Prietenie româno-maghiară, şi viceversa?

Teoria nu e nouă deloc, o reproduce, fără asumarea filiaţiei, pe cea nazistă a rasei pure care preferă să-şi asume riscul cosangvinităţii (şi perpetuării în timp monstruoase) decât să se corcească cu membrii altui "trib", şi denotă o mentalitate primitivă, a "asediatului" chemat mereu să reziste.

În faţa a ce, însă? Ce pericol ameninţă "identitatea naţională" a maghiarilor din România, atât de des invocată, niciodată explicată? Putem doar ghici îndărătul sloganurilor politicienilor de etnie maghiară care propagă obsesiv ideea că "identitatea maghiară" depinde nu de învăţarea, vorbirea şi cultivarea limbii materne în familie şi în instituţii de cultură proprii, ci ba de înfiinţarea unei facultăţi de medicină exclusiv maghiare la Târgu Mureş, ba de ruperea în două a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, ba de desprinderea a tot felul de şcoli, grădiniţe şi chiar şi creşe din şcolile, grădiniţele şi creşele existente, al căror "păcat" e că încă mai găzduiesc sub acelaşi acoperiş copii români şi maghiari.

Un medic salontan, momentan senator, a comentat cu umor aberaţiile răspândite de publicaţia pe care formal o conduce un consilier local UDMR, dar pe care cel puţin "spiritual" o patronează edilul, tot UDMR-ist, al oraşului. "Eu sunt prieten cu vecinii de etnie maghiară, dar vreau să ştiu dacă şi ei sunt prieteni cu mine, pentru că prietenie cu sens unic nu există", spunea salontanul român cu tâlc amar.

Tristeţea şi îngrijorarea e că dacă până acum politicienii maghiari păreau de două feluri (durii în jurul lui Tokes şi "rezonabilii" în UDMR), noua manifestare a şovinismului la nivel, să zicem înalt, din Salonta demonstrează că nu trebuie să ne facem iluzii: în UDMR există destui extremişti gata să provoace tulburări mai frecvent şi mai intens. Amintiţi-vă doar că, nu demult, tot un consilier local UDMR-ist, din Oradea, să fălea pe Facebook că fiul său nu suportă tricolorul românesc nici măcar într-o instituţie publică.

Nu vreau să răscolesc în rahatul şovinismului, dar am totuşi o nedumerire serioasă: în condiţiile în care mulţi români şi mulţi unguri reuşesc să fie excelenţi prieteni, cât vor mai putea să rămână aşa dacă "liderii comunităţii" îi învaţă lecţia urii şi a izolării ba pe unii, ba pe alţii (dar mai mult, cum se vede, pe alţii)? Dacă sunt învăţaţi fiecare să dispreţuiască neamul celuilalt, cât timp vor mai rămâne prieteni Gheorghe şi Janos?