Greşeala lui Mălan

În spinoasa problemă a Pieţei Unirii viceprimarul Mircea Mălan a cedat în faţa contestatarilor. Proiectul lui Horea Gavriş a fost castrat, redevenind mediocru. Domnul Mălan ar trebui să ştie că între un manager speriat care ezită să ia hotărâri şi unul care ia multe decizii, chiar dacă unele greşite, întotdeauna e de preferat cel din urmă. Apoi, dacă o decizie este luată, trebuie dusă până la capăt cu orice risc.

Lipsiţi de idei şi strălucire, vocalii arhitecţi au explicat cenuşiul proiectelor proprii prin dorinţa de a nu distona cu falnicele clădiri de pe Centru. Dacă ar fi să ne luăm după logica lor, marii arhitecţi de la începutul secolului XX ar fi trebuit să clădească palate din chirpici, căci ar fi fost în ton cu bordeiele din preajmă.

Eu nu cred în arhitecţii care-şi apără opera verbal prin bufete îmbâcsite în loc să-şi lase lucrările să vorbească singure. Nu cred în iubitorii de clorofilă trecuţi de 40 de ani şi fără serviciu, care n-au plantat un copac la viaţa lor.

În locul lui Mălan nu aş fi renunţat la obelist ci aş mai fi pus vreo 50, ca să aibă cu ce se zgâria pe ochi cei care vor ca în oraşul acesta să nu se facă nimic. Pentru a îmbrăca haina de primar în 2016, domnul Mălan are nevoie de stofă. Deocamdată a demonstrat că nu o are. Pentru că nici măcar nu a îndrăznit să îndrăznească.