Caragiale îşi permitea luxul de a-şi privi cu îngăduinţă personagiile. Un jurnalist nu are, însă, privilegiul dramaturgului. Cum să-i spună la gazetă "coane Fănică" unui prefect borfaş? Cum s-o alinte "Zoiţică" pe boarfa care dictează acţiunile demnitarului? N-ar fi trădare?
Cu toate astea, se găsesc deştepţi care impută jurnalistului că e "rău" cu personajele sale şi că le face rău. S-a întâmplat, din nou, săptămâna trecută, după câteva articole despre golăniile unor inşi ajunşi să conducă ba comunităţi, ba instituţii. Am păţit-o şi eu după ce am scris că şeful Spitalului Municipal s-a lăfăit bine-mersi în profitabile incompatibilităţi şi conflicte de interese, prestând concomitent şi la un spital privat căruia, mai grav, i-a atribuit un contract dolofan pentru servicii ce puteau fi asigurate de propriii subalterni. Să te ţii vaiete, blesteme şi parabole despre bunătate şi umanism de la amicii împricinatului!
Doar ANI are dreptul să constate neregulile, au pretins unii. Omul a făcut "şi multe lucruri bune", au adăugat alţii. Suporterii fostului manager au omis însă şi că faptele sale bune şi-au găsit locul, la vremea lor, în paginile BIHOREANULUI, dar şi că ele nu le spală pe cele rele. Că, cinstit vorbind, respectivul nu-şi făcuse decât datoria, îşi urmase fişa postului.
Fan-clubul fostului şef a omis, de asemenea, că nu are ANI exclusivitatea de a sancţiona incompatibilităţile şi conflictele de interese ale celor aflaţi în serviciul public, că instituţia statului cel mai adesea doar a reacţionat, nepermis de tardiv şi selectiv uneori, tocmai în urma dezvăluirilor presei.
Cert e că, încurajat de "solidarizări", fostul manager a ameninţat alţi confraţi (pe noi nu, cel puţin nu direct) că o să-i târască prin tribunale, pentru calomnie. Dacă ar fi bărbat şi consecvent măcar cu el însuşi, ar trebui să procedeze însă la fel şi cu membrii Consiliului de Administraţie al spitalului, care ne-au întărit spusele, şi cu primarul Ilie Bolojan, care l-a revocat din funcţie. Tare-s curios, va avea tupeul?
Întovărăşirea întru apărarea "victimelor" unui ziar mai curajos nu mă mai miră de mult. Din când în când, totuşi, e sănătos de amintit pe şleau că, aşa cum e dator să relateze reuşitele cuiva în serviciul public, jurnalistul are şi misiunea de a arăta rateurile, găinăriile, măgăriile, porcăriile dregătorilor. Jurnalistul care n-a fost la furat cu nimeni şi n-a împărţit cu nimeni nicio pradă are toată libertatea de a rămâne insensibil, de piatră, la comentariile celor prinşi cu mâţa-n sac şi ale susţinătorilor acestora.
Nu pentru că şi-ar duşmăni personajele, nu pentru că are plăcere sadică de a-i "terfeli", de a-i vedea suportând consecinţele propriilor fapte, ci pentru că nu-i şade bine să dea docil din coadă ori să participe la concursuri ipocrite de adunat "prieteni" şi "like"-uri. Nici pe forumurile propriilor ziare, nici pe reţele de socializare şi cu atât mai puţin în piaţa publică.
Utilizatorii înregistraţi pe acest site trebuie să respecte Regulamentul privind postarea comentariilor. Textele care încalcă prevederile regulamentului vor fi editate sau şterse. Îi încurajăm pe cititori să raporteze orice abuz.