În 2008, Universitatea a preluat Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Oradea, lăsată după Revoluţie fără obiectul muncii, îmbogăţindu-şi astfel patrimoniul cu 60 de hectare de terenuri extrem de valoroase.
Din această suprafaţă, cu adevărat profitabili sunt doar 10.000 de metri pătraţi de teren, pe care se află celebrul Han al Pescarilor din Săldăbagiu de Munte, deţinut de petrolistul Attila Racz. Însă profitul e doar pentru afacerist, căci Universitatea, care i-a închiriat terenul, nu se alege cu mare lucru, contractul prevăzând ca Racz să-i achite o taxă lunară de doar 3.000 de lei. În plus, ca şi cum acest avantaj nu i-ar fi fost destul, contractul va expira abia în 2020, iar fostul rector Cornel Antal, care conducea Universitatea când aceasta a devenit stăpână pe teren, spune că n-a avut cum să îi ceară nici măcar un leu în plus afaceristului "înarmat" cu un contract făcut numai în folosul lui...
Cu bani din combustibili
Ridicat în 2006 pe o suprafaţă totală de 12 hectare, din care o parte în proprietatea Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Oradea, Hanul Pescarilor din Săldăbagiu de Munte e unul din cele mai cunoscute locuri de recreaţie şi distracţie din împrejurimile oraşului. Dacă la început avea doar un restaurant şi lacul unde orice doritor putea pescui, acum a devenit un ansamblu complex, cu sală de nunţi, pensiune, două crame, bar select şi chiar teren de fotbal. Altfel spus, afacerea merge ca unsă.
Prosperitatea ei are însă la bază un contract dubios, făcut numai în avantajul firmei Nikita Studio, cea care administrează Hanul, deţinută de apropiaţi ai controversatului petrolist Racz Attila. Considerat unul din capii mafiei petrolului din zona de vest a ţării, Racz a fost trimis în judecată anul trecut pentru că a coordonat o grupare care a fraudat statul cu 16 milioane de euro prin contrabandă cu combustibil. Gruparea condusă de Racz şi din care făceau parte mai mulţi afacerişti din ţară e acuzată că a făcut tranzacţii ilicite cu combustibil printr-un antrepozit fiscal din Slobozia, beneficiind de protecţia fostului şef al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Sorin Blejnar. De asemenea, fratele preşedintelui Traian Băsescu, Mircea Băsescu, a fost interceptat în timp ce intervenea pe lângă Blejnar în favoarea aceluiaşi Racz.
Deşi nu figurează printre asociaţii firmei Nikita Studio, petrolistul este totuşi "consultant senior", iar anchetatorii care l-au cercetat în privinţa fraudelor susţin că în investiţia de la Săldăbagiu Racz a spălat banii obţinuţi din afacerile ilegale cu combustibil.
Contract oneros
Contractul de închiriere a terenului a fost încheiat în 2005 între firma Nikita Studio şi directoarea Staţiunii Pomicole din acea vreme, Silvia Murg, pe o durată de 10 ani, deci până în 2015, chiria fiind stabilită la un nivel nesemnificativ, de doar 3.000 de lei pe lună, plus TVA. Altfel spus, 0,3 lei pentru un metru pătrat de teren şi pentru nişte clădiri pe care Racz le-a renovat. Pe motiv că afaceristul trebuia să-şi amortizeze investiţia făcută în clădirile Staţiunii, în ianuarie 2008 aceeaşi Silvia Murg a prelungit contractul Hanului până în 2020, păstrând cuantumul chiriei, adică fără să ceară niciun ban în plus.
În 2005, staţiunea era de sine stătătoare, dar în septembrie 2008 a trecut în subordinea Universităţii printr-o Hotărâre de Guvern care a stabilit "preluarea prin absorbţie" a Staţiunii de către Univeristate. Staţiunea a devenit astfel subunitate fără personalitate juridică, iar Universitatea a "moştenit" contractele acesteia, inclusiv cel pentru Hanul Pescarilor. Interesant e însă că înţelegerea n-a fost modificată de conducerea Universităţii, astfel încât să devină profitabilă şi pentru instituţie. În februarie 2009, fostul rector Cornel Antal a preluat contractul în numele Universităţii din Oradea, fără să schimbe clauzele din act.
Prelungire din pix
Întrebat de BIHOREANUL de ce n-a cerut mai mulţi bani chiriaşilor care se îmbogăţeau pe terenul Universităţii, Cornel Antal (foto) susţine acum că ar fi fost legat de mâini. "Numeroşi jurişti mi-au spus că nu avem cum să-l modificăm", pretinde Antal. Potrivit actului adiţional al înţelegerii făcute în 2008 de Murg, dacă Universitatea rezilia contractul ar fi trebuit să-i plătească lui Racz contravaloarea investiţiilor făcute şi neamortizate. Antal vede însă şi o parte plină a paharului: "Când contractul se încheie, toată investiţia revine Universităţii". Asta dacă firma petrolistului nu va găsi vreo altă propunere tot doar în avantajul său.
Colac peste pupăză, chiria mică şi prelungirea contractului nu sunt singurele detalii ce păgubesc Universitatea. De la bun început, Hanul Pescarilor a avut în "patrimoniu" şi un lac artificial de 8 hectare, care însă nu a fost inclus în contractul de închiriere. În 2003, Primăria Paleu se întăbulase abuziv pe el, iar Staţiunea Pomicolă n-a mişcat un deget pentru a-l recupera. Când a preluat staţiunea, Universitatea a deschis împotriva Primăriei un proces care s-a încheiat în octombrie 2012 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Magistraţii au stabilit că Universitatea este proprietarul legal peste 6 hectare din luciul de apă.
În timp ce instituţia a demarat abia acum procedura de întăbulare, Racz a profitat ani la rând de haos şi s-a folosit de lac fără să plătească vreun leu proprietarului, Staţiunii ori Universităţii. Asta în timp ce fiecare pescar care închiriază pentru o zi unul din cele 42 de pontoane plăteşte câte 25 de lei, toţi banii mergând în buzunarul petrolistului.
Negocieri eşuate
Actuala conducere a Universităţii recunoaşte că nu trage nici un folos real de pe urma contractului cu Hanul Pescarilor. "E un contract păgubos pentru noi", spune prorectorul Marcela Prada (foto), responsabilă cu patrimoniul instituţiei. Drept urmare, aceasta caută soluţii pentru a forţa modificarea înţelegerii, mai ales că Universitatea e pe jantă cu banii şi orice venit în plus ar fi binevenit. Însă, susţine şi Prada, contractul nu poate fi atacat.
O rezolvare ar fi ca firma lui Racz să plătească chirie măcar la preţul real pentru lacul de care se foloseşte. Dar, zic surse neoficiale, nu e exclus ca şefii Universităţii să impună o chirie chiar peste preţul pieţei, ca să-şi recupereze astfel "daunele" din chiria mică percepută pentru terenul folosit de Han.
Dacă acest lucru se va întâmpla rămâne de văzut, actualul rector Constantin Bungău afirmând că încă nu are o analiză clară a situaţiei. De negociat cu chiriaşii nici nu se pune problema. Deşi i-a invitat la o întâlnire, măcar pentru a-i cunoaşte, reprezentanţii Nikita Studio i-au zis pas lui Bungău, la fel cum nici cu reporterul BIHOREANULUI n-au vrut să stea de vorbă.
Nici nu-i greu de înţeles de ce nu vor să dea explicaţii nimănui, atâta vreme cât actele au fost făcute în folosul lor, iar afacerea le înfloreşte în ciuda sărăciei proprietarului pe ale cărui terenuri s-a dezvoltat...
STAŢIUNE CU PROBLEME
Renovată pentru studenţi
Înfiinţată în 1977, Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Oradea avea menirea de a studia specii de pomi din nord-vestul ţării, inclusiv prin crearea de noi soiuri, mai productive şi mai rezistente. Numai că, îndeosebi după anul 2000, angajaţii staţiunii mai mult au scris articole ştiinţifice pe teme banale decât să facă şi lucrări practice.
Când Universitatea a preluat-o, Staţiunea avea aproape 700.000 de lei datorii la stat, dar şi numeroase procese pe rol cu diferiţi cetăţeni care pretindeau bucăţi din terenurile pe care le deţinea. În prezent, Staţiunea e administrată de Facultatea de Protecţia Mediului care, din fonduri proprii, vrea să reabiliteze clădirile, inclusiv sera, toate fiind într-o avansată stare de degradare, pentru a le putea folosi în munca de cercetare cu studenţii.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.