Arafatu' l-a învins pe "Să muriţi bine!"

Aşa cum românii spun «adidaşi» pantofilor de sport şi «xerox» fotocopiatoarelor, la fel, în Mureş, acolo unde doctorul Raed Arafat a iniţiat cu surse private cel mai performant serviciu public, oamenii spun salvării SMURD «Arafatu'». 

Pe acest om l-a demascat Traian Băsescu ca "duşman" şi "stângist" după ce în 2010 tot el îl decorase. De ce s-a sucit? A descoperit între timp, cu nenumăratele sale servicii secrete, că părintele SMURD complota contra României? Că plănuia atacuri teroriste? Că transforma ambulanţele în maşini-capcană? Sau măcar că voia să intre într-un partid de stânga? Nici vorbă! "Crima" palestinianului mai român decât nevertebraţii portocalii era opoziţia faţă de proiectul aşa-zisei legi a sănătăţii, care dădea startul celui mai mare tun din 1990 încoace, luând o sumă uriaşă de bani publici şi făcând-o plocon unor privaţi.

În 7 ani de domnie, Băsescu a distrus tot ce-a atins. Săptămâna trecută, pe ruinele "statului asistenţial", peste care a ctitorit un "stat modernizat" în sfârşit inapt să asigure servicii normale de administraţie, de ordine publică ori de educaţie, el a comis însă marea greşeală a vieţii. După ce s-a luat de jurnalişti, de profesori, de medici, de funcţionari, de poliţişti, de Rege, de oricine i-a stat în cale lui sau despre care doar i s-a părut că-i stătea în cale, Căpetenia Triadei PDL-UDMR-UNPR s-a năpustit bezmetic împotriva unui profesionist care din nimic a creat ceva, care a spulberat convingerea mioritică potrivit căreia în România nu se poate face nimic şi a demonstrat că ba se poate, dacă eşti bine pregătit, bine intenţionat, onest şi tenace.

Băsescu şi-a etalat uriaşa micime, şi de caracter, şi în raport cu demnitatea pe care o ocupă. În plus, după ce a declarat război oral "sistemului ticăloşit", s-a dezvăluit ca fiind, de fapt, promotorul "băieţilor deştepţi" din sănătate. Doar opoziţia societăţii l-a făcut ca, la finele aceleiaşi săptămâni, să-l pună pe Boc să retragă proiectul (ca şi cum legea n-ar fi fost creaţia Cotrocenilor, ci a micuţului premier!), bătându-ne tuturor obrazul că nu merită poporul acesta neghiob aşa mare reformist ca el!

Spuneam că 2012 va fi anul alegerii între democraţie şi dictatură, dar nu credeam că alegerea va fi chiar între viaţă şi moarte. Ei, bine, se pare că asta e opţiunea reală: ori pro, ori contra celor care distrug puţinii "Arafaţi" pe care îi are societatea în toate domeniile, de dragul - cică - al modernizării statului.

Iată că, pentru prima oară, protestul ferm, coerent şi nepartinic al românilor a fost mai puternic decât apucăturile faraonice ale preşedintelui şi decât apetitul pentru bani al celor care îl susţin. Retragerea lor (cel puţin temporar) dezvăluie cât de simplu e ca dreptatea să triumfe asupra samavolniciei: oamenii să aibă curajul să le spună răspicat NU!

Ce bine era dacă ştiam secretul şi înainte de "legea" educaţiei, de cea a pensiilor ori de amputarea salariilor...

PS: Întrucât s-a ascuns în toată dezbaterea şi, în loc să-l sprijine, s-a mulţumit să primească demisia lui Arafat, ministrului Ritli, a cărui numire o salutasem, poate să-i fie măcar jenă! La fel şi UDMR-ului.