Parcul din pădure: Un primar a ras 2,6 hectare de salcâmi ca să facă un parc, deşi nu are bani (FOTO)

De câteva săptămâni, localnicii din Girişu de Criş s-au împărţit în două tabere: cei nemulţumiţi că aleşii lor au ordonat defrişarea a peste 300 de salcâmi de la marginea satului, de o parte, iar de alta cei care aşteaptă cu nerăbdare ziua în care se vor odihni pe o bancă din parcul pe care Primăria îl va face cândva în locul pădurii.

Aceştia din urmă vor avea însă de aşteptat mult şi bine, pentru că, deşi pădurea de salcâmi a dispărut deja de o lună, parcul va deveni realitate abia când Primăria va avea bani pentru asta. Între timp, nimeni nu-şi pune întrebarea dacă un parc cu fântână arteziană şi zeci de locuri de parcare era ultimul lucru care lipsea în Giriş...

Acoperit cu acte

La intrarea dinspre Oradea în Girişu de Criş, pe partea stângă, se întindea până în urmă cu o lună Păduricea, adică 2,6 hectare cu 349 de salcâmi sădiţi în urmă cu 40 de ani. Copacii crescuseră odată cu oamenii locului şi formau o zonă verde unde oamenii mergeau la "fript de clisă" în duminicile însorite. Acum, în locul Păduricii este un teren arid pe care a mai rămas doar mirosul salcâmilor dispăruţi. Vinerea trecută, câţiva ţigani scoteau din pământ cioturile copacilor, iar un utilaj nivela terenul parcă pentru a acoperi orice urmă.

Decizia defrişării a fost luată în această primăvară. "Am aviz de la Ocolul Silvic şi Hotărâre de Consiliu Local!", s-a apărat edilul Ioan Paşca în discuţia cu BIHOREANUL, numai să nu-l acuze cineva că a tăiat ilegal copacii. Şi nu minte, căci operaţiunea a fost aprobată de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare. "Salcâmii au un ciclu de vegetaţie de 25 de ani, iar aceştia erau plantaţi din anii '70. Erau bătrâni şi uscaţi, aşa că am dat aprobare pentru tăierea lor", confirmă Vasile Popa, şef de birou în cadrul ITRSV Oradea.

Parc ca la oraş

"Numa' mizerii, şobolani şi câini morţi erau în Pădurice. Nemulţumiţi îs ăia care aruncau gunoaie ori care-şi duceau vacile la păscut acolo", zice edilul. Restul ţăranilor, spune el, sunt de-a dreptul încântaţi de planurile lui de a face în loc un parc cum n-a văzut Girişu de Criş niciodată.

Schiţele sunt deja făcute: de la şosea spre calea ferată, parcul va avea două alei principale, la mijlocul cărora va trona o fântână arteziană. La capătul aleilor vor fi puse filigorii, iar de-o parte şi de alta a aleilor va fi amenajat un teren de mini-fotbal şi un loc de joacă pentru copii, cu groapă de nisip, tobogane şi leagăne. Cum parcul e la marginea satului, localnicii vor avea şi vreo 30 de locuri de parcare betonate şi trasate. Ca la oraş...

Ca să-şi împace şi consătenii cu apucături ecologiste, care îl critică, Paşca zice că în jurul tuturor amenajărilor vor fi plantaţi nuci, tei şi plopi euro-americani. "Dracu' ştie cum îs ăştia. D-ăia care cresc frumoşi, drepţi...", explică neaoş primarul, recunoscând că habar nu are cum vor arăta copacii pe care vrea să-i planteze.

Cine plăteşte?

Deşi salcâmii au fost raşi să facă loc parcului, edilii admit că n-au nici măcar un singur leu pentru amenajarea zonei, investiţia nefiind prevăzută în bugetul comunei. "Plantările le începem în toamnă, că pentru astea avem bani. Restul, când vom avea cu ce", spune viceprimarul Rezik Ladislau (foto), care nu ştie, nici el, cât va costa toată "distracţia". La fel ca primarul, vicele  nu poate explica de ce era musai să facă defrişarea cât încă nu există bani pentru reamenajare ori de ce nu a fost curăţată pur şi simplu Păduricea de gunoaie, măcar până când exista certitudinea că Primăria va avea cu ce plăti noile lucrări.

De asemenea, nici Rezik şi nici Paşca nu pot justifica ambiţia unui parc cu pretenţii la marginea unui sat care nu are facilităţi elementare, precum apă curentă, canalizare ori drumuri asfaltate. "Mereţi şi-n alte sate, la Palota, la Sântandrei, să vedeţi că şi acolo se fac parcuri!", ocoleşte întrebarea primarul. Ca şi cum nu putea să se lase la vecini şi trebuia să se laude şi el cu o ispravă pe măsura altor ciudăţenii tot mai întâlnite prin satele româneşti...

Pro şi contra

Deşi edilii se jură că se gândesc doar la bunăstarea localnicilor, destui săteni strâmbă din nas când aud de planurile futuristice. "Am o fetiţă de 4 ani, dar degeaba face primarul loc de joacă dacă acolo n-a mai rămas niciun copac. Doar n-o să mă duc cu ea până-n capătul satului ca să ne bată soarele-n cap!", spune Petrina, o localnică tânără. "Trebuia să lase copacii în pace. Io am fost printre cei care i-or pus în pământ amu-s 42 de ani. Copacii ăia nu încurcau pă nimeni! Aveau şi oamenii unde mere la o clisă friptă, da' nu mai au de-amu' înainte", zice şi Mircea Oros (foto).

O altă localnică se bucură, ce-i drept, să vadă Păduricea dispărută. "Numa' şerpăraie era acolo. Bine că se şi face ceva!", zice femeia. Chiar şi când află că Primăria nu are bani să "facă ceva" rămâne la fel de înţelegătoare: "Încet, le-or face. Nici noi, când ne renovăm casele, nu le putem face pe toate odată". O bătrânică e de pe acum fericită, închipuindu-şi cum va fi când minunăţia de parc va creşte mândră în locul salcâmilor. "Bine-a fi, că om sta acolo şi ne-om hodini", zice ea. Numai să apuce...

Începând din anul 2009, în tot mai multe sate bihorene a prins moda parcurilor ridicate lângă sau în mijlocul unor păduri şi păşuni. Cu bani de la Ministerul Mediului, în timpul guvernării lui Emil Boc, au început să apară parcuri în sate fără poluatori industriali care să fi afectat mediul, dar în care, în schimb, există o mulţime de alte probleme serioase, precum lipsa canalizării, apei curente, şcolilor modernizate ori a drumurilor asfaltate. Bani de la Bucureşti au primit îndeosebi comunele cu primari UDMR, la vremea respectivă ministerul fiind condus de Laszlo Borbely, dar nu numai. Aşa au început construcţii de parcuri în Săcueni, Viişoara, Diosig, Ciuhoi, Sălard, Petreu, Tămăşeu ori Palota. Multe din parcurile începute pe vremea lui Boc nu sunt finalizate nici acum, pentru că ulterior finanţarea a fost sistată.