"Bună dimineaţa!" de la Dumitru Alb este primul lucru pe care îl aud funcţionarii la intrarea în serviciu. Şi asta de 20 de ani! Portar la Primărie din vara anului 1992, omul îi cunoaşte pe toţi funcţionarii pe nume.
"Acum, când de un an şi ceva ziua stau la intrare doar fetele de la Poliţia Comunitară, poate că îmi mai scapă vreunul, dar n-aş crede", zice bărbatul. Nea' Dumitru e cu atât mai convins de ceea ce spune cu cât îşi ia munca foarte în serios. În fond, tot la trei seri preia Primăria pe semnătură...
De strajă Primăriei
Dumitru Alb a ajuns portar din întâmplare. "Lucram de şase ani la fosta Mecanica, acum Premagro, ca pompier civil, şi nu mă ajungeam cu banii. Era în 1992, luam salariul cu întârziere de două-trei luni şi nu-mi convenea deloc. Eram deja căsătorit, aveam o fetiţă de crescut şi ne doream al doilea copil", povesteşte bărbatul.
Şi-a încercat norocul la Primărie în urma unui anunţ din ziar. I s-a părut un loc de muncă sigur, chiar dacă nu foarte bine plătit. "Vă spun sincer că n-a fost nimic pe pile. Am învăţat legile cerute, cu administraţia publică, cu paza, cu alte cele, şi m-am prezentat la concurs. Din 12 inşi, după proba scrisă am rămas patru, iar după interviu numai eu", îşi aminteşte bărbatul. Instructajul de la angajare făcut de primul său şef putea fi rezumat fără probleme la povaţa "Fă-ţi treaba şi n-o să-ţi am baiul". Nea' Dumitru crede asta şi acum, după ce a adunat două decenii în poarta Primăriei şi o mulţime de amintiri...
"Decretul 402"
Dumitru se poate lăuda că e printre puţinii orădeni care a dat mâna cu toţi primarii orădeni aleşi după Revoluţie. Anii de portărie l-au educat să pună, din reflex, cuvântul "domnul" în faţa fiecărui nume. "În '92, când am venit, era primar domnul Filip. După el a venit domnul Sturza, apoi iar domnul Filip vreme de şapte ani. Un an a fost domnul Groza şi apoi a venit domnul Bolojan", face el "recensământul" edililor-şefi.
Deprins cu respectul, portarul nu are nicio vorbă urâtă faţă de cei care au condus oraşul. "Ce pot eu să spun... În primul mandat domnul Filip venea la lucru înainte de ora 7, deşi programul începea la 7.30. Saluta şi intra sau îşi făcea de lucru pe hol, urmărind cine întârzie. Probabil era obişnuit de la fabrică, de la Mecord...", spune bărbatul zâmbind.
În următoarele două mandate, după pauza făcută între 1996-2000, când Primăria a revenit liberalului Mihai Sturza, Filip s-a mai "liniştit". "În mandatul al doilea a devenit mai popular, vorbea şi chiar glumea cu noi. Ţin minte că o dată, de ziua fostului arhitect şef Andrei Luncan, a coborât să îi ureze la mulţi ani şi s-a oprit în hol să mă întrebe dacă nu vreau un pahar cu bere. Când am răspuns că nu pot, că-s de serviciu, a răspuns în glumă "Aplică şi dumneata Decretul 402: bea primarul, bem şi noi!"", povesteşte nea Alb.
Între "domnule" şi "drăguţă"
Portarul spune că la fel de deschis a mai fost doar Mihai Sturza. "Domnul Sturza era foarte popular, vorbea cu "drăguţă", dar nu cred că ne ştia prea bine pe toţi. Domnul Filip îi ştia însă pe fiecare. Anul trecut m-a oprit în oraş spunându-mi pe nume: "Ce mai faceţi domnule Alb?". M-a impresionat că, deh, dumnealui este senator, iar eu portar...".
Cum era de aşteptat, Dumitru are doar cuvinte de laudă şi despre Mihai Groza, fost viceprimar, dar şi primar între anii 2007-2008, după ce Filip a plecat europarlamentar la Bruxelles. "Domnul Groza era un om pâinea lui Dumnezeu, vorbea frumos şi avea răbdare cu toată lumea. Mai rar aşa om...". Portarul se teme însă că omenia lui Groza a fost luată drept slăbiciune: "Baiu-i că, vedeţi dumneavoastră, la români le trebuie disciplină, altfel ţi se urcă în cap".
La masă cu primarul
În ciuda imaginii de Terminator încruntat a primarului Ilie Bolojan, nea' Dumitru spune că aceasta este departe de realitate. "Dacă domnul Filip vorbea cu noi cu , domnul Bolojan, ne zice la toţi "colega"!", spune bărbatul.
Dumitru povesteşte că la una din aniversările lui Bolojan a şi stat pentru prima dată la masa ovală din biroul primarului. "Era în primul an de mandat şi numai ce ne-am trezit că ne cheamă pe toţi angajaţii la dumnealui în birou. Ne-a cinstit cu o gustare şi a spus că "dacă toată lumea din Primărie şi-ar face treaba la fel de conştiincios ca portarii şi ca femeile de serviciu, lucrurile ar merge mult mai bine în tot oraşul"", povesteşte portarul, nu fără mândrie.
Nea' Dumitru spune că nici cu Bolojan nu îi este ruşine deloc. "Poate că or mai fi fost, dar eu n-am mai văzut primar care să lucreze atâta. Are două ture de secretare pe zi, pentru că vine dimineaţa devreme şi pleacă seara târziu. Odată, când era ceva termen limită pentru proiectele cu fonduri europene, a ieşit pe poartă dimineaţă la ora 3 şi 10 minute. Eu am glumit "Imediat cântă cocoşii", iar domnul primar a râs, spunând "Noroc că ne înţelege familia"".
Câinele din Primărie
În 20 de ani de portărie, nea Dumitru a avut parte şi de întâmplări mai ciudate. "În al doilea mandat al domnului Filip, într-o zi văd că intră în Primărie un domn cu un câine şi-o ia pe scări în sus. Eu după el: "Nu aveţi voie cu câinele!"", povesteşte nea Dumitru. Întâi proprietarul s-a opus evacuării patrupedului, apoi l-a abandonat pe trepte. "No, să mă fi văzut atunci fugărind prin Primărie un câine fără lesă, de râdea lumea pe holuri. Când l-am scos pe poartă, s-a pus pe trotuar şi-a aşteptat să-i vină gazda", povesteşte bărbatul.
Altă păţanie a avut loc la începutul anilor 2000, când o ţigancă şi-a lăsat căruciorul cu puradelul lângă ghereta portarului şi a vrut să plece. Nea' Dumitru se şi vedea dădacă. "Femeia spunea că merge să-şi scoată ajutorul social, dar eu de unde era să ştiu că se mai şi întorcea? Putea ieşi pe poarta dinspre strada Primăriei şi numai aşa mă trezeam că trebuie să duc copilul la mine acasă...", zice bărbatul. A răsuflat uşurat doar după ce femeia a acceptat să-şi ducă pruncul în braţe prin Primărie, astfel că a stat de strajă numai la cărucior. Şi aşa a putut să scrie fără emoţii la ieşirea din tură mesajul după care tânjeşte dintotdeauna: "Pe timpul serviciului meu nu s-a întâmplat nimic deosebit"...
"Nu e uşor să fii primar. Acasă, că ai doi copii, şi nu le poţi face la amândoi pe plac. Cum să poţi cu 170.000 de locuitori, câţi se spune că are Oradea?..."
Dumitru Alb, portar la Primărie
LA DATORIE
Apărătorii Primăriei
În 20 de ani de portărie, Dumitru Alb n-a purtat armă nici măcar un ceas. "Ne-a lăsat şeful un pulan în cabină, dar nu-l foloseşte nimeni", spune bărbatul, convins că fără sau cu baston, dacă e să se întâmple ceva, tot se întâmplă.
"În 2002, pe când la intrare stăteau de pază doi inşi, portarul s-a pus să mănânce la masă, iar gardianul public a ieşit să vadă ce-i afară, că era hărmălaie. Era noapte, şi pentru că nişte tineri au dat cu picioarele într-un coş de gunoi, gardianul i-a atras atenţia. Unul l-a lovit cu pumnul, iar gardianul a căzut şi-a murit pe loc", poveste bătrânul Alb. În urma incidentului, tinerii care l-au ucis pe gardian s-au ales cu ani grei de puşcărie, iar portarii cu spaima. Acesta e şi motivul pentru care, pe timpul nopţii, prezenţa oricărei persoane străine în Primărie este strict interzisă. Cu excepţia, fireşte, a primarului Ilie Bolojan...
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.