Noua şefă a Instituţiei Arhitectului Şef: "Obiectivul meu e reabilitarea faţadelor din centrul istoric"

Cunoscută pentru că a fost singurul funcţionar care a înfruntat administraţia fostului primar Petru Filip, amendând lucrările făcute de mântuială, Adriana Lipoveanu, fosta directoare a Inspectoratului Teritorial de Stat în Construcţii Oradea, s-a înscris în PNL în 2008, convinsă că poate face treabă în administraţia locală.

De îndată ce va fi instalată ca directoare adjunctă a Instituţiei Arhitectului Şef Oradea, funcţie câştigată prin concurs, inginera va renunţa la calitatea de consilier municipal şi la funcţia de inspector în construcţii. Dar, păstrându-şi-o pe cea de vicepreşedinte al Fundaţiei pentru Protecţia Monumentelor, şi-a stabilit priorităţile: reabilitarea clădirilor din centrul istoric al Oradiei. "E laitmotivul meu", spune Adriana Lipoveanu.

Bine pentru mine, bine şi pentru oraş

- De ce, după o întreagă carieră, renunţaţi la Inspectoratul în Construcţii?

- Mi s-a ivit o oportunitate când s-a scos la concurs postul de director adjunct la Instituţia Arhitectului Şef. Mi-am zis că poate e bine pentru mine, poate e bine şi pentru oraş.

- Care sunt planurile dvs. în noua calitate?

- În primul rând, actualizarea Planului Urbanistic General al oraşului, cel în baza căruia se autorizează toate construcţiile. Făcut în 2000, conţine o grămadă de deficienţe. Laitmotivul meu e reabilitarea faţadelor din centrul istoric, adică identificarea unei "portiţe", prin Legea 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, deoarece momentan nici una din normele legale pe care am mizat - precum Legea "Udrea", adică 153/2011, care exceptează tocmai monumentele clasate sau în curs de clasare, nici Regulamentul de întreţinere a faţadelor elaborat de Consiliul Local şi anulat la cererea Prefecturii - nu mai e viabilă. Am în plan şi întărirea disciplinei în urbanism, întrucât sunt destule clădiri unde nu s-a respectat autorizaţia de construcţie. Un alt proiect e reconversia urbană. În Oradea avem clădiri care, prin idei inovatoare, se pot suprapune pe structura cerută de piaţă. Clădirea Fabricii Oradinum, de pildă, dezafectată de ani de zile, ar putea fi demolată şi făcută parcare. Mai sunt turnurile de apă, peste tot în oraş, care zac nefolosite...

Pro şi contra

- Cam câte clădiri prezintă pericol pentru cetăţeni?

- Toate care au desprinderi de tencuieli şi exfolieri, fapt pentru care am şi dispus, chiar dacă am fost criticaţi de arhitecţi, acoperirea lor cu plase ce pot reţine elementele mai mici să nu accidenteze oamenii. Multe clădiri deteriorate sunt pe strada Republicii.

- Cât de sigure sunt blocurile, de vreme ce şi din acestea încep să cadă bucăţi?

- Le identificăm, iar până la finele anului notificăm proprietarii. Reabilitarea va merge repede, căci necesită doar simple anvelopări. Nu avem situaţii dramatice, de genul balcoanelor care se dărâmă, însă avem şarpante neautorizate, care pot fi periculoase la furtuni.

- Enumeraţi ce vă place şi ce nu în urbanistica oraşului.

- Nu-mi plac inserţiile nepotrivite în centrul istoric, precum montarea tâmplăriilor PVC într-o clădire monument sau zugrăvelile inadecvate. Mi-ar plăcea ca intrările în oraş să fie mai întreţinute. Îmi plac parcurile şi văd strădaniile pentru îmbunătăţirea traficului, curăţeniei şi zonelor verzi. Îmi place promenada făcută între Podul Dacia şi Podul Intelectualilor şi sper că va continua până la Podul Ferdinand.

- Dar dalele de pe Corso?

- Fiecare proiect de arhitectură are partea de creaţie, care aparţine arhitectului şi pe care o judecă alţi arhitecţi. Toţi ceilalţi putem spune dacă ne place sau nu. Mie mi-a plăcut mai mult proiectul anterior, al arhitectului Szabo Arnold. Ca design, respecta oarecum stilul eclectic, Secession, al străzii Republicii. Dar să nu uităm, proiectul cu dalele a fost premiat...

- Care sunt principalele probleme ale oraşului?

- Nu suntem destul de implicaţi în verificarea disciplinei urbanistice. Degeaba identifici construcţii ilegale, căci în ultimii 20 de ani nu s-a dat nicio sentinţă de demolare a vreuneia. Dacă implicarea tuturor instituţiilor ar fi mai mare, dacă noi am face controale mai dese şi mai riguroase, pe beneficiar l-am prinde în diverse etape, nu cu construcţia gata, iar lucrurile s-ar putea îndrepta.

Lucrări bune, lucrări rele

- Cum se explică proasta calitate a lucrărilor comandate de diverse instituţii?

- Au fost cazuri, mai ales pe vremea primului program ISPA, când lucra Keviep, pentru lucrările de pe Clujului sau Ecaterina Teodoroiu... Am făcut o grămadă de controale, dar degeaba. Inspectoratul de Construcţii dădea amenzi şi dispunea remedii, apoi amenzi pentru nerespectarea lor. Le-am spus celor de la Primărie: "Nu le plătiţi lucrările!". Dacă amâni recepţia, constructorul nu îşi primeşte garanţia şi îl doare la buzunar. Inspectoratul s-a implicat mult, dar Primăria făcea toate plăţile. Sigur, probleme au fost şi după 2008, gen echipe de la Selina care asfaltau pe ploaie. Dar, totuşi, lucrurile merg spre bine. Sunt lucrări publice la grădiniţe, la şcoli şi spitale bine făcute.

- Care a fost cea mai mare amendă dată de Inspectoratul de Construcţii şi pentru ce?

- La cartierul din Paleu al domnului Călin Raita. Am dat 1,75 miliarde de lei vechi, pentru 70 de case construite pur şi simplu fără autorizaţie.

- Ce părere aveţi de proiectul de reamenajare a Pieţei Unirii? E bine că strada Alecsandri devine pietonală?

- Faptul că vrem o zonă de piaţă publică, la fel ca în alte oraşe, mi se pare un lucru foarte bun. Însă e o problemă pe care municipalitatea trebuie s-o rezolve: parcările. Municipalitatea trebuie să-l asigure pe proprietarul de pe Alecsandri că va avea unde să parcheze maşina.