Punga de sticks-uri şi arginţii Bisericii

Din automatism, dimineaţa, la cafea, pornesc mereu televizorul. Tot ca de obicei, însă, rar sunt atent la ce turuie. Ce noutăţi poţi afla auzind aceleaşi relatări despre percheziţiile mascaţilor "la prima oră", spicuiri despre un politician care şi-a "atacat" vreun adversar (ori chiar un coleg), "mondenităţi" cu vedete de plastic şi cancanuri dintr-un fotbal muribund vândute ca "ştiri sportive"?

Sâmbăta trecută, însă, televizorul mi-a oprit cafeaua-n gât. Îmboldit de o prezentatoare să spună ce-şi dorea de ziua lui, un copil care împlinise 7 ani a dat un răspuns care nu putea lăsa pe nimeni de piatră. Ce şi-a dorit bietul băiat? O pungă de sticks-uri. Mai mult nu, că părinţii n-aveau de unde.

Câteva ceasuri mai târziu, un arhiepiscop proaspăt întronizat anunţa că va vinde limuzinele din dotare pentru ca Biserica să nu mai fie acuzată că se lăfăie în lux. Ar fi un bun început, zic, dar cu condiţia ca banii obţinuţi să fie cheltuiţi nu pe engolpioane ori alte "scule", ci în folosul celor nevoiaşi. Al celor la care au fost deturnaţi atâţi şi atâţi ani de guvernele care, indiferent de orientare, cu o habotnicie aproape medievală, au finanţat mai degrabă ctitorirea de noi biserici decât renovarea vechilor mănăstiri, ca să nu mai vorbim de construirea unor noi spitale, şcoli şi cantine.

2013 se anunţă, oricum, cel mai negru an din istoria Bisericii noastre Ortodoxe, pentru că lăcomia prezentă a propriilor dregători întrece până şi turpitudinea laşităţilor predecesorilor. Un an mai greu decât toată Epoca de Aur, când Ceauşescu dărâma bisericile, iar clerul se ruga pentru Preşedinte. Proba? După ce în ianuarie s-a împotrivit incinerării unui regizor doar pentru a nu da liber "evaziunii" enoriaşilor de la plata taxelor pe înmormântări, încrederea credincioşilor în aşa-zisa "Biserică Naţională" a scăzut în februarie la un nivel fără precedent: 30%.

Şi încă e mult, căci dacă s-ar face o nouă cercetare probabil că BOR n-ar mai avea acum nici atât: între timp o lume întreagă a aflat despre modestia noului Papă Francisc I şi despre disponibilitatea întâistătătorului Bisericii din Cipru de a pune averile acesteia la dispoziţia statului până la trecerea crizei. Faceţi o comparaţie cu pretenţia Patriarhiei noastre ca Guvernul şi primăriile să-şi majoreze contribuţiile pentru construirea "Catedralei Mântuirii Neamului", revendicare motivată, cinic, că donaţiile oamenilor au scăzut din pricina sărăciei!

Ce-i de făcut? Poate că îmi fac păcat, dar cred că "turma" n-ar greşi dacă, o vreme, ar pune bani în tas doar acelor preoţi care nu i-ar folosi exclusiv pentru propria îndestulare, ci ar rupe din ei pentru a da celor care stau în uşa bisericii, celor care nu ajung niciodată în biserici, celor care suferă în spitale, în azile şi pe străzi, măcar atât: o pungă de sticks-uri. Ştiu, sună a boicot, dar din când în când chiar şi Iisus mai răsturna mesele zarafilor din templu.