Război pe fundul sacului: Sindicatul cere executarea silită a Universităţii

Ca un tată aflat pe patul morţii, Universitatea e hăcuită chiar de propriii urmaşi. Deşi instituţia e în plină criză financiară, iar conducerea se gândeşte la măsuri extreme precum concedierile, sindicaliştii sunt decişi "să-şi ia partea" chiar dacă ar fi ultima mişcare pe care o mai fac în instituţie.

După ce a câştigat în instanţă drepturi salariale de peste 8 milioane de lei pentru cei 495 membri ai Corpului Profesional Universitar, liderul acestui sindicat, Gheorghe Constantin Ionescu, cere toţi banii deodată. Ca să-i obţină, e decis să poarte Universitatea prin sălile de judecată, iar pe rectorul Constantin Bungău să-l dea pe mâna procurorilor.

Cu promisiunile la judecată

În anul electoral 2008, populiştii politicieni le dădeau profesorilor o veste nesperată: în baza Legii 221, toţi urmau să primească salarii mai mari cu 25% între octombrie 2008 şi decembrie 2009. Deşi n-a fost abrogată, legea n-a fost nici aplicată, aşa că salariile profesorilor au rămas cum fuseseră. Pentru neaplicarea legii, sindicatele din domeniu au dat însă Ministerul Educaţiei şi Cercetării în judecată, inclusiv Corpul Profesional Universitar din Oradea făcând acest pas şi cerând în instanţă ca MEC şi Universitatea să le dea celor aproape 500 de membri de sindicat drepturile promise.

Toate procesele declanşate în întreaga ţară au fost câştigate de sindicalişti, pentru orădeni verdictul final venind în 2012 de la Curtea de Apel, care a stabilit definitiv şi irevocabil că Universitatea trebuie să le achite celor 495 sindicalişti diferenţa dintre salariile încasate şi cele cuvenite pentru perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie 2009. În total nu mai puţin de 8,2 milioane lei.

Fără amânări!

Anticipând efectele pe care urma să le aibă neaplicarea Legii 221, Guvernul Boc a emis în 2009 o Ordonanţă de Urgenţă ce stabilea modul de plată a drepturilor salariale câştigate de sindicalişti în justiţie. Conform OUG 71/2009, banii trebuiau achitaţi eşalonat în 5 ani: în primul an 5% din totalul sumei, în al doilea 10%, în al treilea şi al patrulea an câte 25%, iar în ultimul an 35%.

Ca urmare, în 2012 conducerea Universităţii orădene a început să plătească sindicaliştilor 5% din drepturi. Acest lucru n-a fost, însă, pe placul liderului sindical Gheorghe Constantin Ionescu, care tot anul trecut, în aprilie, a cerut executarea silită a instituţiei. "Acceptăm banii în 2, 4 sau 6 rate, dar nu mai târziu de septembrie 2014. Dacă aşteptăm aşa, ne vor spune că ne dau banii până în 2025!", explică Ionescu motivul pentru care a cerut executarea silită.

Spre surprinderea juriştilor Universităţii, Judecătoria Oradea a aprobat executarea, aşa că instituţia s-a trezit cu conturile blocate. Decizia a fost însă contestată, iar magistraţii Tribunalului Bihor au dat în final dreptate conducerii Universităţii, astfel că plata diferenţelor salariale s-a făcut în continuare conform OUG 71/2009.

Încercări eşuate

Anul acesta, în februarie, conducerea Universităţii s-a trezit însă cu o nouă surpriză din partea sindicatului: conturile blocate iarăşi! Exact ca anul trecut, Ionescu a cerut din nou executarea silită, iar Judecătoria, tot la fel ca anul trecut, a aprobat-o. Abia luna trecută, Tribunalul s-a pronunţat definitiv şi a dat dreptate, încă o dată, Universităţii.

Chiar dacă n-a făcut decât să mai poarte o dată instituţia prin procese, Gheorghe Ionescu spune că nu se va da bătut şi deja caută noi metode pentru a pune mâna pe sacul cu banii sindicaliştilor. "Înalta Curte a stabilit anul trecut că OUG 71 e lovită de nulitate, pentru că Guvenul nu putea da o Ordonanţă care să amâne plata unor drepturi salariale", spune Ionescu, susţinând că dreptatea e de partea sa.

Antal era mai bun!

Liderul sindicatului e cu atât mai ferm cu cât, spune el, n-a găsit dram de înţelegere la rectorul Constantin Bungău: "Am tot aşteptat să mă cheme la negocieri, dar n-a făcut-o". În plus, Ionescu îl acuză pe rector că se mulţumeşte doar să se plângă că Universitatea nu are banii cuveniţi sindicaliştilor, dar nu caută soluţii pentru a-i rostui. "Fostul rector Cornel Antal a cerut Ministerului Educaţiei să dea Universităţii banii pentru sindicalişti. Rectorul Bungău nici atât n-a făcut!", răbufneşte sindicalistul.

Pentru cunoscători, însă, izbucnirile lui Ionescu nu sunt ceva neobişnuit. Liderul sindicatului şi-a creat în Universitate imaginea unui personaj vocal, conflictual, care iniţiază procese pe bandă rulantă pentru orice nu-i convine. Nu de mult a pierdut definitiv procesul intentat Senatului universitar, în care cerea reluarea alegerilor pentru rectorat cu el unic candidat, dat fiind că Antal, contracandidatul său, fusese descalificat de Minister.

În timp ce Ionescu îl acuză că a stat cu mâinile în sân, rectorul Constantin Bungău (foto) afirmă că a căutat o soluţie amiabilă problemei care îi stă pe cap de mai bine de un an, pentru că nu poate să-şi pună problema achitării deodată a celor 8,2 milioane lei, din simplul motiv că Universitatea nu-i are. "Am remis fiecărei facultăţi o adresă prin care cerem membrilor de sindicat să spună dacă sunt de acord să primească banii eşalonat. Le-am explicat că dacă le-am da toţi banii deodată, Universitatea ar fi blocată financiar", explică rectorul, adăugând că mulţi sindicalişti şi-au dat deja acordul scris să primească banii eşalonat.

Război penal

Cum era de aşteptat, soluţia lui Bungău, care îi face pe sindicalişti să se întoarcă împotriva liderului lor, l-a înfuriat şi mai rău pe Ionescu. "Rectorul încalcă legea. Nu poţi să faci presiuni asupra oamenilor să renunţe la nişte drepturi!", spune el, promiţând că dacă Bungău nu se potoleşte îi va face o plângere penală.

Singura soluţie acceptabilă în opinia lui Ionescu este să primească toţi banii deodată, chiar dacă Universitatea trece prin cea mai neagră perioadă, iar plata integrală a majorărilor salariale ar putea s-o ducă în faliment. "Recunosc că Universitatea trece prin momente grele. Dar de ce nu eşalonează drepturile angajaţilor din contractele de cercetare? Să le dea lor banii în 5 ani!", spune sindicalistul.

Îndârjit când vine vorba de propria-i cauză, cel mai probabil Ionescu se va ţine de promisiune şi nu va renunţa la pretenţii, cu toate că măcar respectul faţă de instituţia în care lucrează ar trebui să-i impună o minimă solidaritate. Aşa că mingea pare acum în terenul sindicaliştilor de rând, care trebuie să decidă ce vor: să primească brusc o mică avere, dar poate cu preţul pierderii locurilor de muncă, sau să se mulţumească să-şi primească banii cu ţârâita? Încet, dar sigur...

LISTA "NEAGRĂ"
Noi vrem bani!

Hotărârea sindicaliştilor de a obţine deodată cele 8,2 milioane lei îi irită, evident, pe cei care nu sunt membri de sindicat şi care, pe lângă că nu beneficiază de bani, ar trage doar ponoase dacă Universitatea s-ar trezi cu conturile golite prin plata acestei sume. "Numele lor ar trebui puse pe poarta Universităţii, să se ştie cine sunt cei care înfundă instituţia", spune un universitar.

Ironic e faptul că, dacă s-ar întâmpla asta, printre cei puşi la stâlpul infamiei s-ar număra şi câţiva actuali şefi din Universitate, cum ar fi prorectorul Marcela Prada, decăniţa Facultăţii de Ştiinţe, Sanda Filip, cea de la Arhitectură şi Construcţii, Aurora Mancia, sau directoarea Bibliotecii, Florica Ujoc.