Eroul Boti: Cine este curajosul care şi-a riscat viaţa pentru a salva fetiţele care se înecau în Criş

Puşi într-o situaţie limită, puţini au curajul să reacţioneze. Din neputinţă, din instinct de conservare sau, pur şi simplu, din nepăsare. Nu a fost şi cazul lui Fodor Botond, un tânăr din Miercurea Ciuc care şi-a riscat viaţa pentru a le salva pe ale altora.

Miercurea trecută, mergând pe digul Crişului Repede, mai jos de fostul Centru de Calcul şi văzând cum o fetiţă se ducea la fund înghiţită de apă, tânărul s-a aruncat fără să pregete, pentru a o scoate înainte să se înece. După ce a adus-o la mal şi a auzit că sora ei era încă sub apă, a sărit din nou, s-o salveze şi pe aceasta, în timp ce alţii doar îi dădeau indicaţii de pe margine...

Joacă "de-a viaţa"

La mijlocul săptămânii trecute, două fetiţe rome, una de 12 ani, iar cealaltă de 16, au ieşit la scăldat în Crişul Repede, puţin în aval de podul din dreptul fostului Centru de Calcul. Au vrut să treacă râul dinspre malul stâng, unde nivelul apei e mic, spre cel drept, unde apa depăşeşte 2,5 metri. În jurul orei 15.50 au fost văzute de câteva angajate ale Primăriei care se întorceau acasă de la muncă. "I-am zis colegei: uite cum se joacă fetiţele alea cu viaţa!", povesteşte Lucia Mihele, funcţionar la Taxe şi Impozite.

În doar câteva secunde, însă, nu mai aveau la ce să se uite. Rapid, când şi-au dat seama că nu era de joacă, au început să strige după ajutor. "Am strigat "se îneacă!" şi am sunat imediat la 112", spune şi Speranţa Mica, angajată la acelaşi serviciu din cadrul Primăriei. Pe celălalt mal, la câteva zeci de metri mai jos, erau mai mulţi bărbaţi. Nimeni nu s-a grăbit însă să intervină...

Curajos din instinct

Fodor Botond are 27 de ani şi s-a născut în Miercurea Ciuc. Săptămâna trecută venise la Oradea să-şi susţină examenul de licenţă la Universitatea Partium, unde a studiat Grafica. A absolvit facultatea în 2010, când a reuşit să o termine şi pe cea de Sculptură, la Timişoara, dar din cauza unor probleme în familie a apucat să-şi susţină licenţa abia în această vară. Miercurea trecută, Boti a pornit din Nufărul, unde se cazase la un prieten, spre Decebal, de unde urma să-şi recupereze bicicleta de la un amic.

"Am venit cu tramvaiul, dar în centru am coborât. Era înghesuială şi cald. M-am gândit că era mai bine dacă mă plimb", povesteşte tânărul. A luat-o în jos pe strada Emilian Mircea Chitul şi se îndrepta liniştit spre Piaţa Decebal când a auzit ţipetele femeilor pe dig, iar apoi a zărit o fetiţă care se zbătea în apă. "Dădea lent din mâini, am crezut că înoată sub apă. În următoarea secundă am văzut că încearcă să se ţină de gură şi că ies bulbuci", îşi aminteşte el.

Fără să stea pe gânduri, a coborât taluzul în fugă, şi-a aruncat rucsacul şi tricoul şi a sărit în apă. "Fetiţa se ducea deja la fund. Am intrat după ea şi am prins-o de picior. Am ridicat-o apoi de burtă şi am scos-o rapid cu capul afară", povesteşte Boti. După ce a adus-o pe mal, a strâns-o de două ori de abdomen, iar fetiţa a scuipat apa înghiţită. "Abia atunci mi-a spus: "Sora mea e încă înăuntru!". M-a şocat, căci nu vedeam pe nimeni. Am sărit repede înapoi"...

Căutări disperate

În ciuda eforturilor, n-a reuşit s-o găsească pe fata cea mare, de 16 ani. Asta şi pentru că nimeni n-a ştiut să-i spună cu exactitate zona în care dispăruse. "Am căutat-o pe unde am găsit-o şi pe cea mică, apoi câţiva metri mai jos. Credeam că au dus-o curenţii. Apoi am urcat şi în amonte. Nu vedeam nimic, apa era murdară, iar razele de soare se reflectau în ea", îşi aminteşte Botond, încă marcat de cele întâmplate.

Cu puţin timp înainte de sosirea pompierilor, a ieşit pe mal şi se uita atent spre luciul apei, sperând că va vedea ceva. "Sunt supărat că nimeni n-a ştiut să-mi spună exact unde era fata. Dacă interveneam cu câteva minute mai repede, o puteam salva şi pe ea", spune tânărul, cu vizibilă frustrare. Mai rău e că, în loc să-l ajute, pescarii de pe celălalt mal îi dădeau indicaţii inutile. "Îmi strigau să o găsesc şi pe cealaltă. Dar asta încercam. Nu înţeleg de ce n-a mai sărit nimeni să mă ajute", zice salvatorul.

Regrete

Deşi timpul părea că se scurge încet, pompierii au ajuns la locul accidentului în 3 minute după momentul apelului. Cu barca pneumatică, scafandrii au început căutarea, dar a durat peste 20 de minute până să o găsească pe cealaltă adolescentă. Martorii spun că, în tot acest timp, Botond era transfigurat, stând şi privind fix spre apă. "Ştiam că după 10 minute sunt slabe şanse să mai trăiască, dar speram. Au găsit-o cam la 7 metri mai sus de locul unde o căutasem eu. Îmi pare tare rău că nu am căutat şi eu acolo!", zice Botond.

După multe încercări, paramedicii SMURD au reuşit să o resusciteze pe fată, au intubat-o şi transportat-o la spital. "Speram să-şi revină, dar am auzit că a murit a doua zi. Mă apasă că nu am putut să o salvez", spune, tânărul, marcat de întâmplare. Deşi le caută scuze bărbaţilor care nu au sărit imediat în ajutor, lăsându-l singur până la venirea pompierilor, Boti e supărat pe lipsa lor de reacţie. "Dacă mai veneau şi alţii, altfel o căutam. Sper numai că nu ştiau să înoate...".

Erou de unul singur

Ironia este că, deşi e un înotător experimentat, Botond a evitat de câţiva ani să intre în ape adânci. "Pe la 5 ani am căzut de pe o bărcuţă când mă jucam cu verişorii mei. M-au scos părinţii din apă. La 10 ani ştiam deja să înot bine de tot, iar în facultate, la Timişoara, o făceam în fiecare zi. Acum mă prind cârceii de picioare, aşa că pot să mă duc şi eu la fund".

Totuşi, miercurea trecută nu s-a gândit la riscuri. "Ştiam doar că trebuie să ajut". De altfel, spune că nu şi-ar fi iertat niciodată laşitatea. "Nu aş putea să dorm liniştit dacă aş şti că m-am uitat cum cineva moare şi nici măcar n-am încercat să-l salvez", zice el. După gestul său, a primit multe felicitări din partea prietenilor, dar el e încă supărat pe soarta care a făcut să fie salvator doar pe jumătate. Şi nici nu se consideră un erou. "Mi se pare un lucru firesc. Dacă i s-ar întâmpla fratelui meu, asta mi-aş dori să ştiu: că lumea nu stă şi se uită!".

La sfârşitul săptămânii trecute, curajosul s-a "repatriat" la Miercurea Ciuc. Acolo vrea să se dedice pasiunii lui, sculptura, dar pentru asta trebuie să-şi găsească şi un loc de muncă stabil. Chiar dacă în excursia lui la Oradea a salvat o viaţă, Boti a plecat cu un gust amar. Că ceea ce lui i se pare firesc altora nici nu măcar nu le trece prin gând...

VIEŢI PENTRU VIEŢI
O stradă cu nume de erou şi un excelent modest

Pe 12 august 1995, la o lună după ce dăduse bacalaureatul, un tânăr absolvent al Liceului Emanuil Gojdu, Mircea Emilian Chitul, se afla cu o colegă în zona Podului Ferdinand când a văzut doi copii care se zbăteau în Criş, prinşi de curenţi. Adolescentul a fugit spre dig şi a sărit de la înălţime, reuşind cu greu să-i scoată pe micuţi, în timp ce mulţimea de trecători se mulţumea să caşte gura. Puterile l-au lăsat, însă, când a trebuit să se salveze pe el însuşi, şi cum nimeni nu l-a ajutat, băiatul a murit înecat. Strada care delimitează malul drept al Crişului de la Podul Ferdinand până la strada Sf. Apostol Andrei îi poartă de atunci numele.

În vara lui 2007, un alt tânăr orădean, Robert Ardelean (foto), tâmpar de meserie, s-a aruncat în Criş şi a salvat de la moarte doi copii. Dramatica întâmplare, desfăşurată la mică distanţă de Podul Decebal, a atras o mulţime de curioşi, dar nimeni n-a sărit în ajutorul copiilor. Nici măcar în ajutorul lui Robert, care i-a scos de unul singur pe copii la mal, pe rând, nu s-a grăbit nimeni. După ce a salvat cele două vieţi, Robi n-a stat să culeagă aplauze, ci a dat să plece. Dacă un poliţist sosit la locul faptei nu l-ar fi oprit să-l identifice, nici nu i s-ar mai fi aflat numele. Pentru fapta sa, Robert Ardelean a primit un premiu de excelenţă din partea Primăriei Oradea.