Mult zgomot pentru nimic

Visând la Eminescu, dar vieţuind sub semnul lui Caragiale (din păcate necitindu-l pe niciunul), locatarii spaţiului mioritic nici nu bănuiesc ce mult li se potriveşte o vorbă de-a lui Lucian Blaga: "Şi tot ce-i neînţeles se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari...".

Poate asocierea pare inadecvată, dar aşa stă treaba, zic eu, şi cu atitudinea faţă de treburile Cetăţii, inclusiv în arzătoarea chestiune a zilei, cea cu gazele de şist. Cu cât e confuzia mai mare, cu atât ni se întăresc convingerile.

Zilele trecute, speriaţi că o firmă din Canada le va tulbura apele (cele geotermale, din care se fură la greu şi la vedere fără să protesteze nimeni), aleşii din Sânmartin au hotărât un referendum care să stabilească dacă alegătorii sunt sau nu de acord. Nu doar cu extracţia gazelor de şist, ci cu a oricărui alt produs petrolier, ţiţei sau gaze naturale. O continuare previzibilă dacă avem în vedere că masele şi-au format deja o opinie (ori le-a fost imprimată una) şi deja au participat la mai multe proteste. Asta deşi s-ar putea ca firma să nici nu plănuiască să foreze sub ori în vecinătatea Băilor, în ciuda denumirii tâmpit atribuite perimetrului "EX-3 Băile Felix", întins pe o mie de kilometri pătraţi.

Tot logic, prefectul Claudiu Pop a anunţat că va ataca în justiţie Hotărârea Consiliului Local, ca referendumul să nu aibă loc. Atâta i-a trebuit, că a şi fost luat la ţintă: ba că-i fiul tatălui său (contestă cineva acest lucru?), ba că şi-a cumpărat funcţia cu bani grei (bineînţeles, furaţi de la gura poporului, chit că nici tatăl său şi nici el, înainte, n-au avut vreodată funcţii publice care să le permită aşa ceva), ba că face blat cu... Guvernul.

Deşi le plac tot felul de ziceri despre lege ("Unde-i lege nu-i tocmeală", "Fiat Justitia pereat mundus"), criticii prefectului omit însă taman motivul acţiunii acestuia: e obligat de lege! Iar aceasta spune clar, chiar dacă frustrant în acest caz: resursele subsolului nu sunt ale unei comunităţi locale, ci ale statului, deci nu localnicii decid asupra lor. Sigur, "indignaţii" pot scanda la infinit "statul suntem noi", dar cu ce rezultat? Exploatarea şisturilor a devenit deja o chestiune juridică, aşa că şi reacţia oricui e interesat de-o parte sau de alta trebuie exprimată în acest plan, nu în altul.

Mai ales nu într-unul politic. Sigur, aşa poţi deveni popular (de-asta au şi votat toţi consilierii referendumul, indiferent de culoare), dar nu ajunge. Nu ajunge nici să spui că un fost prefect, PDL-istul Ghilea, a trădat în 2010, tăcând chitic în timp ce Guvernul Boc dădea canadienilor perimetrul Felix, nici că cel actual, PSD-istul Pop, trădează atacând referendumul în loc să demisioneze (mai ales că orice alt prefect va face la fel).

Pe când opozanţii de paradă seamănă cu motocicleta Mobra de pe vremuri (mult zgomot, puţină mişcare), cei mai lucizi în toată povestea îmi par "micuţii" de la Forţa Civică. Măcar aceştia au făcut ce trebuia: deschizând proces contra Guvernului, atacă sursa problemei. Mai puţin spectaculos, dar poate cu folos.