Joc în uniformă (FOTO)

Unul dintre puţinii actori orădeni get-beget, Ciprian Ciuciu a urcat prima oară pe scenă la doar 19 ani. După mai multe roluri mărunte, în această stagiune a avut norocul să i se încredinţeze partituri complexe, care îi dau ocazia să-şi etaleze talentul.

Debut în facultate

Deşi a făcut de mic cursuri de teatru, Ciprian nu credea că o să facă din actorie o carieră. "Vroiam să fiu avocat sau psiholog, dar actoria se aseamănă oarecum cu aceste meserii. Şi aici trebuie să cunoşti emoţiile şi psihicul uman", explică artistul. Aşa că, după ce a participat la câteva festivaluri prin ţară, s-a decis: voia să joace!

S-a înscris la cursurile de teatru ale facultăţii din Oradea şi în primele săptămâni a primit un rol în "Nevestele vesele din Windsor", spectacol pus în scenă de Teatrul de Stat. "Am fost la casting cu toată clasa, iar pe mine m-au ales pentru un rol mic. De atunci am rămas actor-colaborator al Teatrului", povesteşte Cipri.

Până anul acesta, nu s-a putut lăuda decât cu roluri modeste în spectacole ca "Romeo şi Julieta", "Terorism", "Toate drumurile duc la Roma" şi "Maitreyi". Cu toate astea, n-a abandonat, convins că şansa o să-i surâdă, mai ales că îi place ce face. "Cred că oricine îşi doreşte o profesie care să-i facă plăcere. E un lux să fii actor şi să fii şi plătit pentru plăcerea asta", filozofează tânărul ajuns la 25 de ani.

Broker, vânzător, regizor...

În paralel cu actoria, pentru că nu putea totuşi trăi din ce câştiga pe scenă, Ciprian şi-a luat şi alte joburi. A fost broker de credite şi vânzător, ba chiar şi-a înfiinţat o firmă de publicitate, care însă a dat chix. "Actoria te ajută să te dezvolţi ca om şi nu există monotonie. Dezavantajul e unul singur şi nu e greu de ghicit", spune orădeanul, referindu-se la salariile actorilor.

De lipsa creativităţii însă nu se poate plânge. A publicat trei volume: în 2007 unul de proză scurtă, iar în 2008 un volum de poezie "Cu paşi de bebeluş" şi o carte cu trei piese de teatru intitulată "Pe curând, tati... te pup". Scenariul care dă titlul cărţii e dramatic şi emoţionant. "Este povestea unei familii disfuncţionale, inspirată din cazuri despre care am auzit", povesteşte autorul.

Mai târziu s-a apucat şi de filme, realizând un scurt-metraj ("Cum să mănânci o pasăre. Ghidul începătorului"), şi un documentar despre picturile actriţei Adela Lazăr, pe fundalul poeziilor lui Ciprian, recitate de alţi colegi ("Chevalet"). Anul acesta a mai lansat un scurt-metraj, "Eu n-am curaj", intens controversat, fie şi numai pentru că tratează un subiect tabu: masturbarea. "Povestea este cea a unui om încătuşat psihic, şi vorbeşte despre curajul de a merge până la capăt şi în realitate, nu doar în fantezie. În fond, o poveste despre libertate", spune Ciprian, care şi-a realizat producţia cu fonduri strânse prin chetă. "Fiind cercetaş în copilărie, am rămas cu ideea că trebuie să mă descurc singur", se explică actorul-regizor.

Perfecţionistul

În această stagiune, Ciprian pare să fie iubit de muze, fiindcă în sfârşit a trecut de la rolurile neînsemnate la unele care contează şi pot să-i marcheze cariera. În aclamatul musical "Scripcarul pe acoperiş", care a deschis noul sezon cu un show de trei ore de muzică, dansuri şi interpretare dramatică, Cipri întruchipează un rus îndrăgostit, împotriva convenţiilor sociale, de o evreică, pe care o şi ia în căsătorie împotriva voinţei tatălui acesteia, chiar în vremea pogromurilor din Rusia. "Personajul e unul dintre ruşii buni, ca să spun aşa. Pentru rolul acesta am repetat încă din luna mai la partea de muzică şi dans. Se pare că mi-a ieşit", spune tânărul, cu modestie.

Un rol şi mai complex i-a adus "Biloxi Blues", spectacol despre procesul de maturizare a unui grup de recruţi instruiţi într-o bază militară sub comanda unui sergent, fireşte, dur (jucat de Richard Balint). Arnold Epstein, personajul lui Cipri, e un intelectual care refuză să se conformeze regulamentelor deoarece i se par absurde, motiv pentru care are numai de suferit, fiind trimis mereu la spălat de toalete. "Omul crede în demnitate şi onoare. Refuză ordine de la cineva inferior intelectual", explică actorul.

În timpul repetiţiilor, Cipri a şi experimentat ceva din atmosfera de cazarmă. "Mulţi dintre noi nu au făcut armata, inclusiv eu. Dar la repetiţii am intrat într-o atmosferă asemănătoare. Ne dădeam pedepse, să facem flotări, de exemplu", povesteşte actorul.

"Biloxi Blues" s-a bucurat de un succes meritat la recent încheiatul Festival al Săptămânii Teatrului Scurt, primind premiul special al juriului, astfel că pare un spectacol de viaţă lungă. Perfecţionist, actorul nu e totuşi pe deplin mulţumit de prestaţia sa. "Aşa e viaţa mea. E greu să fiu mulţumit de ceea ce iese din mine şi vreau să evoluez. Aşadar, azi nu văd cu aceiaşi ochi ceea ce am făcut ieri".

Un singur lucru l-ar face să se răzgândească: dacă aplauzele pe care le va primi vor fi mai intense decât cele de care deja s-a bucurat.