Imposibila iubire

Fost şef al filialei PDL Bihor, dar vicepreşedinte al partidului la Bucureşti, senatorul Petru Filip a încheiat săptămâna trecută cu o propunere-şoc: PNL trebuie cooptat la guvernare chiar de-ar fi ca pedeliştii să-i cedeze unui liberal conducerea Guvernului, sacrificându-l pe Emil Boc!

Unii ar compara situaţia cu impasul unui şofer de autobuz care l-a birjălit fără milă, a renunţat la roata de rezervă, a debarcat din pasageri, a scos din scaune şi i-a gripat motorul, fiind gata să-l schimbe cu unul de Lăstun (deh, ăsta e mai "economicos"), iar deodată, la primul hop, îi cere altuia să preia volanul.

Şi, totuşi, ideea lui Filip nu e iraţională deloc. Încă de la crearea sa, PDL s-a îndopat cu liberali trădători, s-a întovărăşit cu pesediştii "independenţi", i-a plătit pe hoaverii din UDMR să se mai aşeze încă o dată la aceeaşi masă, dar singurul rezultat e că a avut cu cine împărţi prada. Acuma, însă, durgălit la vale în sondaje, realizează că zadarnic are majoritate în Parlament, dacă nu are şi în popor.

De-o vreme, pedeliştii constată că aşa-zisul lor preşedinte e departe de a fi ceea ce lăuda Traian Băsescu în 2004, când îi preda ştafeta cu recomandarea ca partidul să dea ţării cât mai mulţi Boci, proclamând cosaşul de Răchiţele drept unitate de măsură a competenţei. Trezindu-se că Emilul lor e mai caricatură decât Emilul ţărăniştilor, se tem acum să nu împărtăşească aceeaşi soartă care a trimis PNŢCD la muzeu.

La fel ca alţi colegi lucizi, Filip şi-a dat seama că PDL are nevoie rapidă de un asociat din care să-şi mai tragă nu putere, ci credibilitate. Şi cum acesta nu poate fi PSD-ul, fie şi numai pentru că rănile anului trecut încă sângerează, singurii parteneri ar fi liberalii.

Problema este, însă, dacă tonul cu care îi cheamă la guvernare e cel potrivit şi dacă aceştia sunt dispuşi să-i ierte pe demagogii care mai ieri îi acuzau de orgii pe banii Ţării, punând toate relele, chiar şi cele viitoare, în sarcina lui Tăriceanu & Co.

Sunt curios însă, în egală măsură, şi dacă în Bihor alde Cornel Popa ori Ilie Bolojan au uitat tălpile ce le-au fost puse cu atâta abnegaţie de PDL-işti la Parcul Industrial, la finalizarea centurii şi a Autostrăzii Transilvania, la construcţia de parcări ori la restructurarea spitalelor. Abia după ce vom avea răspuns la mărunţişurile astea provinciale vom şti dacă, mai departe, motorul fostei Alianţe Dreptate şi Adevăr va putea spune încă o dată DA sau dacă, în relaţia cu PDL, NU rămâne pe veci.