"Scheletele" DIICOT-ului: Procurorii au "executat" un bihorean nevinovat, dar au ţinut la sertar dosarul unui celebru evazionist

4 milioane de euro. Aceasta e suma pe care o pretinde statului român Sedevi István, un bihorean arestat şi trimis în judecată pentru o faptă pe care, după cum au stabilit instanţele, nu a comis-o. Dar, până să se dea verdictul final, acuzaţiile l-au băgat pe om în faliment, i-au distrus sănătatea oricum şubredă şi imaginea în comunitatea care, deşi s-a dovedit nevinovat, îl priveşte ca pe un pârnăiaş.

Cu totul altfel stau lucrurile în cazul celebrului Rácz Attila. Singurul dosar de evaziune deschis pe numele evazionistului în Bihor a zăcut într-un sertar timp de 7 ani, iar acum, deşi trimis în faţa judecătorilor, afaceristul are toate şansele să scape deoarece răspunderea penală pentru faptele de care e acuzat se va prescrie.

Ce au în comun cele două cazuri? Ambele au fost instrumentate la acelaşi parchet: Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) Oradea, unde, de altfel, din cauza unor nereguli, şeful instituţiei a şi fost schimbat, iar activitatea procurorilor a fost luată la purecat...

Vreţi revoltă? Luaţi control

Luna trecută, BIHOREANUL dezvăluia că procurorul şef al DIICOT Oradea, Mitică Miu (foto), a fost înlocuit pentru următoarele 6 luni cu o procuroare din Arad, Daciana Vidrean. Oficial, motivul a fost că delegarea lui Miu în funcţie fusese valabilă pe o perioadă determinată, care a expirat. În realitate, însă, la conducerea centrală a unităţii s-au înregistrat mai multe reclamaţii care îi vizau pe subordonaţii procurorului, suspectaţi că ar tărăgăna anchetele, că ar proteja filiere de interlopi, ba chiar i-ar şi ajuta, scoţându-le "competitorii" de pe piaţă.

De altfel, imediat după instalarea Dacianei Vidrean, la Oradea a descins şi o echipă de inspectori ai Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a verifica activitatea unităţii, concluziile anchetei nefiind, deocamdată, făcute publice.

Petrolişti în anchetă

Deşi oficialii DIICOT refuză să comunice, BIHOREANUL a descoperit că suspiciunile asupra procurorilor nu sunt lipsite de temei, cel mai elocvent exemplu fiind singurul dosar penal deschis în Bihor pe numele celebrului evazionist Rácz Attila, dar tărăgănat mai bine de 7 ani!

Cercetările au început în mai 2002, la sesizarea Gărzii Financiare, care descoperise mai multe tranzacţii ilicite cu produse petroliere dintr-un depozit al Petrocris. Rafinăria îi aparţinea lui Rácz şi era, de fapt, o platformă cu 12 rezervoare de combustibil ce stocau zeci de mii de tone de produse petroliere provenite din furturi sau din contrabandă, destinate vânzării prin firme-fantomă din Bihor, Arad, Timiş şi Olt.

Înfiinţate pe numele a trei persoane din anturajul lui Rácz, cele trei firme - Forteam, Bemotex şi Novabit - erau coordonate în realitate de acesta,  motiv pentru care, deşi iniţial procurorii au început anchete separate, în 2004 dosarele au fost conexate într-unul singur, în care investigaţiile au fost coordonate de actualul prim-procuror al Parchetului Bihor, Vasile Popa. "Din cele trei dosare rezultă că întreaga activitate de evaziune fiscală a fost coordonată de Rácz, ajutat de patronii Forteam, Bemotex şi Novabit", se arată în ordonanţa de conexare.

La păstrare

Cercetările au scos la iveală că Rácz avea încă de pe atunci o filieră extrem de bine pusă la punct, extinsă şi în Arad, Timiş şi Caraş. Poliţiştii bihoreni au dibuit până şi legăturile cu magnatul Marian Iancu, fostul patron al clubului Poli Timişoara, dar şi unele relaţii pe care le avea pe platforma petrolieră Năvodari, unde - un deceniu mai târziu -  a fost prins din nou, de astă dată de procurorii DNA, cu tranzacţii ilicite.

"A fost una din cele mai complexe anchete de evaziune de la acea vreme. Dacă atunci ar fi fost dovedit până la capăt, nu mai existau alte dosare", a povestit BIHOREANULUI unul dintre investigatori.

Cert e că la finele lui 2004, când ancheta era spre finalizare, dosarul ajuns la 7 volume a fost preluat de proaspăt înfiinţata DIICOT Oradea, iar în martie 2005 a fost repartizat procurorului Nicolae Creivean (foto). Unde, până în 2012, a stat!

Prescris!

Ce s-a întâmplat în tot acest răstimp? După doi ani de "dospire", în 2007, procurorul Creivean i-a înştiinţat pe învinuiţi că sunt urmăriţi penal pentru evaziune, după care a pus din nou dosarul deoparte, fiind scos la lumină doi ani mai târziu, de către şefii săi, cu ocazia unui control intern. "Au fost audiaţi numiţii şi le-a fost prezentat materialul de urmărire penală. Dosarul se află în stadiul de întocmire a rechizitoriului", explica atunci, într-un raport, procurorul.

Până să se ţină de cuvânt au mai trecut însă alţi trei ani, astfel încât cazul a fost trimis în instanţă abia în toamna anului 2012, în prezent aflându-se la Tribunalul Bihor unde, în acest an, există toate şansele să fie îngropat definitiv. Motivul? Se împlinesc 12 ani de la comiterea ultimelor fapte, prevăzute de Codul Penal ca termen pentru prescrierea răspunderii penale.

Judecat nevinovat

Cum era de aşteptat, Rácz n-a fost deloc încântat că BIHOREANUL a aflat asemenea detalii. "Nu sunt eu de vină că dosarul a stat la procurori. Eu nici n-am ştiut că sunt cercetat, până în 2007, când am fost chemat la audieri şi mi s-a spus că voi fi trimis în judecată. Apoi nu am mai ştiut nimic până în 2012, când am primit citaţie de la Tribunal".

Evident, afaceristul neagă că ar fi avut vreo legătură cu evaziunea care, în doar doi ani,  a provocat bugetului o gaură de peste 2,2 milioane lei. "Firma mea, Petrocris, nu apare în dosar, doar celelalte. Ce treabă am eu cu ce au făcut alţii?", se întreabă Rácz.

Cât despre Nicolae Creivean, anchetatorul spune că nu are nimic să-şi reproşeze. "Acum suntem în 2014. Dosarul a ajuns în instanţă în 2012. E în curtea judecătorilor, nu a mea", zice procurorul, negând că ar fi tărăgănat ancheta. "Am mai avut de lucru şi în alte dosare, nu doar în cazul acesta. Şi, până una-alta, deocamdată sunt singurul procuror din Bihor care l-am trimis în judecată pe Rácz", se făleşte Creivean.

Înscenare cu arestare

Afacerea Rácz nu e, însă, singurul dosar controversat care se leagă de numele procurorului Creivean. Luna trecută, statul român a fost chemat în judecată şi i se cer 4 milioane de euro, ca despăgubiri, de către Sedevi István, un bihorean arestat şi trimis în judecată pentru o faptă pe care, după cum au stabilit toate instanţele, e limpede că nu a comis-o.

Povestea a început pe 12 ianuarie 2008, când Sedevi, pe atunci patron al clubului Vox&Aqua din Valea lui Mihai, a fost oprit de un echipaj al Poliţiei de Frontieră la 100 metri de punctul de trecere a frontierei Barantău, fiindu-i găsite, într-o pungă lipită cu scoci, sub bancheta din spate a autoturismului, 75 de pastile de ecstasy. Ei bine, în timp ce pe Rácz l-a tratat cu mănuşi, în acest caz Creiveanu a acţionat în forţă, dispunând reţinerea lui Sedevi, iar ulterior cerând arestarea lui pentru trafic de stupefiante de mare risc.

Avertizat cu... "surprize"

La audieri, Sedevi a negat constant că ar fi ştiut despre existenţa pachetului din maşină, declarând că incidentul a fost o înscenare fie din partea unor interlopi pe care îi dăduse pe mâna poliţiştilor, fie a unui concurent, Marian Sándor, care îl ameninţase verde-n faţă că-l va ruina. Culmea, Marian era fix cel pe care poliţiştii de frontieră l-au oprit, ca din întâmplare, pentru a fi martor la percheziţia maşinii lui Sedevi şi la întocmirea procesului verbal ce a stat la originea dosarului penal.

"În noiembrie 2007, clientul meu făcuse o sesizare la Poliţie, reclamând că în preajma discotecii sale se face trafic de droguri şi prostituţie. După denunţ, a primit mai multe avertismente. Că o va păţi, că i se pregăteşte o surpriză... Cu două săptămâni înainte de flagrant, a găsit una din portierele din spatele maşinii deschisă, deşi autoturismul are închidere centralizată. Dar pentru că nu i s-a furat nimic, n-a anunţat incidentul. Posibil ca atunci să i se fi pus drogurile", explică acum avocatul bărbatului, Kovács Zsolt (foto).

Anchetatorii nu au găsit amprentele lui Sedevi nici pe pastile, nici pe pungă, şi nici nu au putut stabili provenienţa drogurilor. Deşi afaceristul a solicitat să fie testat inclusiv cu detectorul de minciuni pentru a-i convinge pe anchetatori, cererea i-a fost respinsă, iar în noiembrie 2008 a fost trimis în judecată pentru trafic internaţional de droguri de mare risc.

Nevinovat!

La Tribunalul Bihor, judecătorul Ovidiu Galea (foto) a decis că lucrurile nu erau aşa limpezi precum au fost prezentate în rechizitoriu de procurorul Creivean, motiv pentru care a întreprins propria cercetare. Magistratul a audiat nu mai puţin de 36 de persoane, atât pe interlopii denunţaţi de afacerist, cât şi localnici care frecventaseră discoteca lui Sedevi, toţi declarând acelaşi lucru: nu auziseră ca Sedevi să fi vândut ori consumat vreodată droguri.

Judecătorul a acceptat totodată şi cererea inculpatului de a fi supus testului poligraf, iar rezultatul acestuia a indicat că bărbatul a avut "un comportament nesimulat". Mai pe româneşte, nu a minţit, ci a fost sincer când susţinuse că habar nu avea cum au ajuns drogurile în maşina sa.

Drept urmare, în final, pe 4 octombrie 2011, acuzaţiile DIICOT au fost respinse. "Fapta imputată inculpatului nu a fost săvârşită de acesta", se arată în sentinţă, unde magistratul concluzionează că "apărarea potrivit căreia inculpatul a fost victima unei înscenări nu poate fi răsturnată".

Nota de plată

Sentinţa a fost menţinută ulterior atât la Curtea de Apel Oradea, cât şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde Sedevi a fost achitat definitiv anul trecut. Pentru afacerea lui, era târziu. DIICOT îi pusese sechestru pe local, iar Primăria Valea lui Mihai îi reziliase contractul de închiriere pentru ştrandul şi imobilul folosit ca discotecă, fără să-l despăgubească pentru cei aproape 30.000 euro pe care îi investise în amenajarea localului.

În plus, supărările din cele două luni cât a stat în arest şi din cei cinci ani ai procesului i-au distrus sănătatea şi aşa şubredă, precum şi imaginea între localnici, care îl privesc şi acum ca pe un fost puşcăriaş. "Până pe 12 ianuarie 2008, Sedevi Istvan era un om de afaceri respectat. După acea dată, brusc, a devenit un traficant internaţional de droguri şi un puşcăriaş", descrie situaţia avocatul prin care, luna trecută, bărbatul a deschis statului procesul pentru despăgubiri. Cine va plăti? Evident, nu procurorul, care a fuşerit ancheta, şi nici DIICOT-ul, ci contribuabilul care le plăteşte oamenilor legii salarii babane în speranţa că împart dreptate cu aceeaşi măsură tuturor.

Activitate îndoielnică

Prezentate în oglindă, cele două dosare, deşi instrumentate de acelaşi procuror, conturează suspiciunea că DIICOT Oradea, deşi era considerată o unitate de elită a parchetelor din judeţ, ai cărei magistraţi primesc şi sporuri salariale pe măsură, nu îşi merită "stelele", iar recenta schimbare a şefului instituţiei n-a fost decisă nici ea fără temei.

De altfel, unitatea nu a prezentat niciodată public vreun bilanţ serios al activităţii, iar singurele realizări constau în agăţarea câtorva traficanţi mărunţi de droguri ori a unor proxeneţi. Conform site-ului DIICOT, în 2012 structura din Oradea a finalizat anchetele în numai două dosare complexe de evaziune fiscală, reuşind să trimită în faţa instanţei unul singur, asta din 38 de dosare înregistrate cu acest obiect.

În total, DIICOT Oradea a înregistrat în acelaşi an 550 dosare, din care cei opt procurori au soluţionat doar 126. Şi mai relevant e, însă, că în cei aproape 10 ani de existenţă, DIICOT Oradea nu se poate lăuda cu niciun "trofeu" din rândul greilor care au eludat Fiscul ori au comis alte infracţiuni de criminalitate economică, deşi teoretic se ocupă de toate dosarele unde prejudiciul depăşeşte 500.000 euro. Or fi afaceriştii bihoreni atât de corecţi sau, dimpotrivă, procurorii atât de indolenţi?

Deşi acuzaţiile formulate de DIICOT Oradea împotriva sa sunt pe punctul de a se prescrie, Rácz Attila nu a scăpat chiar de toate grijile. La începutul acestei luni, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat la 7 ani de închisoare cu executare pentru constituirea unui grup infracţional organizat, trafic de influenţă şi instigare la evaziune - infracţiuni prin care statul a fost prejudiciat cu 16 milioane euro.

Potrivit rechizitoriului întocmit de procurorii DNA Bucureşti, în perioada 2009-2010, împreună cu fraţii Ion şi Stelian Livadariu din Dorohoi şi cu afaceristul argeşan Dumitru Costache, Rácz s-a folosit de un antrepozit fiscal din Slobozia, SC Texas Group Oyl SRL, pentru a achiziţiona motorină Euro 5, scutită de plata accizelor, sub pretextul fabricării unui produs finit, Petrotex. Produsele s-au fabricat, însă, doar în acte, căci motorina achiziţionată a fost vândută, prin firme fantomă, unor staţii de distribuţie din Sibiu, Botoşani şi Brăila.