Bujorii Prea Sfinţitului: Episcopul Virgil Bercea este îndrăgostit de o rezervaţie de bujori din Bihor

Despre oricare episcop se ştie că trebuie să fie păstorul turmei sale şi s-o îndrume pe drumul spre mântuire. Dar, pe lângă slujitor al lui Dumnezeu şi al enoriaşilor, un episcop rămâne om ca oricare altul, cu pasiuni şi bucurii personale.

Una dintre iubirile episcopului greco-catolic de Oradea, Virgil Bercea, e creaţia lui Dumnezeu, mai precis natura şi plantele ce o înfrumuseţează. Poate tocmai de aceea în tinereţe, fiind elev într-o ţară sub regim comunist, a simţit că cel mai bine i se potriveşte agronomia, pe care nu doar că a studiat-o, ci a şi aprofundat-o.

Îndrăgostit de flori, episcopul a reuşit la începutul lunii trecute să-şi găsească timp pentru o escapadă în natură, pe Dealul Pacău, într-o rezervaţie care adăposteşte nişte flori speciale: bujorii banatici. Iar BIHOREANUL a aflat de ea...

Neaoşă şi gingaşă

Rezervaţie botanică încă din 1981, Dealul Pacău, aflat pe teritoriul satului Borz, comuna Şoimi, face parte din aria naturală protejată Defileul Crişului Negru. Sub o pădure de ceri întinsă pe 15 hectare, în fiecare primăvară înfloresc aici bujorii banatici, o specie de bujori sălbatici care, aşa cum le spune numele, sunt originari din zona Banatului.

În vârful tulpinei înalte de 30-60 centimetri, bujorul banatic are o floare mare, solitară, cu petale de culoare roz sau sângerie. În România, bujorul bănăţean a mai fost semnalat doar în două sate din judeţul Caraş-Severin şi în alte două din Timiş.

Considerat o specie foarte delicată şi pus pe lista plantelor pe cale de dispariţie, bujorul banatic e greu de protejat, pentru că se găseşte în zone accesibile oamenilor, care de nenumărate ori nu se pot abţine să nu-i rupă florile, fără a se gândi vreo clipă că gestul lor ar putea face ca pe viitor această plantă să mai poată fi văzută doar în fotografii.

Renăscute din cenuşă

Anul trecut în luna martie, bujorii de pe Dealul Pacău au fost în pericol să dispară pentru totdeauna. Nechibzuiţi, sătenii au incendiat vegetaţia uscată din jurul dealului, iar focul întins pe cuprinsul rezervaţiei a fost stins cu greu, câteva zile mai târziu. Fapta, rămasă în dosarele Poliţiei cu autori necunoscuţi, deşi ar fi trebuit să atragă răspunderea penală pentru "piromani", a dezechilibrat ecosistemul pădurii. Din fericire, bujorii au răsărit totuşi din nou. Ce-i drept, mai puţini ca anul trecut...

Din discuţiile cu oamenii din jurul său, episcopul greco-catolic al Oradiei, Preasfinţitul Virgil Bercea, a aflat anul trecut despre gingaşele flori din Dealului Pacău. Aşa că i-a cerut şefului asociaţiei Aqua Crisius şi totodată custodele rezervaţiei, Mihai Togor (foto), să-l anunţe când înfloresc din nou bujorii şi să-i fie ghid în zonă. "Îmi doream foarte mult să-i văd", şi-a scuzat episcopul "capriciul".

Ochi de cunoscător

În primele zile ale lunii mai, chiar înainte de marea sărbătoare a Paştelui, când bujorii şi-au deschis floarea, Preasfinţitul a pornit în drumeţie spre sudul judeţului. A străbătut la pas pădurea, observând cu bucurie florile. "Ce am văzut acolo e atât de impresionant încât îţi taie răsuflarea", s-a confesat episcopul BIHOREANULUI.

La poalele copacilor care parcă încearcă să atingă cerul, printre crengi căzute şi mărăciniş sălbatic, bujorii îşi fac cu greu loc să răsară spre soare. "Bieţii de ei, se retrag tot mai mult, pentru că nu mai au lumina necesară să se dezvolte, din cauza buruienilor", a remarcat episcopul, cu ochii unui specialist.

Şi nu întâmplător, căci Virgil Bercea a absolvit în 1981 Facultatea de Agronomie din Cluj-Napoca, iar aproape un deceniu a fost cercetător la Staţiunea de Cercetări Agricole din Târgu Mureş. După căderea comunismului, când greco-catolicii au putut să-şi recunoască deschis apartenenţa la acest cult, inginerul agronom a lăsat cercetările deoparte pentru a se dedica preoţiei, fără să-şi piardă, însă, după cum se vede, dragostea pentru plante.

Obligaţie faţă de Dumnezeu

"Dealul Pacău, dacă ar fi curăţat de mărăciniş, ar fi o minunăţie pe pământ", spune Preasfinţitul, mâhnit că nimeni nu s-a îngrijit să cureţe pădurea de vegetaţia uscată, astfel încât florile să răsară nestingherite şi să se înmulţească. Aşa că în drumeţia sa episcopul l-a şi asigurat pe Mihai Togor de tot sprijinul său pentru protejarea bujorilor. "Trebuie să vedem cum putem să ajutăm. Dar deloc nu m-aş da înapoi de la nicio acţiune de curăţenie în zonă. Aceste locuri fac parte din ceea ce bunul Dumnezeu a creat, iar noi avem obligaţia să le protejăm", spune PS Virgil.

Deşi prins zilnic între numeroasele activităţi ale Episcopiei, Preasfinţitul recunoaşte că se străduie să-şi facă timp cât de des pentru ieşiri în natură, mai ales în locurile unde Creaţia se arată desăvârşită. Locuri de care, spre bucuria şi mândria localnicilor, Bihorul nu duce lipsă. Lipsă duce doar de gospodari...

PORTRET
De la agronomie la episcopie

În urmă cu trei decenii, episcopul Virgil Bercea era un tânăr agronom care, după ce termina munca la Staţiunea de Cercetări din Târgu Mureş, încălca interdicţiile regimului comunist, slujind în clandestinitate, prin căsuţe şi apartamente de bloc, pentru ca alături de alţi credincioşi să ţină vie biserica greco-catolică. Nepot al episcopului Alexandru Todea, conducătorul clandestin al Bisericii Române Unite cu Roma în vremea comunismului, ulterior cardinal, Bercea a fost hirotonit ca preot în 1982, de însuşi Todea, şi chiar în ziua în care împlinea 25 de ani. Conducător al Eparhiei de Oradea din 1997, Prea Sfinţitul Virgil are reputaţia unui om modest şi foarte apropiat de enoriaşi, care se plimbă la pas prin oraş, frecventează concertele Filarmonicii, nu pregetă să se amestece prin pieţe pentru târguieli şi, mai ales, încurajează preoţii să se implice cât de mult în ajutorarea bătrânilor, bolnavilor şi săracilor, precum şi în educarea copiilor.