Prinşi cu satelitul: Edilii din Beiuş au fost înregistraţi din satelit depozitând gunoaie ilegal (FOTO)

De la aderarea la Uniunea Europeană, ne zicem europeni cu drepturi, dar strâmbam din nas când e vorba să ne achităm de obligaţiile asumate.

În 2007, în baza Tratatului de aderare, la fel ca toate localităţile din ţară, şi Beiuşul a fost obligat să-şi închidă vechea groapă de gunoi, iar firma locală de salubrizare, Edilul, să transporte deşeurile la Oradea, la singura haldă ecologică şi unica autorizată din judeţ.

Patru ani mai târziu, Europa le bate obrazul autorităţilor române: nu doar că nu au închis şi ecologizat groapa, ci aceasta creşte an de an! Întrucât nerespectarea acestei obligaţii ar putea atrage procedura de infringement, România riscând să nu mai primească niciun euro pentru proiecte de mediu, comisarii Gărzii de Mediu Bihor au primit ordin să rezolve situaţia. Drept urmare, i-au potopit pe edilii din Beiuş cu amenzi şi plângeri penale.

Trei directori, aceeaşi practică

O directivă europeană cere ca gunoaiele să fie depuse doar în aşa-numitele halde ecologice, care nu permit poluarea solului, a apelor freatice şi aerului. Legislaţia românească a preluat directiva prin HG 349/2005, care stabileşte că halda ecologică a Bihorului este cea din Oradea, administrată de firma Eco Bihor. Prin aceeaşi lege, oraşele au primit termene în care să sisteze depunerea deşeurilor la vechile gropi şi să înceapă ecologizarea lor: Beiuşul şi Aleşdul până în 2009, Marghita, Şteiul şi Săcueni în 2010, iar Salonta şi Valea lui Mihai în 2017.

Ca urmare, firma de salubritate a Consiliului Local Beiuş, Edilul, care adună gunoaiele din oraş şi din 10 comune învecinate, era obligată să aducă deşeurile la Oradea încă din iulie 2009. La fiecare colectare, utilajele firmei trebuiau să facă până în reşedinţa de judeţ mai bine de 60 de kilometri, să descarce gunoaiele la halda din Episcopia, să plătească taxa de depunere şi să se întoarcă la Beiuş.

Edilul a continuat, însă, să depună gunoaiele "loco", fapt constatat de comisarii Gărzii de Mediu în controalele făcute în ultimii patru ani. Deşi în tot acest timp firma a schimbat trei directori - Petru Jurj, Silviu Odobasianu, fost primar al oraşului şi fost subprefect, şi Petru Mlendea - inspecţiile arată că tustrei au încălcat legea, lăsând gunoaiele la Beiuş. Controalele s-au lăsat cu mai multe amenzi de câte 50.000 de lei, precum şi cu o plângere penală, în 2010, pe numele directorului de atunci, Petru Jurj, dosar închis de Parchetul local cu o simplă amendă administrativă de 400 lei.

Întâlnire de grad 0

De şmecheria beiuşenilor au aflat şi responsabilii de mediu ai UE, care în primăvară i-au convocat pe reprezentanţii Gărzii de Mediu Bihor la Bucureşti, la Ministerul Mediului.

Potrivit surselor BIHOREANULUI, comisarii bihoreni au fost de-a dreptul ruşinaţi de oficialii europeni, care le-au reproşat că n-au sistat de atâţia ani activitatea la groapa din Beiuş. Deşi erau tentaţi să riposteze, "ai noştri" n-au avut cum, funcţionarii europeni punându-i în faţa unor dovezi incontestabile: imagini surprinse din satelit cu groapa de la Beiuş crescută de la an la an şi cu bascule care continuă să deverseze aici deşeurile.

Cum au mai găsit situaţii similare şi în alte câteva localităţi, trimişii UE au dat un nou ultimatum: dacă gropile de gunoi nu se închid, România intră în infringement şi nu mai pupă niciun euro pentru atât de necesarele proiecte de mediu!

După muştruluiala încasată, comisarii Gărzii de Mediu s-au dus aţă la Parchetul Beiuş, unde, pe 20 mai, au făcut o plângere penală pe numele directorului Edilul, Petru Mlendea, şi al şefului Serviciului Salubritate din cadrul firmei, Petru Jurj, acuzaţi de încălcarea OUG 195/2005.

Gunoaie cu iz penal

Cercetările sunt făcute de poliţiştii din Beiuş sub supravegherea procuroarei Alina Bodin, oamenii legii cerând Gărzii de Mediu toate actele de constatare întocmite după controalele făcute la Edilul în ultimii ani. Aşa au aflat că firma a continuat să depună gunoiul la groapa veche a oraşului chiar şi după ce directorii au aflat că sunt cercetaţi penal, utilajele fiind surprinse în flagrant la groapă chiar şi în iulie a.c., motiv pentru care a urmat o nouă amendă de 50.000 lei. Deci, procurorul a dispus începerea urmăririi penale împotriva celor doi şefi ai Edilul, care riscă pedepse chiar şi cu închisoare între 3 luni şi 1 an.

Deveniţi dintr-o dată zeloşi, comisarii de mediu au comparat şi cantităţile de deşeuri colectate lunar, cu acte, de către Edilul, cu cele depuse la Eco Bihor. Aşa au aflat, de pildă, că în mai 2013, din 524 tone de deşeuri adunate, la Oradea au ajuns doar 12,58 tone, iar în iunie, din 520 tone, la Eco Bihor abia au ajuns 22. "E clar că în aceste luni deşeurile s-au depus în continuare la Beiuş. Nu suntem mulţumiţi că a trebuit să dăm amenzi sau să facem plângeri penale, dar situaţia poate avea consecinţe grave pentru România", a precizat Bekesi Csaba (foto), purtător de cuvânt al Gărzii de Mediu Bihor.

Lamentaţii fără soluţii

Şi BIHOREANUL a constatat, la faţa locului, că groapa de gunoi a Beiuşului e departe de a fi ecologizată, nefiind acoperită cu pământ şi pietriş, cum ar fi trebuit.

Evitând să spună ce făcea cu gunoaiele înainte de a fi dat pe mâna procurorilor, directorul Edilul, Petru Mlendea, afirmă că în prezent toate deşeurile sunt duse la Oradea. "Sunt costuri exorbitante, dar am închiriat 2 containere de 40 de metri cubi şi o utilitară de transport, ca să facem mai puţine drumuri", spune directorul.

Deşi susţine că înţelege gravitatea situaţiei, Mlendea afirmă că tocmai costurile mari l-au determinat să lase până acum gunoaiele la groapa din Beiuş. În plus, Edilul ar avea nevoie de propriile utilaje de mari dimensiuni, de o staţie de transfer şi de una de sortare a deşeurilor, unde gunoaiele ar putea fi descărcate, iar PET-urile ar putea fi extrase din rândul gunoaielor menajere şi revalorificate, astfel ca la Oradea să fie duse doar cele menajere, iar beiuşenii să plătească în acest fel tarife mai mici. "N-am avut sprijin politic. Am făcut un proiect pe bani europeni, dar n-am avut parlamentari care să-l susţină", se plânge şeful Edilul.

Scump, domnule, scump!

Şi fostul director Petru Jurj (foto) susţine că n-a avut încotro decât să arunce gunoaiele în groapa din Beiuş. "Cetăţenii nu pot suporta costurile transportului deşeurilor până la Oradea şi n-am avut de unde să obţinem bani în plus", zice el.

Întrebaţi dacă i-au explicat gravitatea situaţiei primarului Adrian Domocoş şi dacă i-au cerut sprijinul, dat fiind că obligaţia închiderii vechii gropi de gunoi revine Primăriei, iar Edilul este firma Consiliului Local, atât fostul, cât şi actualul director spun că nu-şi permit să-l ia la întrebări pe primar. "Primăria e cu noi cu sufletul, nu şi cu buzunarul. Dacă bugetul local nu ne poate susţine, comunitatea europeană trebuia să vină cu bani!", zice Jurj. Cât despre primar, Domocoş a refuzat să dea BIHOREANULUI orice explicaţie şi orice comentariu.

Cert e că, le place sau nu, şefii Edilul trebuie să care gunoaiele beiuşenilor la Oradea şi să respecte normele europene. Pentru că ditamai groapa de gunoi nu poate fi ascunsă sub preş, ca să nu mai vadă nimeni cum tot creşte. Iar când "dospirea" gunoaielor se vede şi din satelit, ajunge să plătească o întreagă ţară...

O soluţie pentru depozitarea legală a gunoaielor din Beiuş - şi, de altfel, din toate localităţile bihorene - ar fi implementarea unui proiect de 55 milioane euro depus de Consiliul Judeţean la Comisia Europeană, ce are ca scop realizarea unui management integrat al deşeurilor la nivelul întregului judeţ. Proiectul prevede construirea în oraşele din judeţ a unor staţii de sortare şi de transfer a deşeurilor, precum şi achiziţia de utilaje performante pentru colectarea şi transportul acestora.

Problema este că de câteva luni proiectul e împotmolit în birocraţie. Motivul? El include şi o staţie de sortare construită în 2007 la Valea lui Mihai, dar rămasă nefolosită. În 2008, zona în care se află staţia a fost introdusă în Situl Natura 2000 Câmpia Careiului, astfel încât CJ trebuie să facă acum şi studiile de impact asupra mediului protejat care să demonstreze că atunci când staţia va fi pusă în funcţiune, aceasta nu va avea un impact negativ asupra zonei.