Internate pensionate: Cantina Colegiului Gojdu s-a închis, urmează şi internatul

Dacă în urmă cu două decenii elevii de la ţară trebuiau să smulgă note bune sau să dea "atenţii" ca să-şi asigure un loc în internat, acum se codesc la astfel de cazări. Mai rebeli decât erau părinţii lor, liceenii de azi strâmbă din nas când vine vorba de regulile stricte ale internatelor, aşa că preferă să facă naveta ori să stea în gazdă. Ca urmare, şcolile orădene renunţă una după alta la ofertele de cazare, pentru simplul motiv că nu mai au pe cine caza...

Lipsa chiriaşilor e şi motivul pentru care unul din internatele celebre din Oradea, cel al Colegiului Naţional Emanuil Gojdu, ar putea să-şi închidă porţile din toamnă. Chiar dacă decizia încă n-a fost luată, premisa a fost deja creată: de la 1 aprilie, cantina şcolii a fost închisă definitiv. Fără păcăleală!

Părinte supărat

Decizia desfiinţării cantinei Colegiului Gojdu şi zvonul că s-ar putea închide şi internatul l-au nemulţumit profund pe părintele unuia dintre elevii "încartiruiţi" aici. Printr-o scrisoare trimisă BIHOREANULUI, bărbatul, adăpostit în anonimat, se arată satisfăcut de condiţiile internatului şi ale cantinei, mai ales că tarifele sunt chiar modice: 60 lei pe lună cazarea şi 13 lei pe zi pentru trei mese.

Dacă băiatul său nu va mai putea beneficia de aceste servicii, părintele nu ştie ce se va face. "Unde să ne ducem copiii şi cu ce să-i hrănim, din salariile de mizerie pe care le încasăm în ţara asta?", întreabă bărbatul, el însuşi fost internist la Gojdu. Drept urmare, spune el, e decis să protesteze în stradă dacă internatul şi cantina vor fi închise.

Forţaţi de împrejurări

Directoarea Colegiului, Liana Bako (foto), susţine însă că n-a avut de ales, mai ales că ambele bucătărese au anunţat-o, acum două săptămâni, că de la 1 aprilie ies la pensie anticipat. "A trebuit să găsim rapid o soluţie pentru a asigura hrana elevilor cazaţi în internat", spune Bako.

Consiliul de Administraţie al şcolii a cerut oferte firmelor de catering, şi doar una singură, SC Restaurant Barocco SRL, a acceptat să asigure trei mese pe zi la acelaşi preţ de 13 lei. Drept urmare, din 1 aprilie, cantina de la Gojdu e folosită doar ca sală de mese, unde elevii vor mânca hrana livrată pregătită, în alt loc, de această firmă.

Internat păgubos

Închiderea cantinei a determinat conducerea Colegiului să se gândească şi la desfiinţarea internatului. "Încă nu am luat nicio decizie, dar s-ar putea să închidem şi internatul", admite directoarea. Deşi capacitatea aşezământului este de 100 de locuri, în prezent sunt cazaţi aici doar 49 de liceeni, din care numai 9 sunt elevi la Gojdu, restul provenind de la alte şcoli! "Nu sunt cele mai bune condiţii: elevii stau câte 4-6 în camere, au grup sanitar doar pe hol, iar clădirea nici nu ştiu când a fost renovată ultima oară", explică Bako.

Primăria, proprietarul clădirii, a avut în urmă cu câţiva ani un proiect de modernizare, dar n-a găsit şi banii necesari. Astfel, camerele învechite, cu mobilier şubred şi băile la comun, nu sunt deloc atractive pentru elevi, chiar dacă tariful de 60 de lei pe lună e nesemnificativ. "Din aceşti bani abia se asigură întreţinerea clădirii. Utilităţile nu se acoperă sub nicio formă, le plăteşte Primăria. Internatul e o gaură în buget", conchide directoarea.

În schimb, în timp ce jumătate din camere stau nefolosite, Colegiul are tot mai mulţi elevi şi duce lipsă de spaţii didactice. "Am desfiinţat patru cabinete pentru a le transforma în săli de clasă. Dacă închidem internatul, am putea amenaja vreo 8 săli de clasă şi 2 cabinete noi", spune profesoara.

Reguli stricte

Nu doar clădirea învechită îi ţine pe elevi departe de internat. Odată cazaţi aici, ei intră în responsabilitatea conducerii şcolii, aşa că regulile de conduită sunt foarte stricte. După masa de prânz, au o oră-două de relaxare, iar apoi participă obligatoriu la meditaţii cu pedagogul internatului. Nu pot părăsi clădirea decât cu bilet de voie semnat de părinţi şi de pedagog, şi sunt supravegheaţi zi şi noapte. Altfel spus, un fel de şcoală după şcoală, cu un regim spartan aproape ca la armată, deloc pe placul tinerilor. Drept urmare, mulţi preferă naveta, chiar dacă asta îi pune pe drumuri câteva ore în fiecare zi, ori, dacă părinţii îşi permit, stau în gazdă sau în chirie.

Că elevii bihoreni nu prea mai vor să audă de viaţa în internat o confirmă şi alţi directori de şcoli. De pildă, la Colegiul Tehnic Mihai Viteazul, care are cel mai mare internat din oraş, sunt ocupate doar 75% din cele 240 de locuri, chit că internatul adună elevi de la şase şcoli. "Unii elevi stau în internat doar iarna, în restul anului preferând naveta", spune directorul Ruben Filimon (foto).

Migraţia spre Lazăr

Dacă îşi închide internatul, Colegiul Gojdu va fi a patra şcoală care face acest pas în ultimii trei ani, după Liceul Ady Endre, Colegiul Iosif Vulcan şi Grupul Şcolar Vasile Voiculescu. În oraş au mai rămas 10 internate şcolare, iar singurul care are toate camerele ocupate e cel al Liceului Teoretic Aurel Lazăr.

Aici a funcţionat înainte de 1989 Şcoala de Partid (a Partidului Comunist), aşa că internatul este conceput cu camere mai mici, pentru cel mult 3 persoane, fiecare cu baie proprie, lucru nemaiîntâlnit nicăieri în internatele din oraş. În plus, clădirea a fost complet renovată în urmă cu câţiva ani, aşa că elevii au parte şi de confort. "Toate cele 100 de locuri sunt ocupate. La 60 de lei pe lună, bani care nu acoperă nici consumul de apă al unui elev, nu au unde să stea altundeva", spune directorul Ioan Micu (foto). Dacă ar exista cerere, directorul spune că ar putea caza chiar mai mulţi elevi, dar cu condiţia să stea câte 4 în cameră.

Din toamnă, acest lucru ar putea să se şi întâmple, pentru că a convenit deja cu omoloaga sa de la Gojdu că, dacă internatul de aici se închide, chiriaşii vor fi preluaţi la Lazăr, la fel ca în trecut, când s-au închis internatele de la Ady Endre şi Iosif Vulcan. Pentru că, oricât de mult ar vrea să facă economii conducerile şcolilor, nici nu pot lăsa copiii-n stradă...

Revitalizarea internatelor şcolare putea avea loc, în urmă cu câţiva ani, dacă proiectul grandios al primului campus şcolar din Oradea ar fi devenit realitate. În 2008, Guvernul promitea că va aloca 37 milioane de lei pentru ridicarea campusului pe terenurile fostei Garnizoane, în Calea Armatei Române.

Complexul urma să aibă şapte corpuri de clădiri: două cu săli de clasă, un internat, o clădire pentru o cantină şi un club şcolar, una cu garsoniere pentru profesori, alta cu ateliere şcolare şi o sală de sport. Mare şi modern, internatul ar fi putut adăposti elevii răsfiraţi la celelalte din oraş. Şase ani mai târziu, însă, în campus nu a fost ridicată decât clădirea Colegiului Economic Partenie Cosma, şi aceea construită în cea mai mare parte doar din banii Primăriei, căci Ministerul n-a mai dat niciun leu, deşi a promis.

Neputând conta pe alocări de la Bucureşti, municipalitatea orădeană plănuieşte să acceseze o finanţare europeană pentru a edifica pe cont propriu întregul campus.