor denumiri" sau "inscripţionare în altă formă" decât cea aprobată e considerată contravenţie şi pedepsită cu amendă între 2.500 şi 5.000 lei noi.

E casa mea...

Deşi ştia că proiectul de HCL iniţiat de ea şi de colegii săi din UDMR a fost respins, culmea e că fosta viceprimăriţă a ales să-şi "boteze" de una singură strada încă de la începutul anului 2012. Cu ce justificare? Că şi-a pus plăcuţa pe propria casă, nu pe domeniul public. "Am pus-o când erau discuţiile dacă putem sau nu putem să avem plăcuţe bilingve. Atunci, având în vedere că este o proprietate privată, pe de o parte, şi că denumirea străzii este o informaţie de interes public pe de altă parte, am zis că nu încalc nicio prevedere legală", a explicat Biro, săptămâna trecută, pentru BIHOREANUL. Mai mult, a adăugat ea, "când am mers la atelier să comand plăcuţa, erau deja alte 100 de persoane care au comandat înaintea mea plăcuţe cu traducerea denumirilor de străzi".

Aşa că, la fel ca în cazul ei, instituţia abilitată să sancţioneze contravenţia, Poliţia Locală, se poate autosesiza pentru a-i identifica şi amenda pe toţi cei care, înfierbântaţi de politicienii UDMR, au încălcat legea. Nu de alta, dar în caz contrar, gestul poate fi copiat şi de alţi susţinători, şi fiecare orădean - maghiar sau nu - ar putea să-şi denumească bucăţica lui de stradă după cum îl taie capul. Şi, nu peste mult, Poşta Română să trebuiască să angajeze, în factorilor poştali de azi cu cel mult 12 clase, poligloţi care să ştie citi măcar în trei-patru limbi...

"Nu o persoană am avut în audienţe care s-a plâns că la Spitalul Judeţean nu a putut să-şi folosească limba maternă. În justiţie nu poţi depune o probă dacă nu este în limba română şi trebuie să traduci actele pe cheltuiala ta. Cu ce ar deranja un român dacă sub denumirea "strada Primăriei" ar sta şi "Varosháza utca"?".

Rozalia Biro

MILITANTĂ
Creaţia lui Alexandru Kiss

Născută în Mureş cu 49 ani în urmă, Biro Rozalia s-a stabilit la Oradea, după cum singură a recunoscut, la sfatul preşedintelui UDMR Bihor Alexandru Kiss, a cărui soţie îi este verişoară primară. Absolventă de Ştiinţe Economice la Cluj, a condus şi este coacţionar la numeroase firme deţinute împreună cu acesta, precum RCS, Ştirea, Videovox, Softpartner, Alexis, Lancelot, Vetrolux, Biolact, Studio Lotus şi Bioland. Protectorul său a lansat-o în politică în 1991, iar din 2002 a susţinut-o să ocupe, timp de 10 ani, un post de viceprimar al Oradiei, până în 2012, când primarul Ilie Bolojan a scos UDMR din administrarea oraşului.

Împreună cu soţul său, proprietarul unei firme de imobiliare, Biro a acumulat o avere impresionantă, deţinând patru terenuri intravilane în Oradea (însumând peste 7.500 mp), şapte terenuri extravilane (în mai multe judeţe, totalizând peste 58 hectare), precum şi două case.

Ca parlamentar şi preşedinte al Comisiei pentru drepturile omului, culte şi minorităţi din Senat, Biro a făcut demersuri pentru ca minorităţile să-şi poată folosi limba maternă în cât mai multe situaţii, atât în relaţia cu administraţiile locale, cât şi cu instituţiile guvernamentale deconcentrate, şi a susţinut proiectul UDMR de modificare a Constituţiei, propunând eliminarea sintagmei de stat naţional.

La refuzul lui Băsescu de a o numi ministru al Culturii şi vicepremier a contribuit cunoaşterea deficitară a limbii române, dar şi faptul că în CV şi-a trecut româna ca "limbă străină", corectându-se apoi cu sintagma "limbă de cetăţenie".