Bolojan versus Vuşcan

Bolojan l-a numit pe Horea Vuşcan măscărici şi băiat de bani gata. Dacă în ce priveşte chestia cu "de bani gata" are dreptate, ţinând cont ce consum ridicat are junele Vuşcan, cu "măscăriciul" a dat-o în bară. Pentru că numai măscărici nu poţi fi numit când ai la activ uciderea a trei unguri.

Adevărul e că pe primar îl lasă nervii când vede că singurul său opozant local este şeful unui partid ai cărui membri sunt mai puţini decât prietenii de pahar pe care Horică îi are într-o singură seară la crâşmele de sub Pasaj.

UDMR-ul nu mai deschide gura în faţa primarului de când acesta le-a astupat-o cu regii mănoase ca Apă-Canal sau cu secţia cimitire a RAPAS. Pesediştii stau şi ei în banca lor de când şefii au fost la rândul lor răsplătiţi cu niscaiva demnităţi, iar PDL-ul e practic inexistent de când vo(d)calul Mircea Matei a plecat la Bucureşti.

De înţeles, deci, că edilului şef i-a sărit ţandăra când Vuşcan a profitat de nemulţumirile ioşioţilor după scumpirea gigacaloriei. Frustrarea lui Bolojan e cu atât mai mare cu cât ştie că tocmai prin preţul preferenţial oferit celor din Ioşia se află în afara legii. Primăria nu poate subvenţiona preţul gigacaloriei decât din venituri proprii, altfel va veni peste el şi Prefectura, şi Camera de Conturi.

În ce priveşte lupta între Bolojan şi titanul politic Vuşcan, nu pot trage decât o amară concluzie. Dacă toţi tinerii activişti sunt de teapa lui alde Horică, putem, fără regrete, să tragem apa pe viitorul luminos al naţiunii.