Moş Crăciun e orădean! (FOTO)

Atenţie, copii! Moş Crăciun şi-a îmbrăcat costumul, a luat în spate desaga plină de cadouri şi colindă săptămâna aceasta oraşul. Nu e nicidecum vreun tinerel şi nici n-are barbă falsă. E chiar el, Moşul cel adevărat!

BIHOREANUL a descoperit că bătrânul cu chipul blajin, barba stufoasă şi ochelari rotunzi nu locuieşte la Polul Nord, ci e orădean get-beget, făcându-şi meseria de aproape o jumătate de veac.

Maestrul păpuşar

Un orădean de aproape 70 de ani a găsit secretul tinereţii şi al veseliei. Ioan Oros şi-a petrecut aproape 50 de ani din viaţă distrând copiii, ca actor, vocaţie pe care şi-a descoperit-o în pruncie. "Provin dintr-o familie de oameni săraci, care nu aveau radio, ci doar un difuzor pus pe perete. Nu-mi lăsam fraţii să doarmă, ascultând "teatru la microfon", la Radio România", povesteşte bunicuţul.

În şcoala generală şi în liceu, pe care l-a făcut la Gojdu, a început să-şi arate şi înclinaţia de a juca. "Făceam scenete cu bastonul în mână şi cu o pălărie, cum văzusem în filmele cu Charlie Chaplin", îşi aminteşte moş Ioan. Văzându-i talentul, profesorii l-au îndrumat spre Şcoala Populară de Artă. Şi aşa, la 21 de ani, devenea actor al Teatrului de Păpuşi.

Moş Gerilă

Trimis de conducerea teatrului, Ioan Oros s-a specializat timp de doi ani la Bucureşti, iar apoi a jucat atât pe scenă, cât şi în spatele păpuşilor, în spectacole clasice precum "Harap-Alb" sau "Sarea în bucate". A avut chiar şi un rol într-un film "serios", "Momentul adevărului", după un scenariu de Titus Popovici.

Dar cel mai îndrăgit personaj, pe care l-a întruchipat de la 25 de ani, şi care urma să-l definească, este cel al Moşului. "Pentru actori era sarcină de partid pe vremurile acelea să facă pe Moş Gerilă, cum i se zicea, pe la grădiniţe. Probabil că pe mine m-a prins rolul mai bine", spune bătrânul, explicând motivul pentru care şi-a făcut din asta o adevărată carieră.

O bună perioadă, atât înainte, cât şi după revoluţie, Ioan a fost Moşul care venea, în mod tradiţional, an de an, la Gară. "Ajungeam pe peron, iar acolo mă aşteptau mulţi părinţi şi copii, aveam o portavoce şi îi salutam pe toţi, şi le împărţeam dulciurile din desagă", îşi aminteşte bunicuţul. În 1994 s-a pensionat, dar nu şi-a abandonat personajul favorit, mai ales că, pe măsură ce trecea timpul, îi semăna tot mai mult. Şi-a crescut o barbă stufoasă şi a închegat o relaţie specială cu cei mici, pe care îi iubeşte din toată inima, nu doar de Crăciun, ci în fiecare zi şi oriunde s-ar afla.

În clinchet de clopoţei

Datorită talentului lui de a-i fermeca pe copii, moş Ioan e tot mai căutat de educatoarele de la grădiniţe, dar şi de orădeni care-l vor "la domiciliu", pentru a le face pe plac propriilor micuţi. Aşa se face că şi anul acesta are agenda plină. "Am copii la care mă duc deja de o mulţime de ani. Ei ştiu şi simt că sunt Moşul cel adevărat", spune bătrânelul.

A trecut, săptămâna trecută, şi la Grădiniţa 34 din Parcul Petofi. La auzirea clopoţeilor, copiii s-au oprit uimiţi, reîncepând să zburde când le-a venit rândul la cadouri. "Bună ziua, dragii Moşului, să ştiţi că am aşteptat un an întreg să vă văd. Dacă veţi fi cuminţi, să ştiţi că mai vin şi pe la voi pe acasă", le-a spus Ioan pruncilor care nu-şi mai dezlipeau privirile de la el. Deşi recunoaşte că până şi Moş Crăciun mai oboseşte uneori, "munca" asta îl face fericit. "E prilejul de a mă întâlni cu sufleţele pline de puritate şi de candoare, care aşteaptă Moşul cu emoţii nemăsurate şi cu inimile deschise", spune Ioan Oros.

Acum, abia aşteaptă întâlnirea cu un copil anume. E vorba chiar de nepoţica lui, Maria, de numai 3 anişori, care locuieşte la Timişoara şi căreia moş Ioan şi soţia lui, "Crăciuniţa", i-au pregătit o mulţime de cadouri. Dar ce daruri să-i mai trebuiască celei mici, când ea are ce-şi doreşte orice copil: pe Moş Crăciun bunic!