Prea Smintitul Sofronie: De ce n-a fost episcopul ortodox la înmormântarea preotului Ioan Ciordaş

Îndemnul "să faci ce zice, nu ce face popa" a fost scornit parcă anume după  episcopul Sofronie Drincec, păstorul ortodocşilor bihoreni, cel condamnat încă o dată, miercurea trecută, de credincioşi şi de cler, pentru absenţa de la înmormântarea îndrăgitului preot Ioan Ciordaş, decedat la doar 43 de ani în urma unui accident.

BIHOREANUL a aflat că Sofronie a fugit din vanitate, pentru că părintele Ciordaş era iubit de enoriaşi, şi l-a împiedicat şi pe episcopul Petroniu Sălăjanul, fost vicar la Oradea, să participe la funeralii.

"Am să vă aduc cireşe"

În contradicţie cu vremurile, părintele Ioan Ciodaş chiar a trăit ceea ce propovăduia. Pasionat de cărţi, locuia cu familia în căminul Protopopiatului Oradea, fără să fugă după averi şi titluri. Căsătorit cu Lucreţia, fostă colegă de facultate, preotul participa la toate meciurile copiilor mai mari, Andrei şi Maria, de 18 şi 15 ani, membri în naţionala de baschet, de mână cu mezinul Teofil, de numai 7 ani. Chiar şi colegii copiilor ţineau la el. "Am să vă aduc cireşe din Sălaj", le-a promis acestora preotul Ioan ultima oară. N-a mai apucat, însă, să se întoarcă viu de la Marca, satul natal...

În ziua accidentului, primul pe care l-a sunat a fost părintele Mircea Câmpeanu, parohul Bisericii Sf. Ioan Iacob Românul, din Nufărul, unde slujeau împreună: "Îmi pare rău, dar n-o să ajung duminica asta la slujbă", a zis cu glas sugrumat. "Am căzut din cireş..."

Impactul i-a rupt coloana vertebrală în trei locuri, iar coastele frânte i-au înjunghiat plămânii. "Mă doare în piept şi simt că mă umflu", indica părintele.

Dus cu ambulanţa la Centrul de Primiri Urgenţe din Şimleul Silvaniei, preotul a fost investigat mai amănunţit la Zalău şi apoi operat la Clinica de Neurochirurgie din Cluj. Dar n-a rezistat. După o săptămână de chin, pe 30 iunie s-a stins în spital.

Răpus de o infecţie

Speriaţi că ar putea fi pedepsiţi de episcopul Oradiei, Sofronie Dincec, pentru îndrăzneala de-a vorbi cu presa fără dezlegare, preoţii apropiaţi părintelui Ioan povestesc doar sub anonimat, în vreme ce familia refuză orice declaraţie. "Când am intrat la el zâmbea. Nu putea vorbi, că era întubat, dar dădea din mână să-i dau să scrie. I-am spus: Stai blând, că vorbim acasă", rememorează un prieten.

La căpătâi s-au perindat familia, prietenii şi episcopul vicar al Arhiepiscopiei Clujului, Vasile Someşanul, care i-a citit rugăciuni de însănătoşire. Şi credincioşii s-au rugat pentru el. "A murit duminică, de la o infecţie. Medicii ne-au zis că numai o minune l-ar fi putut fi salva. Chiar dacă ar fi trăit, rămânea în scaun cu rotile", zice un apropiat.

Moartea părintelui a provocat un şoc. Adus luni seară la Biserica Sf. Apostol Andrei din Rogerius, în care a fost hirotonit, preotul a fost primit în hohote de plâns de sute de credincioşi. Aşa a fost trei zile la rând, la liturghia de dimineaţă şi la privegherea de seară, ţinute la biserica din Nufărul unde Ciordaş a slujit în ultimii 7 ani.

Pentru că părintele Ioan era un om nu doar cult şi smerit, ci şi inimos şi iubit, tragedia a stârnit valuri de compasiune în rândul ortodocşilor bihoreni, ajungând până Secretariatul de Stat pentru Culte, de unde familia a primit o telegramă de condoleanţe. Numai Episcopia din Oradea a tăcut mâlc!

Condamnat de credincioşi

Părintele a fost înmormântat miercuri în prezenţa a 200 de preoţi din Bihor, Sălaj şi Cluj, şi a peste 2.000 de orădeni, între care, modest, s-a aflat şi episcopul greco-catolic Virgil Bercea. Îmbrăcat simplu, PS Virgil a stat cu capul descoperit în arşiţă şi s-a rugat în mulţime, ceea ce a atras simpatia ortodocşilor. Îl ştia pe părintele Ioan din anii când acesta îl slujea pe episcopul Ioan Mihălţan şi i-a purtat respect profund. "Am venit pentru că l-am cunoscut pe părintele Ciordaş! A fost bun şi blând", a răspuns episcopul Bercea când BIHOREANUL l-a întrebat cum de venise.

La polul opus, absenţa episcopului ortodox de Oradea Sofronie Drincec a fost văzută de credincioşi ca semn de dispreţ faţă de preot şi comunitate. "Bine că avem şi noi un popă vrednic şi trebuie să-l îngroape episcopul greco-catolic", a protestat un bărbat. Nemulţumită, mulţimea vorbea că Sofronie putea da măcar un mesaj de condoleanţe sau cel puţin să fi pus un drapel negru de doliu la poarta Episcopiei. "N-a venit, că nu suportă să fie altul mai iubit decât el", a simţit şi o bătrânică.

Fuga la Sinod

Explicaţia e comentată şi de preoţi, care spun că Sofronie şi-a burduşit bagajele în maşină încă de luni, iar marţi, matinal ca niciodată, ieşea la ora 8 pe poarta Episcopiei, gonind spre Bucureşti, cică pentru lucrările Sfântului Sinod. Care, însă, începeau joi! "Prea Sfinţitul şi-ar fi dorit foarte mult să vină, dar a trebuit să plece", a minţit, la căpătâiul părintelui Ioan, protopopul de Oradea, Dorel Rusu (foto). Spre consternarea celor prezenţi, Rusu şi-a continuat discursul cu un potop de laude la adresa lui Sofronie, încât la un moment dat nici nu mai ştiai cine a murit.

Adevărul e că, în ciuda absenţei fizice, Sofronie a urmărit totul îndeaproape. Preotul Adian Caba, consilierul episcopal pentru cimitire, l-a ţinut la curent cu prezenţa la înmormântare a episcopului greco-catolic. "Enervat, Prea Sfinţitul a ordonat ca în niciun caz să nu fie lăsat Bercea să vorbească, iar slujba să se lungească până pleacă", povesteşte un apropiat al Episcopiei. Şi aşa, dintr-o slujbă de o oră, înmormântarea părintelui Ioan s-a ţinut în patru! Şi totuşi, PS Virgil nici n-a plecat înainte de final, dar nici nu a încercat să vorbească.

Fără episcopi!

Din răutate sau din raţiuni de imagine, Sofronie nu a permis nici altui chiriarh ortodox, PS Petroniu Sălăjanul (foto), să participe la înmormântare. "Prea Sfinţitul Petroniu ar fi dorit să-şi ia rămas bun de la părintele Ioan, cu care a fost coleg la Oradea, când era vicar aici, dar nici măcar nu a putut călca în Episcopie", povesteşte un preot.

Conform canoanelor, un episcop ortodox poate vizita altă eparhie doar cu binecuvântarea chiriarhului locului. Or, ca să evite un refuz tranşant de a-l primi pe omologul din Sălaj, Sofronie a poruncit să nu i se răspundă acestuia la telefon, şi-a închis el însuşi mobilul şi a plecat la Bucureşti încă de marţi. Motivul? Copleşit de scandalurile pe care chiar el le-a iscat în Bihor, Sofronie se visează mitropolit de Banat în locul Înalt Preasfinţitului Nicolae Corneanu, a cărui retragere e iminentă din pricina vârstei, aşa că îşi concentrează toată energia pentru a-şi face lobby în Sfântul Sinod. Şi sigur că, având aşa ţel măreţ, nu putea sta niciodată la înmormântarea unui popă de cartier. Mai ales dacă a fost iubit, mult mai iubit decât el...

Născut în comuna Marca din Sălaj, Ioan Ciordaş (foto) şi-a dorit preoţia încă de copil. "La 5 ani cânta în strană de plângeau credincioşii", zice un apropiat al familiei. Exponent al primei generaţii de preoţi de după Revoluţie, părintele a fost adus la Oradea de Prea Sfinţitul Ioan Mihălţan, episcopul Bihorului şi Sălajului. "Nelu era un brad de om cu voce pătrunzătoare. Când l-a auzit cântând la Facultatea de Teologie din Cluj, Prea Sfinţitul i-a spus: Dumneata ai să-mi fii diacon!", povesteşte un fost coleg.

Părintele Ioan a fost hirotonit diacon episcopal în 1994 de PS Ioan Mihălţanul, iar în 2004 a fost uns preot de vicarul Petroniu Sălăjanul, acum episcop la Zalău. Calm şi zâmbitor, Ioan a slujit la biserica Sf. Apostol Andrei între anii 2004-2007. Mutat apoi la bisericile din Nufărul, a fost urmat de o parte din credincioşi. "Mulţi îl căutau numai pe el. O spovedanie la părintele Ioan dura cât jumătate de liturghie. Te cerceta cu atâta grijă încât te făcea să vrei să fii mai bun!", spune un enoriaş despre cel ce a fost unul dintre cei mai îndrăgiţi preoţi ortodocşi din Bihor.

Citeşte cum comentează Bihorel lipsa episcopului Sofronie de la înmormântare pe www.bihorel.ro!