Războiul robelor: Doi avocaţi se războiesc pe viaţă şi pe moarte pentru un onorariu fabulos

Corb la corb nu scoate ochii. Avocat la avocat da! E cazul a doi maeştri ai barei din Oradea, Cosmin Vidican şi Nicolae Sălăgian, care de peste 4 ani aşteaptă ca judecătorii să le împartă... un onorariu.

E vorba despre un comision de 1,5 milioane lei, pentru câştigarea procesului în care cei doi au reprezentat 400 de petrolişti disponibilizaţi de la Rafinăria Petrolsub care, după concediere, voiau să obţină salarii compensatorii. Sălăgian susţine că i se cuvine o treime din sumă, dar colegul său, Vidican, a băgat-o pe toată în propriul buzunar. "Nu mă las, că am muncit pentru banii ăia", motivează Sălăgian.

Istoria unui faliment

Scandalul dintre cei doi avocaţi are ca punct de pornire falimentul Rafinăriei Petrolsub de la Suplacu de Barcău. Pe vremuri prosperă, întreprinderea a intrat în declin după 1995, când Fondul Proprietăţii de Stat a vândut pachetul majoritar de acţiuni (50,99%) către un "investitor strategic", Euro Trading Chemicals, parte a grupului Euro Columna. De ce era acesta investitor strategic a dezvăluit presa vremii: grupul era controlat de fostul şef al SRI Virgil Măgureanu, de Marius Ţârlea, ginerele lui Ion Ceauşescu, fratele fostului dictator, şi de Dumitru Bădilă, cumnatul lui Ţârlea, originar tot din Scorniceşti, pus ulterior director la Petrolsub.

Scopul urmărit a fost, însă, doar căpuşarea rafinăriei. În scurt timp, aceasta a fost parazitată de firmele din grupul Euro Columna: Fertinvest Holding Ltd, cu sediul în Insulele Virgine, Euro House 2000 şi Euro Trading Chemicals. Virgil Măgureanu a supt de la sondele Petrolsub şi prin propriul Cabinet de Consultanţă în afaceri Pro Romania, şi la fel au procedat şi alţi acţionari, ca de pildă Vasile Blaga, a cărui soţie era plătită gras ca translator fără să fi prestat niciodată servicii rafinăriei.

De departe cel mai mare tun l-a dat, însă, Euro House 2000, care a luat de la Suplac marfă sub costurile de producţie şi a revândut-o în profit, chiar la poarta rafinăriei. În perioada 1 ianuarie - 30 septembrie 2000, de exemplu, rafinăria a vândut către această firmă motorină, bitum, emulsii şi leşii cu 32,6 milioane lei noi, deşi ca să le producă cheltuise 37,2 milioane!

La mezat

Culmea e că nici măcar în aceste condiţii Euro House nu a plătit marfa rafinăriei. După acelaşi tipic au procedat şi alte firme din grupul Euro Columna: Fundaţia Columna, Cesimob Şimleu Silvaniei ori Victoria Mob Tăşnad. Acţionarii acestei ultime societăţi sunt - nicio surpriză - Fertinvest Holding, Euro House 2000 şi Euro Trading Chemicals, adică aceiaşi proprietari ai rafinăriei.

La rându-i, rafinăria acumula datorii către Schela Petrom din Suplac, din conductele căreia se aproviziona cu ţiţei. Situaţia s-a perpetuat până în 2005, când Tribunalul Bihor a decis deschiderea procedurii de insolvenţă. Pe atunci, datoria Euro House către rafinărie ajunsese la 34 milioane lei. O afacere bună să plăteşti câteva sute de mii de lei pentru a controla o rafinărie de la care, apoi, îţi iei gratis marfă de peste 30 de milioane...

Angajaţi pe drumuri

Închiderea întreprinderii de care depindea soarta a 400 de familii a stârnit în zonă o adevărată revoltă, mai ales că în contractele de muncă ale angajaţilor nu era prevăzută acordarea de salarii compensatorii în cazul concedierii colective.

Ca urmare, pentru a obţine despăgubiri, oamenii au deschis un proces. Iniţial, demersul a fost asumat în numele lor de Sindicatul Liber Independent Petrolsub, prin avocatul Cosmin Vidican. Ulterior, însă, o parte din angajaţi au apelat şi la un alt avocat, Nicolae Sălăgian. "Le era teamă că vor fi traşi pe sfoară, că Vidican nu le va reprezenta interesele corect", spune Sălăgian.

Acesta a intrat în proces în 2006, în numele a 164 din cei 400 de foşti salariaţi. Procesul a durat doi ani, până în 2008, când solicitarea foştilor angajaţi a fost admisă, judecătorii dispunând ca aceştia să beneficieze de sume compensatorii între 36.300 şi 42.400 lei de persoană, în total 15 milioane de lei. Tot din dispoziţia instanţei, au fost stabilite cheltuieli de judecată în valoare de 10% din cuantumul despăgubirilor, bani ce urmau să fie luaţi tot de la "debitor", Petrolsub, adică 1,5 milioane lei.

Uite banii, nu sunt banii...

După ce sentinţa a rămas definitivă, judecătorul sindic a dispus consemnarea sumelor în lista de creanţe a rafinăriei, iar în iulie 2009 lichidatorul acesteia a virat banii în conturile foştilor salariaţi. "Atunci au apărut şi problemele dintre mine şi Vidican, pentru că judecătorul a hotărât ca şi cheltuielile de judecată să fie plătite tot în conturile disponibilizaţilor, urmând ca aceştia să plătească onorariile", zice Sălăgian.

Însă nu bine au ajuns banii la oameni, că Vidican i-a şi luat pe toţi. "A trecut la executarea silită a foştilor salariaţi, de la care a luat în total 1,5 milioane lei, adică 10% din compensaţiile primite de aceştia. După calculele mele, din suma respectivă mie mi-ar fi revenit cam 600.000 lei. Grav e că Vidican a făcut totul pe ascuns. Nici până azi oamenii nu au primit notificări că li s-au luat bani din conturi", susţine Sălăgian.

Şicane cu plimbări

Văzând că Vidican i-a suflat de sub nas şi partea lui, Sălăgian şi-a convocat foştii clienţi la birou şi i-a anunţat că va face demersuri în numele lor ca să-şi recupereze banii ce i se cuvin lui. Mai precis, va deschide un proces pentru a contesta legalitatea procedurii de executare silită demarate de Vidican.

În final, după alţi trei ani de proces, judecătorii au admis contestaţia şi l-au obligat pe Vidican să restituie banii luaţi din conturile oamenilor. Cu sentinţa în mână, Sălăgian a demarat executarea silită împotriva colegului său, dar n-a reuşit s-o ducă la bun sfârşit. Asta pentru că şi acesta a depus, la rându-i, o contestaţie.

"Între timp şi-a luat măsuri de precauţie: şi-a golit contul, şi-a radiat cabinetul de avocatură, făcând o asociere întâi cu actualul decan al Baroului, Cristian Domocoş, iar apoi cu avocatul George Morgovan. Am făcut şi sesizare la Barou, le-am cerut să mă ajute, căci este cel puţin imoral ce a făcut Vidican. Dar degeaba, n-au vrut!", spune păgubitul.

Contestaţie la contestaţie

Cazul nu e nici azi lămurit, căci fiecare demers al lui Sălăgian e contracarat de o măsură a mai tânărului coleg. "Dacă nu-mi voi recupera banii, voi face denunţ penal împotriva sa şi a executorului care l-a ajutat, deoarece nu au notificat oamenii că le-au luat bani din conturi", spune Sălăgian.

De cealaltă parte, Vidican pretinde însă că banii pe care i-a încasat îi aparţin doar lui şi nu are motive să-i împartă cu Sălăgian. "Eu am acţionat în numele sindicatului, pentru toţi cei 400 de angajaţi, nu doar pentru o parte. Există un contract pe care eu l-am respectat, şi ca atare onorariul îmi aparţine integral". În opinia sa, în loc să-şi piardă timpul cu procesele demarate împotriva lui, Sălăgian trebuia să se îndrepte împotriva clienţilor pe care i-a reprezentat şi nu l-au plătit. "Salariaţii ştiau că sindicatul a angajat un avocat pentru toţi. Dacă au vrut un al doilea avocat, să-l plătească din banii lor!", spune Vidican, respingând acuzaţia că ar fi vrut să scape de executarea silită prin artificii. "Eu am închis cabinetul propriu cu mult înainte ca avocatul Sălăgian să formuleze acea contestaţie la executare. Este o enormitate să crezi că am înfiinţat o societate de avocatură doar pentru a-l induce pe el în eroare".

Prin urmare, povestea nu e nici pe departe terminată. În loc să împartă dreptatea pentru cei care chiar au nevoie, judecătorii vor fi ocupaţi în continuare să împartă banii avocaţilor...

Petrolsub a intrat în insolvenţă în aprilie 2005, iar din martie 2007 în faliment, cu o datorie de 123,17 milioane lei la 80 de creditori. În 2008, rafinăria a fost vândută la licitaţie, pe 14,87 milioane euro, firmei Ecodiesel, deţinută de fostul fotbalist Călin Bălaj în asociere cu Merai Katalin, cumnata controversatului Racz Atilla, şi cu italianul Antonino Papalia.

"Procesul falimentului Petrolsub s-a finalizat în 2009. Primii îndestulaţi au fost muncitorii disponibilizaţi, apoi statul, băncile şi în final, din sumele rămase, s-au achitat datoriile către furnizori şi prestatori de servicii, dar numai în proporţie de 20%", a explicat BIHOREANULUI Ioan Isai, asociat la Euroconsult, lichidatorul judiciar al societăţii.

Printre furnizorii plătiţi doar parţial se numără şi Petrom, care avea de recuperat 104,5 milioane lei, dar şi fostul decan al Baroului Bihor, Corina Domocoş, care a reprezentat societatea în mai multe procese, având de încasat onorarii de 300.000 lei. Păgubiţi au rămas şi miile de "cuponari" care deţineau acţiuni la Rafinărie şi care nu şi-au primit banii pe ele.